Reincadrarea. In urma descentralizarii activitatii sanitarela nivel teritorial, a titluarilor functiilor desfiintate de Director RUNOS si Director administrativ, in functiile care nu exista in statul de functii, de sef serviciu RUNOS ti sef serviciu administrative, fara reclalcularea drepturilor salariale corespunzatoare noilor functii nu este legala intrucat, pe de o parte modificarea art. 183 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 nu poate conduce la crearea unor situatii nereglementate de lege (o alta interpretare lipsind de suport motivatia legiuitorului care a stat la baza modificarii legale mentionate ), iar pe de alta parte, la data incadrarii celor doua persoane in functia de „sef serviciu”, era in vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, astfel ca nu se poate sustine ca nu exista temei legal pentru stabilirea salariului, bineinteles cu conditia ca noua incadrare sa se realizeze cu respectarea dispozitiilor legale.
Prin sentinta civila nr. 3232/CA/28.05.2013 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosarul cu nr. de mai sus, s-a respins cererea de suspendare a executarii Deciziei nr. 45/19.07.2012 emisa de C. C. B si s-a respins actiunea formulata de reclamantul S.P.N. B., in contradictoriu cu paratii C.C. R. si C.C. B., ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Decizia nr. 45/19.07.2012 a fost emisa de parata, in baza raportului de audit financiar asupra contului anual de executie a bugetelor institutiilor publice finantate integral din venituri proprii, la S.P.N. B. (fila 209 dosar fond) incheiat la data de 21.06.2012.
Prin actul administrativ anterior mentionat, parata a dispus in sarcina ordonatorului de credite: I.1.a) calcularea si incasarea penalitatilor datorate de S.C. H. S.A. B., ca urmare a nerespectarii clauzei contractuale referitoare la respectarea termenului de plata a chiriei; I.1.b) evidentierea in contabilitate si virarea la bugetul de stat a varsamintelor pentru persoanele cu handicap neincadrate, datorate pentru anul 2011; depunerea declaratiilor rectificative la organele fiscale teritoriale; II.1 stabilirea intinderii prejudiciului adus bugetului unitatii sanitare, prin includerea in venitul salarial al persoanelor cuprinse in esantion, a unor adaosuri, pentru care prevederile legale care au reglementat initial aceste drepturi, nu mai sunt aplicabile sau care nu sunt reglementate pentru functiile pe care le ocupa, precum si pentru recuperarea acestuia. Totodata, s-a dispus luarea masurilor pentru extinderea verificarii asupra legalitatii stabilirii veniturilor tuturor salariatilor, iar in situatia identificarii de plati de venituri necuvenite, se vor proceda la stabilirea intinderii prejudiciului si la recuperarea acestuia si respectiv, pentru determinarea obligatiilor fiscale platite de asigurati si de angajator, pentru depunerea de declaratii rectificative si efectuarea regularizarilor cu bugetul general consolidat al statului.
Impotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestatie la data de 09.08.2012, inregistrata la C.C. B. sub nr.1097/10.08.2012 (f. 249 dosar fond), ce a fost respinsa de Comisia de Solutionare a Contestatiilor din cadrul C.C. R., prin incheierea nr. 133/24.10.2012.
Prin prezenta, reclamantul a solicitat anularea deciziei nrt. 45/2012 si respectiv a incheierii nr. 133/2012 sub aspectul pct. I.1.a si pct. I.1.b intrucat prin Nota de Conciliere a fost insusita constatarea de catre reclamant si au fost remediate acele abateri, prin emiterea de facturi cu suma aferenta penalitatilor calculate conform contractului incheiat cu S.C. H. S.A. si respectiv, prin virarea sumelor la bugetul de stat pentru persoanele cu handicap neincadrate, datorate pentru anul 2011.
In acest sens, reclamantul a depus la dosar dovada indeplinirii obligatiilor stabilite prin decizia contestata (filele 18 – 22 dosar fond).
Dispozitiile art. 1 alin. 5 din Constitutia Romaniei consacra expres principiul legalitatii, iar cele ale art. 52 din Legea Suprema si art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prevad dreptul persoanelor care se considera vatamate intr-un drept sau interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ, de a se adresa instantei de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Imprejurarea ca ulterior constatarii de catre parata, cu ocazia auditului financiar, a abaterilor savarsite de reclamant prin incalcarea unor prevederi legale, acesta a remediat deficientele, nu atrage nelegalitatea actului administrativ, aceasta reprezentand doar o executare a dispozitiilor stabilite in sarcina sa, in conformitate cu dispozitiile art. 43 din Legea nr. 94/1992.
Relativ la constatarile si dispozitia paratei de la pct. II.1, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Decizia contestata, paratul a constatat in sarcina reclamantului abateri constand in 1) mentinerea in salariul de baza a salariului de merit, dupa expirarea perioadei pentru care a fost acordat, in cazul a 15 angajati (din esantionul de 20 selectati) si respectiv, 2) nediminuarea drepturilor salariale in conditiile in care functia detinuta a fost modificata, in cazul a doi angajati (din esantionul de 20 selectati).
Interpretarea data de reclamant dispozitiilor actelor normative incidente in cauza s-a apreciat ca fiind eronata.
Prin dispozitia nr. 272 din 29.09.2009 emisa de Managerul S.P.N. B. si in baza procesului verbal nr. 6/28.09.2009 (fila 159 dosar fond), s-a dispus ca incepand cu data de 01.10.2009, acordarea salariului de merit in cuantum de 15% din salariul de baza, personalului contractual mentionat in anexa care face parte integranta din dispozitie.
Salariul de merit a fost acordat in temeiul art. 7 alin. 3 din OG 17/2008 de modificare si completare a OUG 115/2004, conform caruia, ”Personalul care beneficiaza de salariu de merit se stabileste o data pe an, pentru o perioada de 12 luni, dupa aprobarea bugetelor anuale, pe baza rezultatelor obtinute in activitatea desfasurata in anul precedent, apreciata conform criteriilor elaborate de ordonatorul principal de credite, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, acolo unde nu sunt astfel de organizatii sindicale. In cazul in care pe parcursul anului intervin modificari ale functiei detinute, care nu sunt imputabile persoanei beneficiare de salariu de merit, inclusiv modificarea functiei prin promovare, acordarea acestuia se mentine pana la expirarea perioadei pentru care a fost stabilit.”
Pentru personalul care a beneficiat de salariul de merit, trebuia facuta aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. 4 din OUG 1/2010, potrivit carora, ”Salariile de merit stabilite in anul 2009 pe o perioada care se intinde si in anul 2010 se introduc in salariul de baza pana la expirarea perioadei pentru care au fost acordate. Dupa aceasta perioada, se recalculeaza in mod corespunzator salariul de baza si celelalte sporuri calculate la acesta. Incepand cu anul 2010, acest drept nu se mai stabileste.” Prin urmare, incepand cu data de 01.10.2010, reclamantul trebuia sa dispuna recalcularea salariilor de baza si a celorlalte sporuri in raport de dispozitiile Lg. 330/2009 si a anexelor acesteia, nemaiputand stabili salarii sau alte drepturi de natura salariala care exced prevederilor Legii salarizarii unice in sistemul bugetar.
Prin motivele contestatiei reclamantul a apreciat ca-i sunt incidente dispozitiile art. 5 alin. 1 din acelasi act normative, potrivit caruia, incepand cu luna ianuarie 2010, personalul aflat in functie la 31.12.2009 isi pastreaza salariul avut la aceasta data, care se calculeaza dupa cum urmeaza:
a) la salariul de baza, solda/salariul functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare corespunzatoare functiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adauga cuantumul sporurilor si indemnizatiilor care se introduc in acesta/aceasta, prevazute in notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, in masura in care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii;
b) sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale prevazute in anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc in salariul de baza, solda/salariul functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare se acorda in aceleasi cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, in masura in care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Reclamantul a interpretat eronat notiunea de ”salariu de baza” omitand ca acesta se stabileste in conformitate cu dispozitiile art. 12 si 13 din Legea nr. 330/2009, si totodata, asimileaza in mod eronat notiunea de salariu de merit, cu notiunea de spor. Asa cum s-a mentionat anterior, prin Capitolul III din Lg. 330/2009 si anexele la aceasta nu s-a mai prevazut ”salariul de merit”, art. 5 alin. 4 din OUG 1/2010 fiind cat se poate de clar cu privire la acesta.
In ceea ce priveste nediminuarea drepturilor salariale in conditiile in care functia detinuta a fost modificata, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin Decizia nr. 190/04.03.2011 emisa de managerul S.P.N. B., in temeiul Legii nr 284/2010 si Legii nr. 285/2010, s-a dispus ca incepand cu data de 01.01.2011, d.nul B.G. - Sef Serviciu AAT, sa fie reincadrat in functia de Sef Serviciu AAT Gradatia 5 clasa de salarizare 85, iar prin decizia nr. 500/04.03.2011 emisa in baza aceluiasi temei legal, s-a dispus ca d.na P.M. - Sef Serviciu RUNOS, sa fie reincadrata in functia Sef Serviciu Gradatia 5, clasa de salarizare 85.
Asa cum se poate observa din Deciziile 26/22.01.2010 si nr. 30/22.01.2010 (filele 167, 168 dosar fond), aceste doua personae au detinut incepand cu data de 01.01.2010 functiile de Director Administrativ si respectiv, Director resurse umane.
Potrivit Anexei nr. III la Lg. 284/2010 - Familia ocupationala de functii bugetare "sanatate" - Capitolul I, pentru functia Sef Serviciu, gradului I, ii corespunde clasa 70, iar gradului II, clasa 76.
Art. 33 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 prevede ca, ”La data intrarii in vigoare a prezentei legi, reincadrarea personalului se face corespunzator transelor de vechime in munca avute in luna decembrie 2010 pe functiile corespunzatoare categoriei, gradului si treptei profesionale detinute, stabilindu-se clasa de salarizare si coeficientul de ierarhizare corespunzator acesteia.
Alineatul 3 al aceluiasi articol prevede ca, ”La functiile de conducere unde sunt prevazute doua grade de salarizare, nivelul de salarizare corespunzator gradului, respectiv clasei de salarizare si coeficientului de ierarhizare se stabileste de ordonatorul principal de credite in functie de responsabilitatea, complexitatea si impactul deciziilor impuse de atributiile corespunzatoare fisei postului.”
Fata de aceste texte legale, tribunalul a retinut ca ordonatorul principal de credite are posibilitatea ca, in raport de responsabilitatea si complexitatea atributiilor, sa stabileasca gradul de salarizare (I sau II) si respectiv, clasa de salarizare (maxim 76), insa cu respectarea dispozitiilor acestei legi.
Pentru considerentele retinute in fapt si in drept, constatand ca decizia nr. 45/19.07.2012 si incheierea nr. 133/24.10.2012, contestate in cauza, au fost emise cu respectarea dispozitiilor legale, tribunalul a respins actiunea formulata de reclamantul S.P.N. B., ca neintemeiata.
Impotriva acestei hotarari a promovat recurs reclamantul S.P.N. B. solicitand admiterea recursului, casarea sentintei civile si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brasov, iar in subsidiar modificarea in tot a sentintei civile in sensul admiterii in parte a contestatiei si anularii Deciziei nr. 45/2012 a C.C. B. cu privire la pct. II.1 aferent pct. 2 din partea de constatare a deciziei.
Criticile aduse au constat in urmatoarele:
Referitor la aprecierea instantei potrivit cu care interpretarea petentei privind mentinerea in salariul de baza a salariului de merit, dupa expirarea perioadei pentru care a fost acordat este eronata, recurentul a invocat faptul ca a tinut cont la stabilirea salariului de art.47 si 41 din Legea nr. 330/2009, precum si de anexele la aceasta lege, de faptul ca la data intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009 a fost abrogata OG nr. 17/2008, dar si de adresa M.S. nr. XI/C/1422.09.01.2010 emisa in baza OMF nr. 42/2010.
S-a aratat faptul ca prin adresa mentionata au fost specificate in mod expres elementele constitutive ale noului salariu de baza: spor de vechime, salariu de merit pentru personalul care a beneficiat de acesta, spor de preventie, cuantumul lunar al primei de stabilitate, indemnizatie de conducere pentru personalul cu functii de conducere.
In interpretarea recurentului, noul salariu avea un caracter permanent, nu a fost limitat in timp si era compus din salariul de baza in suma fixa si sporul pentru conditii de munca tot in cuantum fix.
Referitor la intrarea in vigoare a OUG nr. 1/2010, s-a expus continutul art. 5 alin. 1 si 6 alin. 1 si s-a aratat ca nici instanta si nici intimata C.C. B. nu au tinut cont de art. 11. Concluzia recurentului, sub acest aspect, a fost in sensul ca salariul de merit a fost acordat legal pana la data de 01.10.2010, iar dupa aceasta data s-a acordat o suma compensatorie in acelasi cuantum, pastrandu-se drepturile salariale avute de catre angajat la 31.12.2009. Termenul de suma compensatorie folosit in locul salariului de merit, deriva din lege (OUG nr. 1/2010) si nu era nevoie de emiterea unei Dispozitii a Comitetului Director in acest sens.
In continuare, in cronologia aparitiei actelor normative, s-a facut referire la intrarea in vigoare a Legii nr. 284/2010 care a abrogat Legea nr. 330/2009 si a Legii nr. 285/2010 (care prevede in mod expres ca pentru anul 2011 se pastreaza drepturile avute in octombrie 2010).
S-a mai mentionat ca pentru toata aceasta perioada a fost respectata incadrarea cheltuielilor de personal in procentul de 70% din totalul sumelor decontate de Casa de Asigurari de Sanatate a judetului B. si al sumelor asigurate de la bugetul Ministerul Sanatatii cu aceasta destinatie conform prevederilor art. 197 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, fara a se cauza un prejudiciu institutiei.
O alta critica adusa hotararii atacate vizeaza faptul ca prima instanta s-a limitat in interpretarea data, doar la OUG nr. 17/2008 de modificare si completare a OUG nr. 115/2004, fara a tine cont ca la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009, ordonanta mentionata era abrogata.
Cu privire la „nediminuarea drepturilor salariale in conditiile in care functia detinuta a fost modificata, in cazul a doi angajati (din esantionul de 20 selectati), recurentul a aratat ca instanta de fond a analizat situatia raportat la Anexa nr. III la Legea nr. 284/2010, fara a tine cont de momentul aplicarii dispozitiilor legale si momentul emiterii Deciziilor nr. 190/4.03.2011 si nr. 500/4.03.2011. La data emiterii deciziilor, era in vigoare (din 13.06.2010) OUG nr. 48/2010 care modifica textul articolului 183 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 in sensul restructurarii Comitetului Director, la un numar de patru membrii, fiind desfiintate functiile de director administrativ si director RUNOS. La data de 10.06.2010 conducerea spitalului a dispus transformarea posturilor de director administrativ si director RUNOS in posturile de „sef serviciu administrativ” si „sef serviciu RUNOS” , fiind pastrate aceleasi atributii avute anterior. Salariul acestor doua persoane a fost stabilit de catre conducerea spitalului fara a avea posibilitatea aplicarii unei dispozitii legale, acestea fiind abrogate si neexistand functii similare in statul de functii, respectiv sef de serviciu.
Intrucat la data de 10.06.2010 nu intrase in vigoare Legea nr. 284/2010, s-a dispus reincadrarea celor doua persoane la salariul avut in plata, incadrarea avand un caracter provizoriu pana la aplicarea unitara a legii salarizarii.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogata de Legea nr. 284/2010 al carui termen de aplicare a fost prorogat imediat prin Legea nr. 285/2010 si care la art. 1 prevede ca, incepand cu 01.01.2011, cuantumul brut al salariilor de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%.
In salariul de baza aferent lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizatiile, precum si sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate conform OUG nr. 1/2010.
Pentru posturile nou infiintate, chiar prin art. 31 din Legea nr.330/2009 se prevede ca pentru personalul nou incadrat pe functii in perioada de aplicare etapizata, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functii similare.
Criticile aduse au privit si solutia data cererii de suspendare, insa nu au mai fost sustinute, fapt precizat in mod expres in incheierea de sedinta din 1.10.2013.
Intimata C.C.R., pentru C.C. B., a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocand urmatoarele aparari:
Cu privire la solicitarea de casare a hotararii cu trimitere a cauzei spre rejudecare, intimata a aratat ca recurenta nu a formulat motive de drept care afecteaza de nelegalitate hotararea judecatoreasca in recurs. Facand referire la art. 201 Cod procedura civila, s-a indicat faptul ca judecatorul poate dispune efectuarea unei expertize. Ca urmare, necesitatea efectuarii expertizei contabile este lasata la aprecierea instantei, iar in cauza s-a pus in discutie interpretarea unor acte normative legate de salarizarea personalului, astfel ca, in mod justificat, nu s-a dispus administrarea acestei probe.
Concluzionand sub acest aspect, s-a aratat ca reclamanta a formulat o cerere de recurs ce nu indeplineste cerintele imperative prevazute de art. 302/1 lit.c coroborat cu art. 303 (1) raportat la art. 103 Cod procedura civila, ceea ce atrage nulitatea conform art. 306 Cod procedura civila potrivit caruia rec ursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal.
Apararile au privit si cererea de suspendare, in sensul mentinerii hotararii atacate.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art. 304/1 Cod procedura civila, Curtea constata urmatoarele:
Analiza prezentului recurs se limiteaza la investirea instantei de catre recurent, respectiv cu privire la pct. II.1 din Decizia nr. 45/19.07.2012 aferent pct. 2 din partea de contestare a deciziei.
Prin Decizia nr. 45/19.07.2012, emisa de C.C. B., la punctul 2, in urma verificarii acuratetei modului de calcul al salariilor pentru un esantion de 20 de salariati, s-au constatat abateri de la legalitate in stabilirea venitului salarial.
Astfel, prin dispozitia managerului nr. 272/29.09.2009 s-a acordat unui nr. de 83 persoane, salariu de merit in cuantum de 15% din salariul de baza incepand cu data de 01.010.2009 pentru o perioada de 12 luni, respectiv pana la data de 30.09.2010. La expirarea perioadei, desi entitatea avea obligatia de a recalcula in mod corespunzator salariul de baza si celelalte sporuri calculate la acesta, conform art. 5 alin. 4 din OUG nr. 1/2010, salariul de merit a fost acordat in continuare in anul 2010 si a fost inclus in venitul salarial acordat incepand cu anul 2011.
Cu privire la aceasta constatare a C.C., prima instanta a retinut incidenta dispozitiilor art. 5 alin. 4 din OUG nr. 1/2010 potrivit cu care la expirarea perioadei pentru care salariul de merit a fost acordat, respectiv 01.10.2010, se procedeaza la recalcularea in mod corespunzator a salariului de baza si a celorlalte sporuri calculate la acesta. A mai retinut prima instanta ca recalcularea trebuia realizata in raport de dispozitiile Legii nr. 330/2009 si a anexelor acesteia.
Recurentul a dat o alta interpretare dispozitiilor legale, respectiv Legii nr. 330/2009 si OUG nr. 1/2010. Astfel, in opinia acestei parti, intrucat daca prin adresa nr. XI/C/1422.09.01.2010 si in art. 5 alin. 1 lit.a din OUG nr. 1/2010 se face referire la sporurile anterioare, iar prin art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 se prevede ca reper salariul din luna decembrie 2009, este corecta interpretarea potrivit cu care un spor acordat temporar este tratat de lege la fel ca un spor permanent.
Trebuie avut in vedere faptul ca prin acest act normativ, OUG nr. 1/2010, se prevede (art. 5 alin. 4) ce se intampla cu sporul de merit, astfel ca, daca legiuitorul ar fi intentionat sa ofere acestui spor acelasi tratament juridic ca celor permanente, dispozitia legala mentionata mai sus nu ar mai fi existat.
Nici dispozitiile art. 11 din OUG nr. 1/2010 nu pot contraveni celor ale art. 5 alin. 4, analiza lor coroborata conducand la concluzia ca situatia salariului de merit este una de exceptie, datorata caracterului temporar al acestuia si este reglementata diferit de legiuitor.
Prin recurs nu se aduce nicio critica faptului ca prima instanta a retinut incidenta in cauza a art. 5 alin. 4 din OUG nr. 1/2010, iar instanta de recurs constata ca toate celelalte texte de lege invocate in calea de atac nu sunt in masura sa inlature aplicarea dispozitiilor legale mentionate.
Prin decizia nr. 45/2012, C.C.B. a mai constatat ca prin dispozitiile managerului nr. 123 si 124/10.06.2010, in urma descentralizarii activitatii sanitare la nivel teritorial, titularii functiilor Director RUNOS si Director administrativ au fost reincadrati in functiile de sef serviciu RUNOS si sef serviciul administrativ, fara insa a se recalcula drepturile salariale corespunzatoare noilor functii.
In anul 2011, managerul a mai emis alte doua dispozitii nr. 190 si 500/4.03.2011, prin care cele doua persoane si-au mentinut atat functia de sef serviciu cat si venitul salarial din perioada cand indeplineau functia de director, contrar prevederilor art. 6 alin. 3 din OUG nr. 1/2010 si art. 36 din Legea nr. 330/2009.
Cu referire la aceasta constatare a C.C.B., instanta de fond a apreciat ca este intemeiata, retinand in acest sens ca ordonatorul de credite ar fi trebuit sa stabileasca salariile pentru cele doua noi pozitii, in functie de Anexa nr. III la Legea nr. 284/2010.
Criticile aduse in recurs au vizat, pe o parte, faptul ca aplicarea Legii nr. 284/2010 a fost prorogata prin Legea nr. 285/2010, iar pe de alta parte faptul ca functia de sef serviciu nu exista in statul de functii.
In acest mod, recurentul isi invoca propria culpa, aratand ca a procedat la reincadrarea celor doua persoane in functii care nu existau la nivelul spitalului.
Faptul ca, urmare a modificarii art. 183 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, s-a dispus restructurarea Comitetului Director, nu poate conduce la crearea unor situatii nereglementate de lege.
Desfiintarea posturilor nu conduce automat la gasirea unor solutii nereglementate de lege care sa justifice mentinerea unor persoane in posturi cu aceleasi atributii. O astfel de interpretare lipseste de suport motivatia legiuitorului care a stat la baza modificarii art. 183 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Dincolo de acest aspect, la data incadrarii celor doua persoane in functia de „sef serviciu”, era in vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, astfel ca nu se poate sustine ca nu exista temei legal pentru stabilirea salariului, bineinteles cu conditia ca noua incadrare sa se realizeze cu respectarea dispozitiilor legale.
In consecinta, criticile aduse in recurs nu sunt in masura sa inlature temeinicia si legalitatea constatarii deciziei C.C. analizata.
In cauza nu se impune o verificare/stabilire prin intermediul unei expertize judiciare contabile, a unui prejudiciu, insasi dispozitia C. C. B. fiind in sensul ca ordonatorul de credite sa stabileasca intinderea prejudiciului.
Constatand astfel ca actele atacate, sub aspectul intinderii controlului judiciar astfel cum s-a precizat la inceput, sunt la adapost de orice critica si, in consecinta, ca solutia de respingere a actiunii este legala si temeinica, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul formulat.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.