Acceptarea mostenirii prin mandatar. natura juridica a mandatului.
Constata ca, prin Sentinta civila nr.10.762/14 decembrie 2006, pronuntata in dosarul civil nr.5469/2006, Judecatoria Brasov a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei si prescriptiei dreptului de optiune succesorala, a admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamanta P.V., prin mandatar O.V., in contradictoriu cu parata L.C. si, in consecinta, a constatat ca reclamanta are calitatea de mostenitor al defunctei C.M., decedata la data de 12 octombrie 1999, ca legatar universal, in baza testamentului autentificat sub nr.13613/6 mai 1992 de catre Notariatul de Stat Judetean Brasov.
A constatat nulitatea partiala absoluta a Certificatului de mostenitor nr.126/28 octombrie 1999 emis de B.N.P. R.E.G., in sensul ca au calitatea de mostenitori atat reclamanta, in calitate de legatar universal, cat si parata, in calitate de mostenitor legal rezervatar, cu cota de ? parte fiecare.
A constatat ca masa succesorala ramasa dupa defuncta, se compune din:
- un apartament situat in Brasov, B-dul 15 Noiembrie, nr.21, compus din doua camere si dependinte, neinscris in CF;
- teren agricol in suprafata de 3.700 mp., situat in extravilanul localitatii Pantelimon, ce a facut obiectul Titlului de proprietate nr.2469/17 iunie 1993, emis de Comisia Sectorului Agricol Ilfov pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor;
- cota de ? din pravalia, identificata sub nr.3, situata la parterul imobilului-bloc din Bucuresti, str.Maria Rosetti, colt cu str.Vasile Lascar, compusa din camera si pivnita, cu teren aferent in suprafata de 4,50 mp.;
- cota de ? din locul de vechi situat in Cimitirul Serban Voda din Bucuresti.
A respins restul pretentiilor.
Impotriva sentintei de mai sus, a declarat apel, apelanta parata L.C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Tribunalul Brasov, prin Decizia civila nr.267/15 octombrie 2007, a respins apelul declarat de parata L.C. impotriva Sentintei civile nr.10.762/14.12.2006 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosar nr.5469/2006 pe care o pastreaza si a obligat pe apelanta parata sa plateasca intimatei reclamante, prin mandatar O.V. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
In ceea ce priveste sustinerea ca prima instanta a admis ”cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata”, incalcandu-se astfel dispozitiile art.132 Cod procedura civila, tribunalul a constatat ca prin Decizia civila nr.228/04.04.2006 pronuntata de Curtea de Apel Brasov, s-a admis recursul declarat de recurenta L.C. impotriva deciziei civile nr.766/15.07.2004 a Curtii de Apel Brasov si, in consecinta, s-a admis apelul declarat de apelanta L.C. impotriva Sentintei civile n.3040/2004 a Judecatoriei Brasov, pe care a desfiintat-o si a trimis dosarul spre rejudecare Judecatoriei Brasov. Faptul ca la rejudecarea in fata primei instante, reclamanta P.V. si-a precizat actiunea (filele 21-24 dosar fond) nu poate duce la concluzia ca au fost incalcate dispozitiile art.132 Cod procedura civila, dat fiind ca precizarea de actiune formulata de avocat cuprinde aceleasi petite ca si cererea introductiva, formulata de reclamanta personal.
In ceea ce priveste critica potrivit careia prima instanta a incalcat dispozitiile art.315 din Codul de procedura civila, pentru ca instanta de recurs a hotarat in mod irevocabil ca procura data in fata notarului american de catre reclamanta nu intruneste conditiile de valabilitate ale unui inscris sub semnatura privata, intrucat lipseste o data emanand de la semnatarul actului, tribunalul a mai constatat ca prin Decizia civila nr.228/04.04.2004, Curtea de Apel Brasov nu s-a pronuntat in sensul dispozitiilor art.315, alin.1 din Codul de procedura civila, (probleme de drept dezlegate), ci a constatat ca argumentele retinute de prima instanta sunt contradictorii, urmand ca, la rejudecare, sa se aiba in vedere dispozitiile art.1182 Cod civil. Prima instanta, la rejudecare, examinand procura respectiva in conformitate cu dispozitiile articolului mai sus mentionat, a retinut in mod corect ca la data de 16.02.2000 reclamanta i-a dat domnului O.V. o procura speciala pentru a o reprezenta in fata notarului public iar acesta, la data de 10.04.2000 a acceptat prin declaratie autentificata succesiunea de pe urma defunctei C.M.
In ceea ce priveste critica privind incalcarea normelor de drept material, tribunalul a apreciat ca nu o poate primi deoarece, instanta de recurs nu a statuat asupra valabilitatii inscrisului in discutie, (acesta din urma poarta data de 10.02.2000), iar prima instanta a apreciat corect ca inscrisul este valabil ca inscris sub semnatura privata.
Prima instanta a apreciat ca in speta reclamanta a facut dovada acceptarii in termen a succesiunii dupa defuncta C.M. Potrivit art.689 Cod civil, acceptarea pura si simpla, voluntara, poate fi expresa sau tacita, acceptarea fiind expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede printr-un act autentic sau privat. In speta, reclamanta a dat o procura speciala mandatarului O.V. pentru a accepta succesiunea in numele ei, sens in care acesta s-a prezentat la data de 10.04.2000 la B.N.P. R.E.G. unde a acceptat succesiunea in numele reclamantei, prin declaratie autentificata. Prin urmare, instanta de fond a facut o justa aplicare a dispozitiilor art.1172 din Codul civil.
Referitor la critica avand ca obiect exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, potrivit careia motivarea instantei de fond nu cuprinde nicio referire cu privire la obiectul si cauza actiunii, invocandu-se incalcarea art.313 Cod procedura civila, tribunalul a constatat ca aceasta critica este neintemeiata intrucat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei a fost respinsa de prima instanta, cu motivarea ca actiunea civila introductiva avand ca petite constatarea calitatii de legatar, constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor si stabilirea masei succesorale, au caracter imprescriptibil, potrivit dispozitiilor art.728 Cod civil si art.1 si 2 din Decretul nr.167/1958.
Impotriva susmentionatei decizii, a declarat recurs parata L.C., criticand-o pentru nelegalitate.
Hotararea recurata este rezultatul unei gresite aplicari a legii materiale, motiv pentru care se impune modificarea ei, in baza art.312, alin.3 raportat la art.304, pct.7 Cod procedura civila.
In speta, nefiind valabila procura nici ca inscris autentic, nici ca inscris sub semnatura privata, Oancea Virgil nu avea calitatea de mandatar si, pe cale de consecinta, acceptarea de succesiune nu s-a produs.
In ceea ce priveste exceptia dreptului material la actiune, instanta de apel nu a facut nicio referire cu privire la obiectul si cauza actiunii, ci s-a multumit sa valideze solutia pronuntata de catre instanta de fond cu privire la exceptia invocata, prin raportare la dispozitiile art.728 Cod civil.
Actiunea cu care reclamanta a inteles sa investeasca instanta de judecata este o veritabila petitie de ereditate.
Instanta de apel nu califica in nici un fel natura juridica a inscrisului prin care reclamanta urmareste sa faca dovada acceptarii succesiunii. Or, in masura in care a fost criticat prin motivele de apel solutia instantei de fond, care a stabilit ca inscrisul in cauza este valabil sub semnatura privata, contrar celor stabilite de instanta de recurs, instanta de apel ar fi trebuit sa indice in mod clar natura juridica a inscrisului in discutie si sa motiveze solutia pronuntata.
Examinand decizia atacata prin prisma criticilor invocate in recurs, instanta constata ca recursul este nefondat.
Criticile invocate in recurs, cu privire la incalcarea dispozitiilor legii procesual civile, nu se circumscriu dispozitiilor de nelegalitate prevazute de art.304, pct.9 Cod procedura civila, potrivit carora hotararea este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Instanta de recurs, in Decizia de casare nr.228/2006, nu a statuat asupra valabilitatii procurii din 10 februarie 2001, data mandatarului in vederea acceptarii succesiunii, retinand doar ca argumentele instantei de apel sunt contradictorii, dand indrumari in acest sens cu privire la aplicarea prevederilor legale in raport cu stabilirea naturii juridice a inscrisului in discutie.
Criticile de recurs vizeaza in esenta, natura juridica a mandatului, daca acesta trebuia sau nu legalizat, sau daca era suficienta apostila, in cazul in care inscrisul reprezinta un act notarial si daca acesta indeplineste conditiile de valabilitate in cazul in care reprezinta un inscris sub semnatura privata.
Acceptarea mostenirii se poate face prin act notarial sau prin inscris sub semnatura privata, personal sau prin mandatar, la randul sau, mandatarul poate fi dat in cadrul unei procuri autentice, sau chiar printr-un act, mai putin formal, respectiv inscris sub semnatura privata.
Aceste aspecte rezulta din continutul art.689 Cod civil, potrivit caruia acceptarea este expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat.
In speta, acceptarea succesiunii de catre intimata reclamanta este expresa,insusindu-si calitatea de erede printr-un inscris autentic. Dispozitiile din procura si semnatura sunt opozabile mandantului in scopul dobandirii bunurilor din masa succesorala.
Statul Roman a aderat la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale romane, prin O.G. nr.66/24 august 1999, potrivit careia fiecare stat contractant scuteste de supralegalizare actele carora li se aplica, Conventia de la Haga din 5 octombrie 1961.
Prin urmare, obligatia aplicarii apostilei este facultativa, aspect care rezulta si din modul de redactare a art.3, iar neaplicarea ei nu atrage sanctiunea nulitatii absolute.
Pe de alta parte, lipsa supralegalizarii nu inlatura caracterul de act autentic al declaratiei de acceptare, in conditiile in care Biroul notarial a luat in considerare actul emanand de la autoritatile unui alt stat, producand astfel efectele juridice pentru care s-a incheiat.
Procura data mandatarului reprezinta, ea insasi, o acceptare expresa a mostenirii testamentare, fiind indeplinite conditiile art.689 Cod civil, astfel ca reclamanta are calitatea de mostenitor testamentar al defunctei C.M.
In ceea ce priveste calificarea proprie data de recurenta parata actiunii reclamantei, ca fiind o petitie de ereditate, critica este neintemeiata.
Potrivit principiului disponibilitatii, numai reclamantul stabileste cadrul procesual in privinta obiectului, a participantilor la proces si dispune de mijloacele procesuale acordate de lege in acest sens.
Calificarea data de recurenta actiunii, ca fiind o petitie de ereditate nu poate fi primita si pentru ca petitia de ereditate poate fi indreptata numai impotriva unui mostenitor aparent, ori recurenta este mostenitor legal rezervatar, fiind descendenta defunctei, fapt necontestat de catre intimata reclamanta.
Constatand astfel valabilitatea declaratiei de acceptare a succesiunii, in mod intemeiat instanta a constatat ca aceasta a fost facuta in termenul legal de optiune succesorala prevazut de art.700, alin.1 Cod procedura civila, care a avut loc la data de 10 aprilie 2000, in conditiile in care succesiunea s-a deschis la data de 12 octombrie 1999.
Chiar daca s-ar accepta ideea acreditata de instanta de fond, ca in lipsa supralegalizarii, procura este valabila ca inscris sub semnatura privata, inscrisul in sine este valabil, pentru ca exprima dorinta de a succede, respectiv de a accepta succesiunea, in conditiile in care si actul pe care mandantul urmeaza sa il incheie, poate fi sub semnatura privata, conditia formei scrise nefiind prevazuta ad validitatem.
Fata de considerentele ce preced, in temeiul art.312 Cod procedura civila, recursul declarat a fost respins.
Decizia civila nr. 72/R/27.02.2008 – C.J.