Prin sentinta civila nr. 6310/CA/10 decembrie 2013 pronuntata de Tribunalul Brasov - sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal - in dosarul nr. 3155/62/2011 s-a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta P.L. in contradictoriu cu paratul Primarul Mun. C. si, in consecinta:
A fost anulata in parte Dispozitia nr.180/08.02.2011, cu privire la cuantumul sumelor stabilite prin art. 1 si 2.
S-au respins restul pretentiilor.
S-a admis cererea de interventie accesorie formulata de intervenienta UAT Mun. C., in folosul paratului.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
1). Dispozitia Primarului Mun. C. nr.180/08.02.2011 (f.43) a fost emisa in baza Deciziei Curtii de Conturi nr.36/2010 si cuprinde retinerea din salariul reclamantei a sumei de 164 lei reprezentand 15,5% din salariul mediu lunar acordat acestuia pentru luna noiembrie si decembrie 2009, suma actualizata cu dobanda BNR.
In urma unui control efectuat la UAT C., Camera de Conturi a emis Decizia nr. 36/2010 prin care, la pct. 2, s-a stabilit in sarcina ordonatorului principal de credite obligatia de a lua masuri pentru stabilirea, in conditiile legii, a prejudiciului produs bugetului local, prin neaplicarea masurilor de reducere a cheltuielilor de personal in medie cu 15,5% lunar, in perioada noiembrie si decembrie 2009 si pentru recuperarea acestuia.
UAT C. a contestat Decizia nr. 36/2010 iar Curtea de Conturi a Romaniei, prin Incheierea nr. VI 351/2010 a respins contestatia.
UAT C. si Primarul mun. C. au contestat, printr-o actiune in contencios administrativ, Decizia nr. 36/2010 si Incheierea nr. VI 351/2010, in cadrul dosarului nr. 15729/62/2010. Tribunalul Brasov, prin Sentinta Civila nr. 860/CA/2012, a admis in parte actiunea. Sentinta mentionata a fost modificata in parte de Curtea de Apel Brasov, prin Decizia nr. 5005/R/2012 (dosarul nr.15729/62/2010*) in sensul ca s-a dispus anularea in parte a pct. 2 si 5 din dispozitivul Deciziei nr. 36/2010, in sensul ca reducerea cheltuielilor de personal pentru luna noiembrie 2009 este de 9,81%, in loc de 15,5%. In mod similar, a fost anulata in parte Incheierea nr. VI 351/2010. Masura dispusa prin pct. 5 nu a fost avuta in vedere la emiterea Dispozitiei nr. 143/2011.
Desi reclamanta nu a fost parte in dosarul nr.15729/62/2010, cele stabilite prin Decizia nr. 5005/R/2012 de Curtea de Apel Brasov nu pot fi ignorate. Autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala, conform art. 1201 Cod Civil si art. 166 Cod Procedura Civila) si aceea de prezumtie, de mijloc de proba, de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 Cod Civil).
Daca manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente, prevazuta de art. 1201 Cod Civil (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Asadar, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
A rezultat, in aceste conditii ca aspectele stabilite prin Decizia nr. 5005/R/2012 de Curtea de Apel Brasov trebuie respectate si trebuie sa li se dea eficienta. Raportat la acestea, Dispozitia nr. 180/2011 se impune a fi anulata doar sub aspectul cuantumului sumelor stabilite de parat. Astfel, paratul a avut in vedere o reducere a cheltuielilor de personal de 15,5% pentru lunile noiembrie, decembrie 2009, or Curtea de Apel Brasov a stabilit ca aceasta diminuare este de doar 9,81% pentru luna noiembrie 2009. Corespunzator, si sumele stabilite prin Dispozitia 180/2011 vor trebui diminuate.
Nu au existat motive pentru anularea integrala a Dispozitiei nr. 180/2011, deoarece, in caz contrar, s-ar incalca efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat iar, in privinta incidentei Legii nr. 84/2012, aparitia acesteia nu conduce, automat, la anularea actelor emise de ordonatorii de credit, ci doar la neexecutarea lor si doar in masura in care nu au fost executate. Aceasta concluzie este dovedita si de dispozitiile art. 2 al. 2 din Legea nr. 84/2012 potrivit carora daca sumele reprezentand venituri de natura salariala vizate de actul normativ mentionat au fost achitate, acestea nu se restituie.
2). Dispozitia Primarului Mun. C. nr. 90/01.02.2011 (f.42) a fost emisa in baza Deciziei Curtii de Conturi nr. 4/2011 si cuprinde retinerea din salariul reclamantei a sumei totale de 7.631 lei reprezentand adaosuri salariale acordate necuvenit ajutor de sarbatori (Pasti si Craciun), o masa gratuita pe zi lucratoare, contravaloarea unei tinute pe an, indemnizatie de concediu de odihna personal contractual, ajutoare de nastere si de deces in limita a trei salarii medii brute.
Prin Decizia nr. 4/2011, Camera de Conturi a Jud. B. a stabilit ca ordonatorul principal de credite sa ia masuri pentru stabilirea, in conditiile legii, a prejudiciului produs bugetului local prin plata unor adaosuri salariale care exced prevederilor legale in vigoare, pentru recuperarea acestuia si pentru determinarea impozitului pe venit, a contributiilor de asigurari sociale, pentru depunerea declaratiilor rectificative si pentru efectuarea regularizarilor cu bugetul general consolidat.
Si acest act al Camerei de Conturi a fost contestat de UAT C. si de Primarul mun. C., contestatia facand obiectul dosarului nr. 8818/62/2011. Prin Sentinta Civila nr. 5458/CA/2012, Tribunalul Brasov a admis actiunea. Prin Decizia nr. 469/R/2013, Curtea de Apel Brasov a admis recursul, a modificat sentinta mentionat si a respins actiunea. In aceste conditii, Decizia nr. 4/2011 a fost mentinuta.
Fata de cele retinute la pct. 1) cu privire la efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat, instanta a constatat ca petitul 1 din cererea reclamantei, de anulare a Dispozitiei nr. 90/2011 a fost nefondat si a fost respins. Aceleasi argumente cu privire la efectele Legii nr.84/2012, prezentate cu ocazia analizei Dispozitiei nr. 180/2011 isi pastreaza valabilitatea.
Raportat considerentelor expuse, cererea reclamantei a fost admisa in parte, in sensul ca a fost anulata in parte doar Dispozitia nr. 180/2011 cu privire la cuantumul sumelor stabilite prin art. 1 si 2, care trebuie diminuate prin luarea in considerare a unei reduceri de 9,81% pentru luna noiembrie 2009 si nu de 15,5%.
Au fost respinse celelalte pretentii ale reclamantei.
Avand in vedere solutia ce a fost pronuntata cu privire la cererea principala, cererea de interventie accesorie formulata de UAT C. in folosul paratului a fost admisa, in temeiul art. 49 alin. 3 si urmatoarele Cod procedura civila.
Paratul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamanta P.L. care a solicitat admiterea caii de atac si modificarea in tot a sentintei civile in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata.
Criticile aduse au constat in urmatoarele:
Prima instanta motiveaza solutia retinand efectul pozitiv al lucrului judecat. Fata de acest aspect, recurenta a aratat ca se impunea punerea in discutia partilor a exceptiei autoritatii lucrului judecat, insa, desi face trimitere la dispozitiile art. 1201 Cod civil, instanta de fond le nesocoteste.
De asemenea, cererea ce face obiectul acestei cauze nu are acelasi obiect cu cel al dosarului in care s-a pronuntat decizia civila nr. 5005/R/2012 a Curtii de Apel Brasov. In prezentul dosar se contesta o decizie de impunere, iar in al doilea dosar s-a contestat o decizie a Camerei de Conturi Brasov.
Totodata, in primul dosar partile sunt primarul Municipiului C. (parat) si functionari publici (reclamanti), iar in al doilea dosar Camera de Conturi B. (parat) si entitatea verificata Municipiul C. (reclamant). In opinia recurentei, prin prisma dispozitiilor art. 1201 Cod civil, nu exista autoritate de lucru judecat cata vreme cele doua cauze nu au acelasi obiect si aceleasi parti.
S-a invocat si aplicarea gresita a legii sub aspectul incidentei Legii nr. 84/2012.
In acest sens, s-a aratat ca instanta de fond a fost investita cu o astfel de cerere, de a avea in vedere dispozitiile Legii nr. 84/2012, dispozitia de imputare nefiind executata din moment ce formeaza obiectul prezentei cauze. Sarcina probei in litigiile de munca revine angajatorului, iar in solutiile cu privire la cererea de anulare a actelor Camerei de Conturi, s-a apreciat ca Legea nr. 84/2012 este incidenta doar in faza de executare a respectivelor acte.
S-a concluzionat in sensul ca in situatia in care, in aceasta faza de executare, nu sunt anulate deciziile de imputare, subzista efectele acestora contrar prevederilor legale ce exonereaza de la plata.
In recurs nu s-a formulat intampinare intimatii depunand nota de sedinta in care si-au precizat pozitia procesuala in sensul ca nu se opun admiterii recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata urmatoarele:
Prima critica invocata de recurenta privind aplicarea art. 1201 Cod civil, nu poate fi primita intrucat in cauza instanta de fond nu a analizat autoritatea de lucru judecat sub forma unei exceptii in sensul verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de dispozitiile legale mai sus mentionate, ci, relativ la drepturile de natura salariala ce fac obiectul dispozitiei de imputare nr. 90/2011 emisa de Primarul Municipiului C., a analizat pe fond apararile formulate prin cererea de chemare in judecata prin prisma existentei unor hotarari judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit ca drepturile de natura salariala acordate si apoi imputate de Curtea de Conturi, au fost acordate in mod nelegal, respectiv ca nu s-a procedat la aplicarea masurilor de reducere a cheltuielilor de personal.
Dispozitiile a caror anulare se solicita, au fost emise in urma controlului exercitat de Curtea de Conturi, actele acestei entitatii fiind supuse controlului instantelor de judecata sub aspectul legalitatii si temeiniciei.
In cauza este vorba despre o modalitate de punere in executare a unor decizii ale Camerei de Conturi verificate in procedurile prevazute de lege, inclusiv prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile care au statuat cu putere de lucru judecat asupra nelegalitatii acordarii drepturilor de natura salariala, respectiv neaplicarii masurilor de reducere a drepturilor de personal,ulterior imputate prin dispozitia ce face obiectul prezentei cauze.
Ca urmare, prima instanta nu avea obligatia realizarii unei analize a exceptiei autoritatii lucrului judecat si nicio comparare a celor doua cauze, critica adusa fiind lipsita de fundament juridic.
Referitor la cea de-a doua critica adusa in recurs, se constata ca la fila 82 dosar fond, odata cu cererea de repunere pe rol, s-a precizat ca se solicita anularea dispozitiilor ca urmare a incidentei Legii nr. 84/2012 in sensul exonerarii de la restituirea sumelor reprezentand drepturi salariale.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012 (publicata in Monitorul Oficial din data de15.06.2012), „se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecinta a constatarii de catre Camera de Conturi a unor prejudicii”.
Sumele imputate prin Dispozitia nr. 90/2011 se circumscriu celor prevazute de art. 1 din Legea nr. 84/2012, fiind venituri de natura salariala stabilite pana la intrarea in vigoare a Legii – cadru nr. 284/2010, in baza contractelor sau acordurilor colective de munca. Fiind vorba despre o dispozitie atacata in termen, nu este cazul incidentei art. 2 alin. 2 din Legea nr.84/2012 intrucat nu a existat posibilitatea recuperarii sumelor.
Chiar daca Legea nr. 84/2012 este ulterioara emiterii dispozitiilor atacate si formularii actiunii introductive, aceasta este pe deplin aplicabila in cauza, astfel cum s-a aratat mai sus. Reclamanta a solicitat in cursul judecarii cauzei in prima instanta, aplicarea acestui act normativ in sensul exonerarii de la plata sumelor imputate.
Reclamanta a contestat actul administrativ de executare in termenul prevazut de lege imprejurarea ca, ulterior acestui moment, a intervenit o lege care o exonereaza de la plata sumelor stabilite prin dispozitia nr.90/2011 neputand fi imputata acesteia, iar cererea sa, formulata in cursul judecarii cauzei, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 84/2012, urmand a fi admisa cu consecinta exonerarii de la plata sumelor stabilite de dispozitia anterior mentionata.
Fiind un fapt ulterior emiterii dispozitiei ce face obiectul analizei, aparitia Legii nr. 84/2012 nu poate constitui un motiv de nulitate sau de anulare a actului administrativ de executare, lipsind doar de efecte respectivul act administrativ.
Sub acest aspect, recursul este in parte fondat, urmand ca hotararea atacata sa fie modificata in sensul constatarii faptului ca sumele stabilite prin Dispozitia nr. 90/2011 emisa de Primarul Municipiului C. nu mai pot fi recuperate.
In privinta Dispozitiei nr. 180/2011 emisa de aceeasi autoritate si constatata de prima instanta a fi nelegala doar sub aspectul cuantumului sumelor (potrivit deciziei civile nr. 469/R/2013 a Curtii de Apel Brasov), Curtea constata ca sumele stabilite de aceasta nu intra sub incidenta art.1 din Legea nr. 84/2012 in sensul ca acestea rezulta din nerespectarea unor masuri de reducere a cheltuielilor de personal si nu din situatiile prevazute de literele a-c ale textului de lege mentionat.
In consecinta, nu sunt aplicabile nici dispozitiile art. 2 din Legea nr. 84/2012 privind exonerarea de la plata acestora.
Pentru toate aceste motive, Curtea va admite in parte recursul formulat de reclamanta si va modifica in parte hotararea atacata astfel cum s-a mentionat mai sus.
Va mentine restul dispozitiilor sentintei civile atacate.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.
Decizia nr. 489/R/18.02.2014, dosar nr. 3155/62/2011 redactat-judecator LB