8. Anulare contract de vanzare-cumparare active economice.
Prin sentinta civila nr. 690/20.XII.2005 Tribunalul Dolj – Sectia Comerciala si Contencios Administrativ a respins actiunea reclamantei S.C. R.M. S.A. Craiova impotriva paratei S.C. C.C. S.A. si a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta S.C. BMO O. S.A. in contradictoriu cu S.C. R.M. S.A. Craiova si S.C. C.C. S.A. Craiova.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste istoricul persoanelor juridice si reprezentantii acestora, la incheierea actelor juridice de natura comerciala, se constata urmatoarele:
Societatea reclamanta S.C. „S” S.A. la epoca incheierii contractului de vanzare-cumparare, avea alcatuirea unei societati pe actiuni cu capital majoritar de stat, in care statul detine 94,5 % din actiuni, iar persoanele fizice detin 5,5 % din actiunile societatii.
Ulterior, prin contractul de vanzare-cumparare nr.50/12/22 octombrie 2003, statul si-a vandut integral actiunile detinute, actiuni ce au reprezentat 94,41 % din capitalul social al societatii reclamante, astfel incat la data pronuntarii actiunii, reclamanta detine capital integral privat.
Potrivit incheierii judecatorului delegat nr.7918/21 octombrie 2004 la ORC, ca urmare a fuziunii prin absorbtie societatea reclamanta este absorbita de S.C. R.M. SA Craiova, aceasta din urma ca urmare a transmisiunii universale a patrimoniului, preia intreg patrimoniul detinut de S.C. „S” S.A., astfel incat noua titulara de drepturi si obligatii, inclusiv cele de natura procesuala devine S.C. R.M. S.A. CRAIOVA, reclamanta din cauza de fata.
Societatea reclamanta, d-a lungul existentei sale, asa cum rezulta din contractul de management nr.383 din 22 mai 1997, precum si din hotararile adunarii generale ce s-au succedat a desemnat in calitate de manager, pe F.O., care potrivit conventiei reprezinta societatea, incheie acte juridice, in numele si pe seama societatii, inclusiv actele juridice care potrivit Legii nr. 31/1990 necesita aprobarea adunarii generale a actionarilor.
Societatea parata, initial S.C. N.S. S.R.L., conform actului aditional inregistrat la 17 aprilie 2001, si-a schimbat forma si denumirea societatii, in S.C. C.C. S.A. parata in cauza de fata.
Cu privire la instrainarea activului ce reprezinta sala de calculatoare FELIX, proprietatea reclamantei, se constata urmatoarele:
Adunarea generala a actionarilor societatii reclamante din 2 noiembrie 1999, inregistrata sub nr.3 a hotarat vanzarea activului prin licitatie publica – fila 28-30 dosar – licitatie organizata la 29 noiembrie 1999, care insa ulterior a fost anulata, in urma aprobarii contestatiilor formulate de ofertanti.
La data de 17 ianuarie 2000, adunarea generala a actionarilor hotaraste vanzarea activului societatii parate in aplicarea art.27 din legea nr.99/1999, hotarare reluata la 17 martie 2000 in adunarea generala nr.3/2000 – fila 55 dosar.
In luna aprilie 2000, actionarul majoritar FPS, a solicitat o noua reevaluare a activului, realizata in conformitate cu nota aprobata de Comitetul de Directie al F.P.S. cu nr.128/CD/28 aprilie 2000, fila 117. pretul de pornire al negocierii a fost stabilit la 500.000 mii lei, vanzarea urmand a fi realizata in conformitate cu art.27 alin.1 din O.U.G. nr.88/1997, modificata si completata prin Legea nr.99/1999.
In luna mai 2000, reprezentantii reclamantei si ai paratei, au incheiat procesul verbal de negociere a instrainarii, iar la 15 mai 2000, autentificat sub nr. 1931 de B.N.P. „M.P.” – Bucuresti, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare a imobilului situat in Craiova, str. Brestei nr. 3A, compus din: sala calculatoare FELIX cu nr. de inventar nr.18002 si teren aferent in suprafata de 650,87 mp. Cu vecinatatile descrise in contract, acest din urma contract formand obiectul cauzei de fata, cauza in care se solicita constatarea nulitatii absolute.
De asemenea, s-a mai constatat ca au format obiectul actiunilor judecatoresti, constatarea nulitatii hotararilor AGA in care s-a hotarat vanzarea activului mentionat in contractul de vanzare-cumparare, actiunea fiind respinsa de catre Tribunalul Sibiu prin sentinta nr.3390/C din 29 decembrie 2004, ramasa definitiva si irevocabila.
Ca prim motiv de nulitate a conventiei incheiate intre parti, s-a invocat lipsa capacitatii de exercitiu a reclamantei, in conditiile in care s-a sustinut ca numitul F.O., a semnat actul de instrainare in calitate de persoana fizica, in care acesta nu avea imputernicirea persoanei juridice.
Se observa astfel ca exceptia invocata a fost considerata neintemeiata in conditiile in care se realizeaza o confuzie intre persoana juridica si reprezentantul persoanei juridice, confuzie care este menita a pune in discutie tocmai capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de exercitiu, parte a capacitatii civile a persoanei juridice, consta in aptitudinea sa de a dobandi dreptul si de a-si exercita drepturile civile si de a-si asuma obligatiile civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere abilitate in acest scop de lege si actul societar.
Art. 31 din Decretul nr.31/1954 arata ca, persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale, actele juridice facute de organele persoanei juridice, realizate in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi.
Astfel, cel care are calitatea de organ de conducere al persoanei juridice, nu exprima decat vointa persoanei juridice, interesul ei de subiect distinct de drept civil.
Art.143 din Legea nr.31/1990, imputerniceste administratorul la incheierea actelor juridice, inclusiv instrainarea bunurilor aflate in patrimoniul societatii.
Avand acest temei legal, s-a constatat ca managerul societatii reclamante, F.O., in baza imputernicirii date de societate, contractul de management, actul societar emis in baza legii, prin incheierea contractului de vanzare-cumparare a exprimat vointa si interesul persoanei juridice al carei organ de conducere este, incheind actul nu proprio nomine, ci alieno nomine.
Se observa astfel ca la nivelul societatii comerciale, ca o consecinta a prevederilor art.35 alin.3 din decretul nr.31/1954, directorul societatii reclamante, organul de conducere al persoanei juridice, nu este un reprezentant al persoanei juridice, ci este parte constitutiva a persoanei juridice pe care o conduce, astfel incat aici ne gasim in prezenta unui subiect de drept, persoana juridica si nu cum gresit a sustinut reclamanta in prezenta persoanei juridice si a reprezentantului acesteia, prin distinctia facuta.
Numai in raporturile cu tertii, directorul este calificat ca reprezentant al persoanei juridice, caci actul juridic civil al unei persoane juridice, nu poate fi incheiat fizic decat de o persoana fizica, persoana juridica neavand o existenta concreta reala, insa din punct de vedere juridic actul este al persoanei juridice insasi, puterea organului de conducere de a reprezenta persoana juridica in raporturile cu tertii, este o prerogativa izvorata din lege.
De aceea, asa cum s-a aratat, a fost inlaturata sustinerea reclamantei in ceea ce priveste lipsa capacitatii de exercitiu, explicatiile de mai sus vor fundamenta si raspunsul la sustinerea reclamantei privind inexistenta mandatului in forma autentica la instrainarea terenului, mandat acordat conducatorului reclamantei.
Cum directorul societatii comerciale nu a incheiat actul in nume personal, conditia mandatului autentic este nefundamentata din punct de vedere teoretic si practic.
S-a invocat de catre reclamanta incalcarea dispozitiilor imperative privind vanzarea activelor a caror valoare contabila depaseste 50% din valoarea activelor societatii comerciale.
Si aceasta sustinere a fost considerata gresita, in conditiile in care adresele 021/200 emise de reclamanta, raportul de cesiune din 31.12.1999, filele 24, 25 dosar, adresa nr.319/1999 emisa de „S” caietul de sarcini, scrisoarea 319/23.04.1999 a F.P.S., Directia Teritoriala Dolj, au aratat ca valoarea totala a activului se ridica la 1.362.198.000 lei, iar a activului din cauza de fata se ridica la 166.867.954 lei reprezentand 12,24%.
Chiar daca valorile aratate nu impun indeplinirea unei conditii de aprobare a adunarii generale se constata totusi ca in cauza aceasta conditie a fost indeplinita, marturie fiind hotararile adunarii generale prin care s-a aprobat vanzarea catre parata, hotarari luate la nivelul anului 1999 si 2000.
S-a mai invocat ca in cauza vanzarea nu intrunea cerintele impuse de art. 27 alin. 1 din O.U.G. nr.88/1997, modificata si completata de Legea nr. 99/1999, respectiv intre parti nu existau in derulare raporturi comerciale.
Ori,contractul de asociere in participatiune nr.494/1 iulie 1999 incheiat intre parti, contractul nenumit de oferire a serviciilor nr.531/1999, precum si celelalte contracte ce atesta derularea raporturilor obligationale pentru actualizarea bazei de date cu proprietarii de terenuri agricole pentru zona Dolj, incheiate in iulie 1999 si septembrie 1999, probele administrate privind lucrarile efectuate de catre parata, la spatiul din litigiu, declaratiile angajatilor si facturile fiscale sunt elemente in raport de care se face dovada intrunirii ca o conditie a vanzarii a art. 27 din O.U.G. nr.88/1996: societatile comerciale care au contracte de asociere in participatiune pot vinde sau incheia contracte de instrainare.
Aratand astfel ca societatea parata la incheierea contractului de vanzare-cumparare, cat si societatea reclamanta au respectat dispozitiile legale invocate, expuse anterior, s-a apreciat ca intelegerea partilor intruneste cerinta unei conventii licite, realizata in acord cu dispozitiile legale si in conformitate cu efectele prevazute de lege si nu cum contrar a sustinut reclamanta.
Toate aceste elemente au fost avute in vedere si la aprecierea cererii formulate de intervenienta in interes propriu, S.C. BMO O. S.A., cesionara de drepturi litigioase, cerere ce a fost respinsa ca neintemeiata.
Constatand astfel ca valabil contractul de vanzare-cumparare incheiat intre cele doua parti, instanta de fond a respins actiunea cat si cererea de interventie in interes propriu formulata.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel intervenienta in interes propriu S.C. BMO O. S.A. pentru urmatoarele motive:
Managerul S.C. „S” S.A. nu a avut mandat din parte societatii prin care sa fie imputernicit sa incheie vanzarea activului „Sala de calculatoare Felix”. Nu au fost respectate dispozitiile legale privind necesitatea mandatului in forma autentica pentru vanzarea terenurilor; de asemenea, nu au fost respectate dispozitiile legale referitoare la reprezentarea societatilor comerciale pe actiuni si vanzarea activelor acestora; astfel, vanzarea se putea face numai cu aprobarea AGA si in baza unui mandat special acordat de aceasta.
Instanta de fond a apreciat in mod eronat ca valoare activului instrainat nu depaseste jumatate din valoarea contabila totala, ceea ce ar fi atras necesitatea aprobarii vanzarii de catre Adunarea generala extraordinara a actionarilor, in conditiile art. 146 din Legea nr. 31/1990.
La incheierea contractului nu s-a facut dovada constituirii unei garantii reale sau personale indestulatoare, care sa fi fost constituita anterior sau cel tarziu concomitent incheierii contractului, asa cum prevad H.G. 450/19990 si O.U.G. nr. 88/1997. Se arata ca managerul societatii a mai efectuat si alte astfel de tranzactii cu nerespectarea dispozitiilor legale, in defavoarea societatilor.
Instanta de fond a ignorat apararile expuse in cererea de interventie formulata de apelanta neraspunzand practic la motivele de nulitate absoluta invocate.
In cauza a fost invocata exceptia lipsei calitatii procesuale active a S.C. Regional Media S.A. intrucat se arata ca aceasta nu este succesoarea in drepturi a S.C. Sico S.A.
In data de 22.05.2006, apelanta depune la dosar o grupare a motivelor de apel. Astfel, ca motive de netemeinicie sunt reluate aspectele privind lipsa unui mandat special la incheierea contractului de vanzare-cumparare, retinerea eronata de catre prima instanta a faptului ca prin hotararile AGA luate la nivelul anilor 1909 – 2000 ar fi fost aprobata vanzarea activului in cauza. Se mai arata ca instanta de fond a retinut in mod eronat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 27 si 28 din O.U.G. nr. 88/1997, neexistand acordul F.P.S. cu privire la instrainarea activului nici la pret global, nici in rate.
Ca motive de nelegalitate, sunt indicate din nou aspectele privind lipsa mandatului special; se arata ca instanta de fond trebuia sa aiba in vedere la verificarea indeplinirii conditiilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 valoarea de circulatie a activului si nu valoarea contabila a acestuia. Nu au fost respectate dispozitiile art. 27 si 28 din O.U.G. nr. 88/1997, neexistand acordul F.P.S. cu privire la instrainarea activului. Nu s-a verificat de catre instanta de fond legalitatea si cuantumul investitiilor si nu s-a facut dovada constituirii garantiei obligatorii.
Instanta de fond nu a cercetat aspectele ce vizau cauza ilicita a contractului, invocata ca motiv de nulitate absoluta.
Analizand hotararea atacata in limitele motivelor de apel formulate, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual active a S.C. R.M. S.A., Curtea retine ca aceasta este neintemeiata. Potrivit Incheierii judecatorului delegat nr. 7918/21.10.2004 la O.R.C., ca urmare a fuziunii prin absorbtie, S.C. R.M. S.A. Craiova preia intreg patrimoniul detinut de S.C. „S” S.A. ca efect al transmisiunii universale, inclusiv drepturile si obligatiile de natura procesuala.
Referitor la celelalte motive invocate, Curtea constata urmatoarele:
Avand in vedere contractul de cesiune de drepturi litigioase, in virtutea subrogarii cesionarei S.C. BMO O. S.A. in toate drepturile cedentei decurgand din calitatea acesteia de reclamanta in prezentul proces, Curtea constata ca intervenienta in interes propriu poate invoca exceptiile si apararile pe care le-ar fi putut invoca cedenta in calitatea sa de vanzatoare a spatiului in litigiu.
Astfel, se invoca lipsa consimtamantului ca motiv de nulitate absoluta determinat de lipsa mandatului special pentru administratorul societatii. Acest motiv de nulitate nu poate fi retinut. Din probele administrate in cauza rezulta ca administratorul unic al societatii, semnatar al contractului de vanzare-cumparare nr. 365/15.05.2000, a actionat in baza prerogativelor derivate din aceasta calitate, in baza prevederilor Contractului de management si a dispozitiilor hotararilor AGA referitoare la vanzarea acestui activ, hotarari a caror legalitate a fost contestata in instanta, fiind insa considerate legale prin sentinta nr. 3390/C/20904 a Tribunalului Sibiu, definitiva si irevocabila prin respingerea recursului. Asa cum a retinut in mod corect si instanta de fond, fata de calitatea sa in societate, de competentele conferite de contractul de management, de dispozitiile Legii nr. 31/1990 – art. 134 – 143 si ale Decretului nr. 31/1954, administratorul semnatar al contractului nu avea nevoie de mandat special pentru incheierea de acte juridice in numele societatii.
In ceea ce priveste motivul de apel referitor la lipsa aprobarii AGA pentru vanzare, Curtea retine ca prin sentinta civila 3390/C/2004 a Tribunalului Sibiu, hotararile AGA referitoare la aprobarea vanzarii activului au fost considerate legale. Pe de alta parte, se retine ca aprobarea AGA pentru vanzarea activului era necesara numai daca valoarea activului depaseste 50 % din valoarea contabila a activelor societatii comerciale la data emiterii ofertei de vanzare, asa cum rezulta din dispoz. art. 146 din Legea nr. 31/1990, coroborate cu prevederile art. 4.1. din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997. din interpretarea acestui text legal rezulta fara dubiu ca la determinarea proportiei legale trebuia avuta in vedere valoarea contabila si nu cea de circulatie a imobilului. Pe mai departe, se retine ca, valoarea activului vandut era de 166.867.954 lei, in timp ce valoarea contabila a tuturor activelor societatii, conform bilantului pe anul 2000, era de 1.362.198.000 lei la inceputul anului 2000 si de 1.980.250.000 lei la sfarsitul anului.
Prin urmare valoarea contabila a activului vandut, raportata la valoarea contabila a tuturor activelor „S” S.A. reprezenta, la inceputul anului 2000, 12,24 % si numai 8,42 % la sfarsitul anului, oricum mult sub limita legala de 50%, a carei depasire impunea aprobarea A.G.A. pentru vanzarea activului.
In ceea ce priveste obiectul contractului, asa cum rezulta din conventia incheiata, precum si din actele anterioare – mandatul special 304/822/2000 al F.P.S. si Procesul verbal de negociere 317/08.05.2000, acesta l-a constituit activul „Sala de calculatoare Felix” si terenul aferent acesteia.
Pe de alta parte, operatiunea de vanzare a activului si a terenului aferent acestuia intruneste toate conditiile impuse de art. 27 al O.U.G. nr. 88/1997, intrucat din raportul de evaluare a activului, cat si din procesul-verbal de negociere a pretului de vanzare, se constata ca valoarea investitiilor a reprezentat 37 % din valoarea activului vandut, iar acordul institutiei publice implicate este dat, conform mandatului special 304/822/2000 si celorlalte acte prealabile vanzarii.
Din procesul-verbal de negociere, la care a participat reprezentantul F.P.S., rezulta clar ca partile au stabilit ca plata pretului se va face in doua transe, conditionate de intocmirea fisei cadastrale si de intabularea activului, nicidecum in rate, cum sustine apelanta.
In final, Curtea constata ca nu au fost produse nici un fel de dovezi in legatura cu sustinerea caracterului ilicit al contractului, nefiind incalcat, pe de alta parte, nici un interes public.
Pentru aceste motive, in baza art. 396 Cod procedura civila, apelul a fost respins, cu obligarea paratei cazute in pretentii la plata cheltuielilor de judecata in temeiul art. 274 Cod procedura civila.
(Decizia nr.68/Ap din 7 mai 2007 – G.S.)