Asupra recursului de fata, constata ca:
La data de 11.05.2010, reclamanta SC D P G SRL, a chemat in judecata Inspectoratul Teritorial de Munca B, solicitand admiterea actiunii si sa se dispuna urmatoarele:
- anularea procesului verbal de control seria BV 0000027943 cu nr. 21373/19.11.20009 si pe cale de consecinta sa se dispuna anularea tuturor actelor administrative subsecvente ca acte accesorii;
- anularea si inlaturarea tuturor efectelor actelor administrative subsecvente, respectiv a procesului–verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria 7103 nr. 1374/19.11.2009 si a instiintarii de plata nr. 21375/19.11.2009, potrivit principiului de drept” accesorium sequitur principalem”.
- sa dispuna repunerea partilor in situatia anterioara.
- suspendarea executarii procesului verbal de control seria BV nr. 0000027943 cu nr. 21373/19.11.2009 si a tuturor actelor administrative subsecvente pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii ce face obiectul prezentului dosar.
- inlocuirea masurii amenzii contraventionale cu masura avertismentului, cu cheltuieli de judecata.
Actiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr. 4841/62/2010 a Tribunalului Brasov .
In acest dosar instanta de recurs a pronuntat sentinta civila nr. 2264/CA/04.04.2012 (vol. III dosar fila 23-24 dosar Tribunal Brasov).
Prin aceasta hotarare instanta de fond a dispus urmatoarele:
S-a admis in parte, cererea formulata de reclamanta SC D P G SRL in contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Munca B si in consecinta:
S-a dispus anularea actului administrativ procesul-verbal de control seria BV nr. 0000027943 cu nr. 21373/19.11.2009 emis de Inspectoratul Teritorial de Munca al Judetului B, cu exceptia punctului ultim de la fila 5 a anexei 1 privind restituirea carnetelor de munca catre fostii angajati. S-au respins restul pretentiilor formulate.
In cauza reclamanta a renuntat la petitele 4 si 5 din actiune, instanta tinand cont de aceasta la pronuntarea hotararii.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
La data de 19.11.2009 Inspectoratul Teritorial de Munca B a intocmit procesul verbal de control seria BV0000027943 nr. 21373/19.11.2009 in urma controlului tematic efectuat in domeniul relatiilor de munca si in baza inscrisurilor pe care societatea reclamanta i le-a pus la dispozitie in urma instiintarilor emise la data de 28.09.2009, 5.10., 9.10., 19.10.2009, 21.10.2009, 22.10.2009, 28.10.2009, 30.10., 10. 11. 2009, controlul desfasurandu-se in perioada 28.09.-19.11.2009.
La punctul 1 din procesul verbal de control s-a retinut ca din compararea rapoartelor de inchidere zilnica cu codurile de pe casele de marcat precum si cu contractele individuale de munca pentru numitii G F, M M V, P L nu s-au incheiat contracte individuale de munca ceea ce contravine prevederilor art.16 al.1 Codul Muncii.
Dupa cum rezulta din adresa aflata la fila 195, respectiv 196 dosar ( extras din Registrul General de Evidenta a Salariatilor Revisal ) numitul M M V este angajat cu incepere din data de 1.05.2009 la SC S SRL, iar G F a fost angajat in perioada 20. 10.2008 – 1.12.2008 la SC R M. SRL in functia de ospatar.
Dupa cum rezulta din adresa aflata la fila 4 vol. 3 dosar ( extras din Registrul General de Evidenta a Salariatilor Revisal) numita P L a fost angajata la SC S SRL incepand cu 25.09.2008.
Conform contractelor de scolarizare si perfectionare profesionala aflate la filele 10 - 29, 242-262 vol. 2 dosar, o parte a angajatilor societatii s-au aflat in formare profesionala conform programului stabilit in art.3 , 2 din contract.
Potrivit inscrisurilor aflate la filele 66 – 96 dosar o parte a angajatilor societatii au formulat cereri de concediu fara plata in perioada anului 2009 fiind de acord sa revina din concediu la convocarea societatii.
Potrivit adresei emisa de reclamanta la data de 5.01.2009 catre SC B B SRL, aflata la fila 30 vol.2, s-a solicitat sa se modifice codurile de pe casele de marcat pentru salariatii care si-au incetat activitatea pe numele noilor ospatari.
Conform declaratiilor martorilor U C I si C A C numita P L a plecat din societatea reclamanta prin demisie in august 2008, numitul M M V si-a incetat activitatea in ianuarie 2009, iar G F la cca. 1-3 luni de la plecarea lui P, acestia nemairevenind si nemaiprestand munca in societate.
De altfel, declaratiile acestor martori se coroboreaza cu cererile privind incetarea activitatii si actele de lichidare ale persoanelor respective.
Conform declaratiilor acelorasi martori codurile de la casele de marcat erau folosite si de alti angajati neputand fi blocate sau schimbate decat de personal specializat. Martorii au mai aratat ca in societate existau si persoane in formare profesionala in perioada 2008 - 2009.
Cu privire la persoanele mentionate in rapoartele de inchidere zilnica, aflate in concediu fara plata, respectiv scolarizare nu s-au verificat aceste inscrisuri, in procesul verbal nefacandu-se referire la formarea profesionala la nivel de firma.
In raport de starea de fapt retinuta mai sus sunt intemeiate apararile reclamantei privind incalcarea dispozitiilor art. 19 lit. k din Legea nr. 108/1999, avand in vedere ca efectuarea oricarui control are ca scop aflarea adevarului in concordanta cu realitatea, in speta realizandu-se o incompleta cercetare administrativa ceea ce a dus la stabilirea unei situatii de fapt ce nu corespunde realitatii.
Cu privire la restituirea carnetelor de munca catre fostii angajati, cum in cauza nu s-a facut dovada restituirii in totalitate a acestora se va respinge ca nefondata aceasta aparare, mentinandu-se partial procesul verbal , respectiv punctul ultim de la fila 5 anexa 1.
Pentru toate considerentele aratate, apreciind ca sunt intrunite conditiile art.1, 8 din Legea nr. 554/2004, s-a admis actiunea formulata de reclamanta potrivit celor din dispozitiv si s-au respins ca neintemeiate restul pretentiilor.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata Inspectoratul Teritorial de Munca criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in parte, in sensul respingerii actiunii si mentinerii procesului verbal de control emis de parata.
In dezvoltarea criticilor de recurs se aduc urmatoarele argumente de nelegalitate si netemeinicie a sentintei civile atacate.
In fapt, in data de 19.11.2009, s-a incheiat Procesului verbal de control seria BV nr. 0000027943 prin care s-a dispus in sarcina reclamantei remedierea unor deficiente constatate cu ocazia efectuarii unui control la societatea reclamanta specific privind respectarea legislatiei muncii in domeniul relatiilor de munca.
Cu aceasta ocazie s-a incheiat si Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 21574/19.11.2009, intrucat s-a constatat ca unele incalcari ale legislatiei constituie contraventii, iar acest act administrativ a fost contestat la instanta competenta.
In urma verificarii acestor documente s-a constatat faptul ca pentru trei persoane care au prestat activitate in cadrul societatii, contractele individuale de munca nu au fost incheiate, ceea ce contravine dispozitiilor art. 16 alin. 1 din Codul Muncii. Este vorba despre urmatoarele persoane:
G F - care a prestat activitate in perioada 03.01.2009-06.07.2009 fara sa aiba incheiat un contract individual de munca, conform art. 16 alin. 1 din Codul Muncii;
M M V - care a prestat activitate in perioada 01.02.2009 -15.10.2009 fara sa aiba incheiat un contract individual de munca, conform art. 16 alin. 1 din Codul Muncii;
P L - care a prestat activitate in perioada 07.02.2009-04.07.2009 fara sa aiba incheiat un contract individual de munca, conform art. 16 alin. 1 din Codul Muncii.
Cu privire la cele trei persoane mentionate mai sus, angajatorul nu a prezentat la control contractele individuale de munca, nefacand dovada existentei acestora. Lipsa formei scrise atrage sanctionarea contraventionala a angajatorului. Contractul individual de munca se incheie prin consimtamantul celor doua parti, consimtamant ce este necesar sa fie exteriorizat. Legiuitorul prevede expres ca forma contractului individual de munca trebuie sa fie forma scrisa.
S-a constatat astfel ca societatea controlata, in calitate de angajator, nu a incheiat in forma scrisa contracte individuale de munca, cu respectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din Codul Muncii, persoanele mentionate mai sus si care au prestat activitate pentru acest angajator.
Prima instanta nu a tinut seama de aceste aspecte, considerand ca daca susnumitii au lucrat sau lucrau in acea perioada pentru alte societati, astfel ca nu puteau presta activitate si pentru reclamanta, prezumtie falsa si nedovedita prin nici un mijloc de proba.
Pentru aceste considerente a solicitat sa se inlature declaratiile numitilor U C I si C A C date in fata instantei de fond si reconsiderand probele, sa se dispuna modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii si respectiv a mentinerii procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
Conform Codului Muncii, salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz (art.161 alin. 1 Codul Muncii). Plata salariului, aspect fundamental al relatiei de munca, se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit (art. 163 alin. 1 Codul Muncii).
Recurenta a sustinut ca angajatorul nu a facut dovada achitarii drepturilor salariale catre toti salariatii avand in vedere ca, salariul reprezinta pretul muncii prestate, exprimat in bani. El constituie contraprestatia pentru munca efectuata de salariat.
In conformitate cu dispozitiile art. 1 din Conventia nr. 95 din anul 1949 asupra protectiei salariului a Organizatiei Internationale a Muncii, salariul reprezinta suma de bani data de patron salariatului, in temeiul unui contract individual de munca pentru munca efectuata ori pentru serviciile Indeplinite. Pentru munca prestata fiecare persoana are dreptul la un salariu in bani, convenit la incheierea contractului.
Dreptul la salariu, corolarul dreptului la munca, constituie o prerogativa fundamentala a individului, afirmata in mod solemn de declaratia universala a drepturilor omului, care prevede ca oricine munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa ii asigure lui si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana (art. 23 alin. 3).
Obligatia persoanelor juridice care angajeaza personal salarizat cu contract individual de munca de a garanta in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu nivelul salariului de baza minim brut pe tara este prevazuta expres in art. 159-160 din Codul Muncii. Aceasta dispozitie se aplica in cazul cand salariatul este prezent la lucru, in cadrul programului.
La control s-a constatat faptul ca petenta a incheiat contracte individuale de munca cu salariatii societatii, contracte cu norma intreaga de 8 ore/zi, 40 de ore/saptamana.
De asemenea, au fost prezentate la control rapoartele fiscale de inchidere zilnica, din care rezulta faptul ca o parte din salariati au prestat activitate, desi in pontajele societatii sunt evidentiati ca fiind in concedii fara plata.
Se mentioneaza faptul ca evidenta orelor de munca prestate de catre salariati a fost intocmita pe baza cererilor de concediu fara plata formulate de catre salariati si aprobate de catre angajator, fara sa fie evidentiate orele efectiv lucrate de salariati, avand in vedere ca in fapt, acestia au prestat activitate.
Din statele de plata prezentate s-a constatat faptul ca salariul realizat de catre salariati este de 0 lei este in conditiile in care acesta a realizat cel putin norma de lucru de 8 ore/zi.
Rezulta faptul ca angajatorul nu a garantat in plata un salariu lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara, in conformitate cu prevederile H.G. nr. 1051/2008, nerespectand astfel dispozitiile privind garantarea in plata a salariului minim brut pe tara.
Aceste aspecte nu au fost verificate de catre instanta de fond, considerand in mod inexplicabil ca nu trebuie verificate inscrisurile privind concediul fara plata.
In drept, recurenta a solicitat aplicarea prevederilor art. 304/1 Cod procedura civila.
Recursul a fost formulat in termen legal, timbrat (fila 15 dosar recurs).
Fata de recursul formulat in cauza, intimata SC D P G SRL B a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat pentru argumentele expuse in intampinarea depusa la dosar la fila 12.
In cauza recurenta a depus in sustinerea recursului copia procesului verbal de control seria BV -8338 in doua exemplare semnat de inspectorul ITM si de reclamanta SC D P G SRL B.
Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila atacata nr. 2264/CA/04.04.2012 a Tribunalului Brasov prin prisma criticilor de recurs raportat la prevederile legale aplicabile in speta si vazand dispozitiile art. 304/1 Cod procedura civila, constata recursul declarat in cauza ca nefondat pentru urmatoarele considerente.
Din verificarea intregului probatoriu administrat in cauza, cuprinse in volumul I –III din dosarul Tribunalului Brasov raportat la obiectul actiunii reclamantei, acela de anulare a procesului verbal de control seria BV 0000027943 cu nr. 21373/19.11.20009 intocmit de parata ITM B inlaturarea tuturor efectelor actelor administrative si repunerea partilor in situatia anterioara fata de argumentele retinute de instanta de fond pentru a pronunta aceasta hotarare, raportat la prevederile Legii nr. 554/2004 si vazand dispozitiile Legii nr. 108/1999 se constata ca in fapt si in drept instanta de fond a apreciat si retinut corect situatia de fapt si de drept dedusa judecatii si in mod corect a admis doar in parte actiunea reclamantei.
In ceea ce priveste criticile de recurs instanta retine urmatoarele:
In fapt, recurenta a criticat sentinta Tribunalului Brasov pentru urmatoarele aspecte: Incalcarea prevederilor legale aplicabile privind incheierea contractelor individuale de munca, plata drepturilor salariale, neanalizarea de catre instanta de fond a tuturor aspectelor invocate in aparare de parata si a tuturor probelor de la dosar.
Insa, in concret recurenta nu a indicat nici un temei de drept pentru admiterea recursului prevazut de art. 304 Cod procedura civila, doar a solicitat aplicarea de instanta de recurs a prevederilor art. 304/1 Cod procedura civila.
Ca atare, instanta de recurs va tine cont de intregul probatoriu de la dosar si de aspectele de nelegalitate ale hotararii atacate invocate de parata in recursul declarat.
Fata de aspectele criticate, retinute mai sus raportat la prevederile legale si la actele depuse la dosar de ambele parti, rezulta ca, instanta de fond nu a tinut cont ca S.C. D P G S.R.L. nu a prezentat contract de munca pentru cei 3 angajati mentionati in procesul verbal de control; ca instanta si-a bazat afirmatiile doar pe depozitia celor 2 martori care nu aveau de unde sa cunoasca raporturile juridice dintre parti; ca mentiunea cu privire la folosirea codurilor de catre orice persoana trebuie respinsa; angajatorul nu a facut dovada platii salariului catre toti salariatii pentru munca prestata; ca obligatia persoanelor juridice este aceea de a garanta in plata un salariu brut pe luna, ca petenta a incheiat contracte individuale de munca cu salariatii, ca din rapoartele fiscala de inchidere zilnica rezulta ca o parte din salariati au prestat activitate desi se aflau in concediu fara plata; ca nu au fost evidentiate orele lucrate.
Astfel, cum a mai aratat, organul de control isi fundamenteaza actul de control, masurile dispuse si sanctiunile impuse societatii cu privire la cei trei salariati raportat la mentiunile de pe casele de marcat.
Nu exista nici o dovada sau martori si nici organul de control nu arata ca aceste trei persoane au fost gasite la locul de munca.
A aratat cu martori si inscrisuri (respectiv adresa de la firma care gestioneaza casele de marcat, cererile de demisie si relatii despre noul loc de munca al acestor trei fosti angajati) ca numele acestor trei salariati au ramas pur si simplu pe casa de marcat intrucat nu se facuse inca inlocuirea numelor acestora de catre aceasta firma.
In ceea ce priveste depozitia martorilor audiati in cauza solicita a se avea in vedere ca unul este ospatar si ca a lucrat in perioada analizata de catre organul de control, iar celalalt angajat se ocupa cu supravegherea si chiar angajarea salariatilor viitori ai societatii astfel ca erau in masura suficienta a proba cele cerute de catre instanta.
Fata de mentiunile din procesul verbal potrivit carora S.C. D P G S.R.L. trebuia sa faca plata salariatilor la un salariu garantat de lege, urmeaza a se avea in vedere faptul ca pentru cele trei persoane mentionate in actul de control nu se pune problema ca acestia nu au fost angajatii societatii pe perioada solicitata a fiind platiti la un salariu garantat de catre ITM – Brasov, iar in ceea ce priveste „restul salariatilor”, se solicita a se observa ca organul de control nu a nominalizat care ar fi ceilalti alti presupusi salariati pentru care ar trebui sa faca plata si pentru ce perioada si pentru ce salariu.
Neexistand in mod concret un indiciu de determinare a obiectivelor impuse de catre organul de control in sarcina S.C. D P G S.R.L. este evident ca fapta nu exista, iar masura dispusa de organul de control este luata abuziv.
In ceea ce priveste afirmatiile recurentei potrivit carora S.C. D P G S.R.L. ar fi incheiat contracte individuale de munca cu salariatii, se retine ca din rapoartele fiscale de inchidere zilnica rezulta ca o parte din salariati au prestat activitate, desi se aflau in concediu fara plata, si ca nu au fost evidentiate orele lucrate de acestia.
Ori, aceste aspecte, critici formulate de recurenta sunt in contradictie cu actele de la dosar, fapt ce conduce la ideea ca la data efectuarii controlului asupra unor aspecte legale parata a refuzat sa cerceteze in fapt si in drept aspectele mentionate in procesul verbal de constatare si in toate inscrisurile depuse de reclamanta la organul de control cu ocazia controlului si raportat la obiectiunile reclamantei mentionate pe actul de control.
In cauza se impune a se face distinctie intre cele doua categorii de salariati care au facut analiza organelor de control si raporturile lor juridice cu societatea.
Ca atare, este vorba despre categoria salariatilor angajati si care presteaza munca si categoria salariatilor aflati in concediu fara plata, in scolarizare si care desfasoara activitatea de practica la unitatile de specific ale angajatorului.
In legatura cu aceste aspecte criticate de parata prin recursul formulat instanta de recurs constata ca in fapt si in drept aceste chestiuni au fost analizate de instanta de fond in mod corect prin hotararea data.
Ca atare, aspectele criticate in recurs nu se confirma din probele dosarului si vor fi inlaturate ca neintemeiate si nelegale.
In concluzie, fata de considerentele de fapt si de drept expuse, se vor inlatura toate criticile de recurs.
In consecinta se constata recursul ca nefondat si in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila de va respinge.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.
Decizia nr. 2070/17.04.2013, dosar nr. 4841/62/2010, redactat – judecator I.M.