Potrivit art. 2 din Legea 39/21.01.2003, grupul infractional organizat trebuie sa fie „un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada si actioneaza in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infractional organizat grupul format ocazional in scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infractiuni si care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii sai in cadrul grupului.”
Fata de aceste dispozitii, intelegerea ad-hoc intervenita intre 4 inculpati ca a doua zi sa se deplaseze intr-o alta localitate decat cea de domiciliu pentru a incerca sa sustraga bani de pe cardurile falsificate pe care le procurase unul dintre inculpati anterior din Italia nu se circumscrie elementului material al laturii obiective al infractiunii prev. de art. 2 din Legea 39/2003, chiar daca unul dintre inculpati a inmanat telefoane mobile la doi inculpati pentru a putea comunica mai usor si mai sigur iar deplasarea in localitatea de destinatie s-a realizat cu doua autoturisme intrucat nu poate fi vorba despre o grupare care a existat o anumita perioada de timp, nu a existat o structura determinata a grupului si nici nu au fost stabilite roluri, iar intelegerea intervenita intre ei face parte din planul infractional pus la punct ad-hoc de catre inculpati si nu o coordonare a actiunii in sensul art. 2 din Legea 39/2003.
Prin sentinta penala nr. 847/S/13.11.2008 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul penal nr. 2182/62/2008 a fost achitat in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala rap la art. 10 lit. d Cod procedura penala inculpatul M.R. pentru infractiunea de difuzare fara drept a unui program de calculator prevazuta de art. 142 lit. b din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal si art. 13 Cod penal
Sub aspectul laturii civile a procesului penal, prima instanta a respins in baza art. 346 Cod procedura penala pretentiile civile formulate de catre Microsoft Corporation si SC Electronic Arts.
In baza art. 192 alin 3 Cod procedura penala prima instanta a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat sa ramana in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov cu numarul 765/P/2003, inregistrat initial la Judecatoria Brasov sub numarul 2267/2003, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului M.R. pentru infractiunea de difuzare fara drept a unui program de calculator, fapta prevazuta si pedepsita de art. 142 litera b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal.
Prin sentinta penala nr. 641 din data de 03.03.2005 a Judecatoriei Brasov s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 3 luni inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. A fost admisa in totalitate actiunea civila.
Prin decizia penala nr. 342/A/13.06.2005 a Tribunalului Brasov, sentinta instantei de fond a fost desfiintata, cauza a fost trimisa spre rejudecare deoarece instanta de fond nu s-a pronuntat corect pe incadrarea juridica a faptei pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, in acest sens s-a omis retinerea dispozitiilor art. 41 alin. 2 Cod procedura penala, fara a exista vreo schimbare a incadrarii juridice.
Dosarul a fost inregistrat la Judecatoria Brasov sub numarul 1880/2005, iar prin sentinta penala 200 din data de 27.01.2006, ca urmare a schimbarii normelor de competenta in materie, s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in prima instanta, Tribunalului Brasov.
Dosarul a fost inregistrat la Tribunalul Brasov sub numarul 581/2006 si prin sentinta penala 490/S din data 13.09.2006, in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infractiunea de difuzare fara drept a unui program de calculator prevazuta de art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si cu retinerea dispozitiilor art. 13 Cod penal. Sub aspectul laturii civile au fost respinse pretentiile civile.
Instanta de fond a considerat ca inculpatul a avut convingerea ca poseda licenta pentru toate programele instalate pe calculatoarele de la SC „M” SRL BRASOV, aceasta fata de faptul ca patronul firmei, martorul Nicolae Eugen i-a comunicat ca aceste licente se afla la Bucuresti. Prin urmare, instanta de fond a constatat ca inculpatul nu a difuzat cu intentie acele programe de calculator, el necunoscand ca nu exista licentele necesare si pe cale de consecinta a stabilit ca in cauza nu exista latura subiectiva a infractiunii si deci nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului.
Impotriva acestor dispozitii, Ministerul Public, prin Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov, a formulat apel, iar prin decizia penala nr. 94/A din data de 18.05.2007 a Curtii de Apel Brasov, a fost respins apelul. Impotriva deciziei s-a formulat recurs.
Prin decizia penala numarul 5538 din data de 20.11.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost admis recursul declarat de Ministerul Public prin Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brasov, a fost casata decizia, desfiintata sentinta, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului Brasov. S-a considerat ca in cauza se impune administrarea de probe in ceea ce priveste stabilirea atributiilor pe care inculpatul le avea in cadrul firmei, in acest sens fiind necesare la dosar actul aditional prin care inculpatul a fost numit administrator, actul constitutiv al societatii, eventualele acte aditionale, precum si procesul verbal de predare primire, inculpatul fiind administrator al societatii incepand cu data de 23 martie 2000.
Se mai arata ca in declaratia data, inculpatul a aratat ca toate calculatoarele au fost aduse de la Bucuresti, de la sediul unei alte firme, asociatul unic Nicolae Eugen spunandu-i ca detine licente pentru programele de calculator la sediul unei alte firme din Bucuresti.
S-a mai retinut ca martorul N.E. a aratat ca in momentul in care a inceput sa functioneze societatea din Brasov, pe calculatoare a fost instalat programul „Linux”. Pentru a se lamuri contradictiile dintre declaratiile inculpatului si ale martorului N.E. cu privire la instalarea pe calculatoare a programului Microsoft Windows Microsoft Office si Fifa 2002, se impune depunerea la dosarul cauzei a procesului verbal prin care respectivele calculatoare au fost predate catre SC I.C. SRL, precum si facturile de achizitie a acestora.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov, sub numarul 2182/62/2008.
Avand in vedere indrumarile date de Inalta Curte pentru completarea probatoriului, instanta de fond a efectuat demersurile necesare pentru depunerea inscrisurilor solicitate.
Apararile inculpatului in sensul ca toate calculatoarele au fost puse la dispozitie de catre martorul Nicolae Eugen care i-a comunicat ca poseda licenta pentru programele instalate pe calculatoare, acestea aflandu-se in posesia sa la Bucuresti, au fost confirmate prin depozitiile martorilor T.M., D.M. si P.M., cu totii lucratori in cadrul firmei, respectiv a punctului de lucru, care au confirmat faptul ca in momentul aducerii calculatoarelor de la Bucuresti de catre patronul firmei, martorul N.E., pe acestea erau instalate programele mentionate.
Or aceste aspecte conduc la concluzia ca modul de organizare a activitatii firmei era coordonata de martorul N.E., chiar daca inculpatul era administratorul punctului de lucru.
Lipsind posibilitatea analizei facturilor de achizitie a computerelor, nu se poate stabili daca acestea au fost achizitionate cu plata contravalorii licentelor pentru programele instalate pe acestea. De asemenea, nu se cunoaste daca in lipsa acestor licente la achizitie, daca asemenea licente au fost obtinute ulterior. Cert este insa ca responsabilitatea actelor de dispozitie, respectiv de achizitie a calculatoarelor si de obtinerea legala a licentelor de functionare a programelor instalate pe acestea, cade si in grija patronului societatii, respectiv a martorului N.E..
Fata de aspectele pentru care inculpatul este cercetat, se constata ca asa cum reiese din imprejurarile cauzei, calculatoarele au fost transferate de la Bucuresti de catre martorul N.E., pentru modernizarea punctului de lucru din Brasov, iar computerele erau prevazute cu un sistem care determina imposibilitatea instalarii pe acestea a altor programe de calculator, computerele fiind deci destinate numai utilizarii lor pe programele derulate pe internet. De asemenea, rolul inculpatului s-a delimitat numai la partea financiar contabila a punctului de lucru, aceasta deoarece pentru retea erau angajati operatori care se ocupau de acest aspect. In plus, din analiza cronologica a starii de fapt, se constata ca in fapt de administrarea societatii – a punctului de lucru din Brasov, s-a ocupat martorul N.E., care se deplasa periodic la Brasov, saptamanal, cu atat mai mult cu cat ori de cate ori se defecta vreun calculator, acesta era inlocuit de cu un altul adus de patron (N.E.) de la Bucuresti, pe calculatorul astfel adus fiind deja instalat programul aferent. Nu in ultimul rand, martorul Nicolae Eugen a afirmat ca poseda licente pentru calculatoare, aspect ce reiese din depozitiile martorilor mai sus mentionati.
Faptul ca martorul N.E. nu a mai sustinut si cu ocazia audierii sale de catre organele de politie, faptul ca a declarat ca poseda licentele aferente, se datoreaza faptului ca nu a dorit sa se autoincrimineze, drept ce trebuie sa i se recunoasca.
Toate aceste aspecte mai sus prezentate conduc la concluzia ca in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii retinute in sarcina inculpatului sub aspectul laturii subiective, in sensul ca inculpatului i-a lipsit reprezentarea faptului ca difuzarea programelor pe calculatoare este fara drept. Lipsa reprezentarii se datoreaza faptului ca i s-a comunicat ca exista licente pentru toate programele de pe calculatoare, ca de administrarea in fapt a societatii se ocupa in realitate martorul N.E., inculpatul fiind un executant al acestuia, la care se adauga o doza de neglijenta a inculpatului pentru faptul ca nu a solicitat prezentarea efectiva a inscrisurilor, insa acest din urma aspect nu se circumscrie infractiunii pentru care inculpatul este cercetat in prezenta cauza.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov criticand-o pentru netemeinicie si solicitand desfiintarea ei iar in cadrul rejudecarii pronuntarea unei noi hotarari legale si temeinice prin care sa se dispuna condamnarea inculpatului M.R. pentru comiterea infractiunii prev. de art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal si art. 13 Cod penal.
In dezvoltarea motivelor de apel parchetul a aratat in esenta ca in mod gresit a hotarat prima instanta achitarea inculpatului M.R. intrucat acesta avea la data comiterii faptelor calitatea de administrator unic al SC Internet Cafe SRL iar in aceasta calitate, in conformitate cu art. 12 din Statutul SC Internet Cafe SRL avea obligatia de a solicita asociatului unic N.E. toate documentele referitoare la aceste calculatoare (licente, facturi de achizitie etc.) cata vreme administratorul este cel care raspunde de stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea le impune, cata vreme aproba toate operatiunile financiare si contabile ale societatii si raspunde personal si solidar pentru orice dauna pricinuita de nerespectarea dispozitiilor art. 12 din Statutul mentionat; art. 11 din Statut reglementeaza atributiile unicului societar printre care nu se situeaza nici un fel de atributie legata de detinerea licentelor pentru aceste calculatoare. Operatiunea de difuzare ce constituie element constitutiv al infractiunii prev. de art. 142 lit. b din Legea 8/1996 si prin care se intelege potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 8/1996: ”Distribuirea catre public prin orice mijloc, inclusiv inchiriere a unei opere”, s-a realizat faptic de catre inculpatul M.R., care potrivit declaratiilor martorilor angajati ai societatii, stabilea tarife pentru inchirierea cu ora in regim de internet a calculatoarelor, urmarea incasarea sumelor de bani ca si chirie si le evidentia in contabilitate.
Analizand pe baza actelor si lucrarilor dosarului, sub toate aspectele de fapt si de drept, sentinta penala atacata si vazand de asemenea criticile aduse acestei hotarari prin apelul formulat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov, instanta de apel retine urmatoarele:
Prima instanta a depus toate diligentele pentru a respecta indicatiile cuprinse in considerentele deciziei de casare nr. 5538/20.11.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a administrat acele probe pe care le-a considerat concludente pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele; de asemenea a analizat si a coroborat intregul material probator administrat in cauza si a stabilit pe baza acestuia o stare de fapt corecta constand in esenta in aceea ca inculpatul M.R., in calitate de administrator unic al SC Internet Cafe SRL Brasov incepand cu data de 23.03.2000 si pana la 14-15.03.2002 a pus la dispozitia clientilor societatii mentionate sub forma inchirierii contra cost 12 calculatoare pentru servicii de acces internet pe care erau reproduse programele de calculator Windows 95 (reprodus si instalat pe 7 calculatoare), Windows 98 Second Edition (reprodus si instalat pe 4 calculatoare), Microsoft Office 97 (reprodus si instalat pe 8 calculatoare si FIFA 2002 (reprodus si instalat pe 2 calculatoare) primele programe apartinand Microsoft Corporation si ultimul Electronic Arts.
La controlul care a fost efectuat la data de 14-15.03.2002 la S.C. Internet Cafe SRL, cu punct de lucru Brasov, str. Agriselor nr. 21, de catre lucratorii de politie din cadrul Politiei Mun. Brasov, Biroul Politiei Economico-Financiare, inculpatul M.R. nu a putut prezenta nici in timpul controlului si nici ulterior licentele necesare pentru instalarea si utilizarea programelor mentionate si nici facturile de achizitionare ale acestora.
Cu toate ca prima instanta nu a analizat in considerentele hotararii pronuntate aspectul succesiunii legilor in timp pentru a stabili incidenta actelor normative de modificare a Legii 8/1996 asupra infractiunii retinute in sarcina inculpatului si aplicarea fata de acesta a legii mai favorabile, instanta de apel constata ca desi art. 118 din Legea nr. 285/2004 mentioneaza abrogarea dispozitiilor art. 142, in speta nu este vorba despre dezincriminarea faptelor pentru care a fost trimis in judecata inculpatul ci aceste fapte se regasesc in alte texte de lege ale actului normativ care a modificat legea mentionata respectiv art. 140 lit. c din Legea nr. 8/1996 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 285/2004; de asemenea, analizand succesiunea legilor in timp, se constata ca dispozitiile art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996 sunt cele mai favorabile inculpatului, fata de cele cuprinse in Legea nr. 285/2004, OUG 123/2005 aprobata cu modificari prin Legeanr. 329/2006, OUG nr. 190/2005 aprobata cu modificari de Legea nr. 332/2006 si respectiv Legea nr. 329/2006.
Prima instanta a stabilit pe baza materialului probator administrat ca faptele inculpatului M.R. astfel cum au fost expuse nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal intrucat acestuia i-a lipsit reprezentarea faptului ca difuzarea programelor de calculator este fara drept; lipsa reprezentarii s-a datorat faptului ca toate calculatoarele au fost aduse de la Bucuresti unde au fost folosite de catre patronul N.E. intr-un alt internet cafe avand deja programele instalate si i s-a comunicat de catre martorul N.E., patronul firmei ca exista licente pentru toate programele de pe calculatoare, inculpatul din neglijenta neverificand acest aspect.
Starea de fapt retinuta de catre prima instanta este corecta, ea gasindu-si corespondent in intregul material probator administrat in cauza; este de asemenea corecta si imprejurarea retinuta de catre prima instanta conform careia inculpatul M.R. a avut in permanenta reprezentarea ca pentru programele instalate in calculatoarele furnizate de la Bucuresti de catre patronul N.E. exista licentele necesare, insa aceasta imprejurare nu are influenta asupra laturii subiective a infractiunii – inculpatul punand programele la dispozitia clientilor cu intentie directa - ci reprezinta o situatie care se circumscrie cauzei de inlaturare a caracterului penal al faptei prev. de art. 51Cod penal intrucat faptul lipsei licentelor necesare difuzarii programelor de calculator reprezinta o imprejurare de care depinde caracterul penal al faptei, si pe care la momentul savarsirii faptei inculpatul M.R. nu o cunostea. Ori, potrivit art. 51 alin. 1 din Codul penal „nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei”
Faptul ca inculpatul s-a aflat in eroare cu privire la existenta licentelor necesare derularii programelor instalate pe cele 12 calculatoare existente in SC Internet Cafe SRL Brasov, a fost corect sesizat de catre prima instanta, rezultand din depozitiile martorilor T. M., D. M. si P. M. ca in momentul aducerii calculatoarelor de la Bucuresti de catre patronul firmei Nicolae Eugen, pe acestea erau deja instalate programele mentionate; tot din declaratiile martorilor mentionati, care au lucrat efectiv la punctul de lucru din Brasov si au cunostinte de specialitate (spre deosebire de inculpat) rezulta ca toate computerele aduse de la Bucuresti erau prevazute cu un sistem care determina imposibilitatea instalarii pe acestea a programelor de calculator; depozitia inculpatului M.R. in care arata ca patronul societatii i-a comunicat ca detine toate actele necesare derularii activitatii in conditii de legalitate se coroboreaza cu cea a martorului T.M. din etapa urmaririi penale (fila 224) in care acesta arata ca martorul N.E., patronul firmei a sustinut si in fata organelor de politie ca detine la Bucuresti licentele pentru programele care rulau pe calculatoare. Imprejurarea mentinerii in eroare a inculpatului de catre martorul N.E. este cu atat mai credibila cu cat, inculpatul nu avea studii de specialitate, era tanar, iar calitatea de administrator reprezenta conform depozitiilor martorilor doar un act de asumare a responsabilitatilor pentru modul de derulare a activitatii firmei, firma fiind condusa efectiv de catre patronul N.E. care venea frecvent la Brasov desi locuia la Bucuresti unde mai avea deschise astfel de societati, iar pentru fiecare decizie pe care o lua referitor la activitatea societatii din Brasov in fapt inculpatul il consulta pe martorul N.E.; este explicabila atitudinea ulterioara a martorului N.E. de a nu mai recunoaste afirmatia facuta fata de inculpat (pentru ca asta l-ar fi incriminat) insa sustinerile din declaratiile sale date in fata organelor de urmarire penala si in fata instantei – in sensul ca toate calculatoarele trimise de la Bucuresti la SC. Internet Cafe SRL Brasov aveau instalate programul Linux pentru care nu se impunea achizitionarea de licente - nu se coroboreaza cu restul materialului probator administrat in cauza respectiv cu depozitiile celorlalti martori care au lucrat la SC. Internet Cafe SRL Brasov inca de la deschiderea acestuia si care au aratat ca in momentul in care au venit de la Bucuresti calculatoarele aveau instalate aceleasi programe care au fost identificate ulterior cu ocazia controlului efectuat de catre organele de politie.
Este adevarat ca din actul constitutiv al societatii aflat la fila 77 dosar nr. 2182/62/2008 al Tribunalului Brasov, astfel cum a fost modificat prin actul aditional autentificat sub nr. 508 din 23.03.2000 de catre notarul public P.S., inculpatul a dobandit incepand cu data de 23.03.2000 calitatea de administrator cu toate drepturile si obligatiile prevazute de lege, pentru aceasta calitate, insa nu poate fi antrenata raspunderea penala a inculpatului pentru o fapta pe care a comis-o fara a cunoaste o situatie de care depinde caracterul penal al acesteia, ori in speta, inca de la inceputul preluarii mandatului, inculpatul a fost indus in eroare de catre martorul N.E.; un argument in acest sens il reprezinta si neintocmirea unor procese verbale de predare-primire a administrarii societatii de catre inculpat si a calculatoarelor aduse de catre asociatul unic N.E. din Bucuresti si predate inculpatului in vedere functionarii punctului de lucru al societatii de pe strada Agriselor din Brasov; lipsa facturilor de achizitie a calculatoarelor si lipsa de diligenta a inculpatului M.R. in a le solicita asociatului unic N.E. i se poate reprosa inculpatului insa aceasta se afla in stransa legatura cu atributia sa de aprobare a tuturor operatiunilor financiare si contabile a societatii si nu are legatura cu instalarea si derularea programelor mentionate pe calculatoare asa cum sustine parchetul in recursul formulat, cu atat mai mult cu cat pachetele de programe puteau fi achizitionate si separat nu doar odata cu calculatoarele.
De asemenea, critica parchetului in sensul ca art. 11 din Statutul societatii nu reglementeaza vreo atributie a asociatului unic legata de detinerea licentelor pentru aceste calculatoare este nefondata intrucat o astfel de reglementare nu este mentionata nici la art. 12 care cuprinde dispozitii in legatura cu atributiile administratorului unic iar inculpatul nici nu s-a aparat in sensul ca prin continutul statutului asociatul unic ar avea obligatia sa detina aceste licente, ci doar a precizat ca i s-a comunicat de catre acesta ca le detine la Bucuresti.
Cu toate acestea, sub aspectul laturii civile inculpatul este pe deplin raspunzator intrucat prin fapta sa, chiar daca ea este comisa in forma neglijentei si are la baza o eroare in care s-a gasit in legatura cu existenta sau nu a licentelor pentru programele care se gaseau instalate pe calculatoarele aflate la sediul SC Internet Cafe SRL Brasov inculpatul a produs daune partilor civile, iar pentru daunele produse prin neindeplinirea corespunzatoare a atributiilor de serviciu inculpatul, in calitatea sa de administrator este tinut, conform Legii nr.31/1990 si statutului (art. 12) sa raspunda personal si solidar. In speta sunt intrunite asadar conditiile raspunderii civile delictuale astfel incat in mod nejustificat prima instanta a respins de plano in totalitate pretentiile civile formulate de partile civile Microsoft Corporation si SC Electronic ARTS.
In legatura insa cu cuantumul prejudiciului reclamat de S.C. Electronic ARTS se impune a fi facuta precizarea ca aceasta parte vatamata s-a constituit parte civila in proces cu suma de 105 Euro din care 55 Euro reprezinta contravaloarea programului FIFA 2002 reprodus fara autorizatie iar 50 Euro daune morale; daca despagubirile materiale solicitate care reprezinta contravaloarea programului FIFA 2002 sunt pe deplin justificate, despagubirile morale pretinse de aceasta parte civila nu sunt sustinute de materialul probator existent la dosar astfel incat aceste pretentii apar ca nefondate; nu rezulta din probele de la dosar ca acestei societati i s-ar fi produs un prejudiciu moral, astfel incat nu poate fi admisa in totalitate actiunea civila formulata de aceasta parte civila ci doar partial, inculpatul urmand a fi obligat doar la plata catre aceasta societate a contravalorii programului FIFA 2002.
Raspunderea solidara a inculpatului cu SC Internet Cafe SRL Brasov nu mai este posibila datorita faptului ca pentru aceasta societate s-a dispus in cursul procesului (Sentinta civila nr. 341/SIND/19.04.2007 a Tribunalului Brasov fila 10 dosar 2182/62/2008 al Tribunalului Brasov) inchiderea procedurii de insolventa si radierea ei din Registrul Comertului.
In considerarea celor expuse, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala se va admite apelul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov impotriva sentintei penale nr. 847/S/13.11.2008 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. 2182/62/2008 pe care o va desfiinta in ceea ce priveste latura penala - referitor la temeiul achitarii inculpatului M.R. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 142 lit. b din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal si art. 13 Cod penal - sub aspectul modului de solutionare al laturii civile a procesului penal si in raport de aceasta din urma si cu privire la cheltuielilor judiciare.
Rejudecand in aceste limite:
In baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala rap. la art. 10 lit. e Cod procedura penala cu referire la art. 51 Cod penal va fi achitat inculpatul M.R., pentru savarsirea infractiunii de difuzare fara drept a unui program de calculator prevazuta de art. 142 lit. b din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 13 Cod penal.
In baza art. 346 alin. 2 Cod procedura penala rap. la art. 998 Cod civil: se va admite actiunea civila exercitata in procesul penal de catre partea civila Microsoft Corporation si in consecinta va fi obligat inculpatul M.R. la plata catre aceasta parte civila a echivalentului in lei a sumei de 3900 USD la data platii efective, reprezentand despagubiri materiale.
Se va admite in parte actiunea civila formulata de catre partea civila Electronic Arts Inc. si in consecinta va fi obligat inculpatul sa plateasca acestei parti civile echivalentul in lei a sumei de 55 Euro la data platii efective, reprezentand despagubiri materiale urmand a fi respinse restul pretentiilor civile formulate de aceasta parte civila.
In baza art. 192 pct. 1 lit. c Cod procedura penala va fi obligat inculpatul M.R. sa plateasca statului suma de 850 lei reprezentand cheltuieli judiciare efectuate in cursul urmaririi penale si judecarea cauzei in prima instanta.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in apel raman in sarcina acestuia.
Decizia nr. 25/Ap/17.04.2009 – Sectia penala