Aplicarea amenzii prevazute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Conditia existentei unei culpe a conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, a persoanei obligate. Consecintele judecarii in sedinta publica, de catre instanta de fond, a cererii reclamantului de aplicare a amenzii.
Prin sentinta civila nr.2955/19.12.2013, Tribunalul Covasna – sectia civila a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul Prefectul Judetului C. impotriva paratului Primarul Municipiului S., privind aplicarea unei amenzi paratului pentru neexecutarea unei hotarari judecatoresti pronuntate in contencios administrativ.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul Prefectul Judetului C., solicitand casarea in tot a sentintei atacate, cu consecinta admiterii cererii de chemare in judecata.
In motivarea recursului sau, reclamantul a sustinut ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material si ca au fost incalcate regulile procedurale pentru judecarea cauzei.
In ce priveste gresita aplicare a normelor de drept material, recurentul-reclamant a aratat ca textul aplicat gresit de catre instanta de fond este cel al art. 24 din Legea nr. 554/2004, intrucat aceasta a considerat ca fiind indeplinite obligatiile stabilite in sarcina intimatului-parat prin sentinta civila nr. 1140/2012 pronuntata de Tribunalul Covasna, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 5261/R/4.12.2012 a Curtii de Apel Brasov, precum si ca nu a existat o atitudine culpabila din partea acestuia cu privire la executarea hotararii judecatoresti respective. Recurentul a aratat, in continuare, ca este lipsita de relevanta executarea unei parti a obligatiilor stabilite de instanta ulterior introducerii actiunii, intrucat sanctiunea amenzii trebuia aplicata relativ la fapta intimatului-parat de a nu fi pus in executare hotararea judecatoreasca in intervalul dintre data ramanerii irevocabile a acesteia (04.12.2012) si data introducerii actiunii (02.03.2013), aspect ce rezulta din interpretarea prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel ca, raportat la aceste prevederi legale, neexecutarea hotararii judecatoresti in discutie trebuia sanctionata de instanta de fond prin aplicarea Primarului Municipiului S. a unei amenzi egale cu 20% din salariul mediu brut pe economie, pentru fiecare zi de intarziere, insa instanta de fond nu doar ca nu a aplicat aceasta sanctiune, dar a permis paratului ca, pe parcursul judecarii cauzei (aproximativ 6 luni) sa indeplineasca unele dintre obligatiile stabilite in sarcina sa.
De asemenea, recurentul a mai aratat ca in mod gresit instanta de fond a constatat ca obligatiile au fost indeplinite in totalitate, desi multe din acestea sunt inca neexecutate.
In ce priveste aprecierea instantei de fond in sensul ca nu exista o atitudine culpabila a intimatului-parat cu privire la neexecutarea hotararii, recurentul a aratat ca, pe de o parte, textul art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu conditioneaza aplicarea sanctiunii de existenta vreunei forme de vinovatie, legea sanctionand neexecutarea indiferent de motiv, iar pe de alta parte chiar daca ar fi necesara o astfel de conditie ea este mai mult decat indeplinita, Primarul Municipiului S. ignorand practic dispozitivul sentintei civile nr.1140/2012, intrucat numai dupa introducerea actiunii introductive de instanta acesta a inceput timid sa puna in executare unele obligatii, insa niciuna din proprie initiativa.
Referitor la motivul privind incalcarea regulilor procedurale pentru judecarea cauzei, recurentul-reclamant a aratat ca sanctiunea ceruta trebuia aplicata de urgenta, iar cererea trebuia judecata in camera de consiliu, potrivit dispozitiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
In drept, recurentul a invocat prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ si art.483-502 din Noul Cod de procedura civila.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru, in temeiul art.25 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Intimatul-parat Primarul Municipiului S. a formulat intampinare (filele 26-28), prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat si mentinerea sentintei atacate, ca fiind temeinica si legala.
Examinand, recursul dedus judecatii, in conformitate cu art. 499, raportat la art. 488 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Recurentul-reclamant invoca doua motive de recurs distincte: aplicarea gresita a normelor de drept material si incalcarea regulilor procedurale pentru judecarea cauzei.
Motivul privind aplicarea gresita a normelor de drept material este prevazut ca motiv de casare prin dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
In argumentarea acestui motiv de casare, recurentul sustine ca instanta de fond a aplicat gresit dispozitiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, intrucat a considerat ca fiind indeplinite obligatiile stabilite in sarcina intimatului-parat prin sentinta civila nr. 1140/2012 pronuntata de Tribunalul Covasna, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 5261/R/4.12.2012 a Curtii de Apel Brasov, precum si ca nu a existat o atitudine culpabila din partea acestuia cu privire la executarea hotararii judecatoresti respective.
In analiza acestor argumente, Curtea va avea in vedere, in primul rand, ca recursul este reglementat, prin Codul de procedura civila, ca o cale extraordinara de atac prin care se exercita un control suplimentar de legalitate, iar motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila vizeaza exclusiv incalcarea sau aplicarea gresita a legii, nu si eventuala apreciere gresita a probelor de catre instanta care a pronuntat hotararea atacata. In al doilea rand, Curtea constata ca dispozitiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au fost corect interpretate si aplicate de catre instanta de fond, in sensul ca amenda care poate fi aplicata conducatorului autoritatii publice in temeiul acestei norme juridice are ca scop constrangerea autoritatii sa execute obligatia stabilita prin titlul executoriu, iar nu sanctionarea debitorului obligatiei pentru neexecutarea acesteia. Prin urmare, daca la momentul pronuntarii hotararii de catre instanta sesizata cu o cerere de aplicare a amenzii hotararea vizata este deja executata, amenda nu mai poate fi aplicata, intrucat scopul pentru care ar fi fost aplicata a fost deja realizat.
In ceea ce priveste afirmativa neexecutare a unora dintre obligatiile stabilite prin sentinta civila nr. 1140/2012 a Tribunalului Covasna, Curtea retine ca toate obligatiile enumerate de recurent in acest sens au fost executate. Astfel, in ce priveste obligatia paratului de a inlocui indicatoarele trilingve cu indicatoare pe care denumirea in limba romana a obiectivelor de interes local sa fie inscriptionata deasupra denumirii in limba maghiara si in limba engleza, aceasta a fost indeplinita dupa cum rezulta din plansa fotografica depusa la fila 44 a dosarului de fond. De asemenea, executarea obligatiilor privind inscriptionarea denumirilor strazilor si a altor obiective de interes public (locuri de joaca pentru copii, centru cultural, departamente/servicii din cadrul Primariei S., etc.) mai intai in limba romana rezulta din plansele fotografice aflate la filele 46-53 si 88-97 din dosarul de fond. In ceea ce priveste panoul panoramic aflat in fata hotelului „B.”, din probele administrate rezulta ca acesta nu a fost amplasat de parat, ci de o terta persoana, iar prin adresa nr. 644472/12.12.2013 intimatul-parat Primarul Municipiului S. a solicitat Centrului de Cultura sa modifice textul narativ de pe panou, astfel ca nu se poate retine o neexecutare de catre acesta a obligatiei stabilite prin sentinta nr.1140/2012 pronuntata de Tribunalul Covasna.
De asemenea, recurentul a mai invocat gresita aplicare a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 de catre instanta de fond, intrucat aceasta a considerat ca aplicarea amenzii este conditionata de prealabila stabilire a atitudinii culpabile in acest sens a debitorului obligatiei.
Fata de acest aspect, Curtea apreciaza, in acord cu jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie (decizia nr. 4686/12.10.2011 – publicata pe portalul www.scj.ro, sectiunea „jurisprudenta”) ca, pentru ca sanctiunea pecuniara de 20% din salariul minim brut pe economie sa fie aplicata, este necesar sa se stabileasca atitudinea culpabila a conducatorului autoritatii publice parate cu privire la neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Prin urmare, si in acest caz, instanta de fond a interpretat si aplicat corect legea.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de casare invocat de recurent - incalcarea regulilor procedurale pentru judecarea cauzei – acesta este prevazut ca motiv de casare de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedura civila, sub conditia ca nerespectarea regulilor de procedura incalcate sa atraga sanctiunea nulitatii.
In concret, recurentul invoca judecarea cauzei de catre instanta de fond in sedinta publica, si nu in Camera de Consiliu, cum prevede art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la acest aspect, Curtea retine ca unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este publicitatea sedintelor de judecata, conform art. 17 Cod procedura civila. Acest principiu cunoaste, insa, si exceptii, una dintre acestea fiind expres prevazuta de art. 25 alin.(1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 conform caruia hotararea privind aplicarea amenzii prevazute la art. 24 alin. (2) se ia in camera de consiliu.
Trecand peste aceasta norma, instanta de fond a judecat cauza in sedinta publica. In aceasta situatie se pune problema daca o astfel de incalcare a regulilor de procedura aplicabile atrage sanctiunea nulitatii, pentru a fi incident motivul de casare a hotararii prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedura civila. Curtea apreciaza ca sunt aplicabile prevederile art. 175 alin. (1) Cod procedura civila, aflandu-ne in prezenta unei nulitati conditionate de aducerea unei vatamari partii, care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea hotararii, vatamarea nefiind prezumata, intrucat nulitatea nu este expresa. Nu se poate retine, insa, ca prin judecarea cauzei in camera de consiliu s-a creat vreo vatamare vreuneia dintre parti, neexistand la dosar nicio dovada in acest sens, astfel ca nu intervine nulitatea si, in consecinta, nu este incident nici motivul de casare invocat.
Date fiind cele de mai sus si constatand ca solutia pronuntata de Tribunalul Covasna este legala si temeinica, fiind urmarea stabilirii corecte a situatiei de fapt si aplicarii corespunzatoare a nomelor juridice incidente, Curtea apreciaza ca, din considerentele expuse, recursul dedus judecatii este nefondat, drept pentru care, facand aplicarea dispozitiilor art. 496, alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, il va respinge ca atare. Fara cheltuieli de judecata in recurs, nefiind solicitate de intimatul-parat.