Legea 10/2001. Dovada calitatii de persoana indreptatita. Motivarea hotararii judecatoresti - element al unui proces echitabil, conform art. 6 din CEDO. Instanta investita cu solutionarea contestatiei are obligatia de a examina in mod real problemele... Decizie nr. 19/C din data de 17.01.2007
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Prin actiunea modificata inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 2950/2003 reclamantul C.I.A. a solicitat in contradictoriu cu Primarul Orasului Eforie si Orasul Eforie, anularea dispozitiei nr. 447/5.09.2003 emisa de Primarul Orasului Eforie si obligarea paratilor sa ii restituie in natura partea din teren libera de constructii, in suprafata de 585,58 m.p. detinuta fara un temei legal, conform Legii nr. 10/2001 (fila 122).
Referitor la terenul in suprafata de 197 mp si constructia edificata pe acest teren, ce faceau parte din lotul nr. 41, parcela Leautey si care au fost instrainate SC "I" SA, s-a solicitat obligarea paratilor sa inainteze notificarea unitatii detinatoare, raporturile dintre fostul proprietar si SC "I" SA urmand sa fie solutionat ulterior.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca este succesorul defunctei L. (P.) R. in baza certificatului de mostenitor nr. 30/2003, autoarea sa fiind proprietara imobilului situat in Eforie Nord, str. C. nr. 10 ce a facut obiectul notificarii si care a fost nationalizat in baza Decretului 92/1950, pe numele L. (P.) R., fiind inscris in lista anexa II la pozitia nr. 222.
Prin notificarea nr. 290/8.08.2001 reclamantul a solicitat Primarului Orasului Eforie restituirea imobilului compus din teren in suprafata de 750 mp si constructie, reprezentand lotul nr. 41 din parcelarea "L", iar prin dispozitia nr. 447/5.09.2003 Primarul Orasului Eforie a respins cererea reclamantului de restituire in natura a terenului motivat de faptul ca acesta face obiectul unui contract de conseciune si a propus acordarea de despagubiri in valoare de 22.500 USD.
La termenul din 4.11.2003 in dosarul cauzei s-a depus o cerere de interventie in nume propriu formulata de catre SC "I" SA Eforie Nord insotita de titlul de proprietate si contractul de concesiune pentru suprafata de teren de 196,72 mp si constructia numita Vila Rose Marie, prin care se solicita admiterea in principiu a cererii de interventie, respingerea contestatiei reclamantului ca inadmisibila partial si nefondata, avand in vedere situatia juridica a imobilului,
Sub acest ultim aspect s-a motivat ca Vila Rose Marie a fost inclusa in patrimoniul SC " E" SA prin Ordinul nr. 154/26.04.1991 al Secretarului de Stat Sef al Departamentului Turismului in temeiul art. 20 din Legea 15/1990, ulterior la data de 24.09.1999, intre SC "E" SA si numitii D.M. si D.G. a intervenit contractul de cesiune de actiuni ale activului Vila Rose Marie, iar prin contractul de concesiune nr. 10/14.05.2002 C.L.C. Eforie si Primarul Orasului Eforie in calitate de concedenti au concesionat intervenientei loturile 26 (partial) si 41 (in suprafata totala de 951,64 mp), pe durata de 49 de ani.
Intervenienta motiveaza ca cererea de restituire in natura a imobilului, constituie un act reparator, care insa, contravine actualei situatii juridice a imobilului, inclusiv drepturilor reale constituite in favoarea sa si, orice neregularitate pe care ar pretinde-o contestatorul ar trebui valorificata procesual in conditiile art. 46 din lege, insa nu fara atacarea actului de privatizare, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate si a celorlalte acte de dispozitie mentionate in cererea de interventie.
Prin sentinta civila nr. 586 din 10.03.2006 Tribunalul Constanta a respins actiunea principala si cererea de interventie in interes propriu formulata de SC "I" SA Eforie Nord ca nefondate.
Pentru a propunta aceasta solutie Tribunalul Constanta a retinut ca reclamantul nu are calitatea de persoana indreptatita, in sensul Legii nr. 10/2001, sa solicite restituirea in natura sau prin echivalent a imobilului fosta proprietate L.R., acesta nefacand dovada calitatii sale de mostenitor al fostilor proprietari T.K. si L.R.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel reclamantul si intervenienta in interes propriu SC "I" SA Eforie Nord.
Reclamantul a criticat legalitatea si temeinicia hotararii primei instante, sub urmatoarele aspecte:
1. Instanta de fond a depasit cadrul procesual stabilit prin cererea introductiva, pronuntandu-se asupra a ceea ce nu s-a cerut;
Prima instanta a fost sesizata cu o actiune in anularea dispozitiei 447/5.09.2003 emisa de Primarul Orasului Eforie, in temeiul Legii nr. 10/2001, situatie in care avea obligatia sa se cantoneze la a analiza cererea si probele in limitele contestatiei formulate de reclamant si in raport de recunoasterile pe care unitatea detinatoare le-a facut privind respectarea deciziei. Ori, in decizia atacata, unitatea detinatoare nu a contestat niciodata calitatea de persoana indreptatita a reclamantului, situatie in care prima instanta a creat reclamantului o situatie mai grea in propria contestatie.
2. Instanta de fond a gresit atunci cand a respins actiunea motivat de faptul ca reclamantul nu a facut dovada calitatii de persoana indreptatita, aspect nesupus dezbaterilor contradictorii ale partilor si solutionat de instanta in dezacord cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizand legalitatea hotararii atacate in raport de criticile formulate se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente;
1. Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr. 10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimata in contextul profund reparatoriu, este de precizat ca, prin acest act normativ, legiuitorul a urmarit sa inlature prejudiciile suferite de proprietar prin abuzurile savarsite de stat.
Conform dispozitiilor art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001 sunt indreptatite la masuri reparatorii constand in restituirea in natura, sau dupa caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari a persoanelor fizice indreptatite.
Imobilul situat in Eforie Nord, compus din teren in suprafata de 750 m.p. si constructia Vila Rose Marie, reprezentand lotul 41 din parcelarea "L" a fost nationalizat prin Decretul 92/1950 pe numele L.P.R., fiind mentionat in anexa II la pozitia 222.
Prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3034/26.09.1935 de Tribunalul Constanta, inscris in registrul de transcriptiuni sub nr. 5757/1935 T.K., mama autoarei reclamantului L.P.R., a dobandit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 750 mp in localitatea Eforie (fila 6 Dosar 2950/2003 al Tribunalului Constanta), vila Rose Marie fiind edificata pe acest teren in baza autorizatiei de construire nr. 1781/29.09.1936 (filele 7, 62 si 98 din dosarul 2950/2003 al Tribunalului Constanta.
Reclamantul C.I.A. s-a legitimat procesual ca mostenitor legal al defunctei L.R., decedata la 15.08.1964 prin certificatul de calitate de mostenitor nr. 30/13.05.2003 emis de BNP F.D. (fila 76).
La randul ei, defuncta L.R.P. a fost unica mostenitoare legala a mamei sale T.R.L.K., decedata la 11 august 1942 fosta proprietara a imobilului ce a facut obiectul notificarii reclamantului, asa cum rezulta din procesul-verbal din 12.07.1944 de evaluare si stabilire a impozitului succesoral asupra averii ramase de pe urma defunctei T.R.L.K. (filele 67 - 70).
Din declaratiile de notorietate autentificate sub nr. 558/14.05.2003 de BNP G.D.E. - Bucuresti, rezulta ca P.R.I. este una si aceeasi persoana cu L.R., nascuta la 7.08.1914 in Bucuresti, fiica lui R. si T., cunoscuta in societate si sub numele de K.R.I. sau R.I.K.R.L. ( filele 147 si 179).
Din extrasul din registrul Starii civile pentru casatoriti pe anul 1938 al Primariei Sectorului III Albastru al Municipiului Bucuresti rezulta ca R.I.K.L., fiica lui A.K. si T.K., adoptata de R.L. s-a casatorit la data de 22 ianuarie 1938 cu I.M.P. (fila 13 din dosarul 404/C/2006 al Curtii de Apel Constanta), casatorie desfacuta prin divort la data de 12 iulie 1947 (fila 14).
Prin notiunea de acte doveditoare, in sensul art. 22 din Legea 10/2001, se intelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vanzare-cumparare, extras de carte funciara), acte care atesta calitatea de persoana indreptatita - titular al bunului preluat sau mostenitorului acestuia (acte de stare civila, certificate de mostenitor), acte juridice sau sustineri care permit incadrarea preluarii ca fiind abuziva.
Conform dispozitiilor art. 221 alin.(1) din Legea nr.10/2001 in absenta unor probe contrare, existenta si dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus masura preluarii abuzive, iar potrivit alin. (2), in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ prin care s-a dispus masura preluarii preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
In cauza se retine ca reclamantul a facut dovada calitatii sale de succesor al defunctei L.R., decedata la 15.08.1064, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, str. F. nr. 54 sector 1, conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 30/2003 (filele 70 si 17 din dosarul 404/C/2006 al Curtii de Apel Constanta), persoana mentionata in actul de preluare a imobilului notificat - anexa II la Decretul 92/1950 la pozitia 222.
Prezumtia simpla instituita de art. 221 din Legea nr. 10/2001, in sensul ca imobilul situat in orasul Eforie Nord, compus din teren in suprafata de 750 mp si constructia Vila Rose Marie a fost proprietatea autoarei reclamantului si a fost nationalizat prin Decretul nr. 92/1950, act normativ calificat ca fiind abuziv prin Legea 10/2001 nu a fost rasturnata de catre parati, situatie in care in mod gresit prima instanta a retinut ca reclamantul nu are calitate de persoana indreptatita in sensul art. 3 din Legea 10/2001.
Referitor la valoarea certificatului de calitate de mostenitor nr. 30/2003 emis de BNP "Florina Dobre" Bucuresti, se retine ca acesta, in aplicarea art. 23 din Legea 10/2001 republicata si in baza pct. 22.1 lit."b" din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 face dovada deplina a calitatii amintite si are preeminenta puterii doveditoare, daca nu a fost anulat conform art. 88 din Legea nr. 36/1995, fata de orice probe cum ar fi testamentul, acte de stare civila care atesta rudenia sau filiatia cu titularul initial al dreptului de proprietate, sens in care s-a pronuntat si instanta noastra suprema (ICCJ - Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 2467/21.03.2005).
2. Conform dispozitiilor art. 129 ultim alineat C.proc.civila, instantei de judecata ii revine obligatia de a se pronunta in limitele investirii, cu privire la partile si obiectul dedus judecatii, analiza cererii reclamantului urmand a fi facuta in limitele contestatiei si in raport cu recunoasterile pe care unitatea detinatoare le-a facut prin decizia contestata.
Se retine ca reclamantul a supus controlului judiciar dispozitia nr. 447/5.09.2003 emisa de Primarul Orasului Eforie prin care s-a respins cererea sa de restituire in natura a terenului liber in suprafata de 585,58 m.p. situat in orasul Eforie Nord si prin care i s-a propus acordarea unor despagubiri in valoare de 22,500 USD.
Paratul nu a contestat calitatea reclamantului de persoana indreptatita la restituirea imobilului notificat prin echivalent, situatie in care in mod gresit prima instanta s-a preocupat exclusiv de acest aspect, care nu a facut obiectul unor dezbateri contradictorii si, a omis sa cerceteze temeinicia cererii reclamantului de restituire a bunului in natura, iar nu prin echivalent.
In procesul de solutionare a notificarii depuse de persoanele indreptatite, Legea nr. 10/2001 (art. 1 alin. 1, art. 7 si art. 9) impune respectarea principiului prevalentei restituirii in natura a imobilelor ce fac obiectul notificarii si numai in cazul in care aceasta masura nu este posibila sau este expres inlaturata de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte.
Desi reclamantul a supus controlului judiciar legalitatea deciziei nr. 447/5 septembrie 2003 emisa de Primarul Orasului Eforie, sub aspectul respingerii cererii de restituire in natura a terenului, instanta nu a analizat sustinerile si apararile partilor, sub acest aspect hotararea pronuntata neraspunzand exigentelor art. 6 din CEDO.
Conform jurisprudentei CEDO, notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta interna, care nu a motivat decat pe scurt hotararea, sa fi examinat totusi, in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse si, fara a cere un raspuns detaliat fiecarui argument al reclamantului, aceasta obligatie presupune totusi, ca partea interesata sa poata astepta un raspuns specific si explicit la mijloacele decisive pentru solutionarea procedurii in cauza (Hotararea in cauza Albina impotriva Romaniei din 28 aprilie 2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu impotriva Romaniei, hotarare din 8 iunie 2006).
Constatandu-se ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului contestatiei reclamantului, iar prin hotararea apelata nu s-a dat un raspuns explicit si specific reclamantului in legatura cu temeinicia pretentiei sale de restituire in natura a terenului liber in suprafata de 585,58 m.p., in baza art. 297 C.pr.civ. se va admite apelul reclamantului, se va desfiinta hotararea apelata, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului Constanta, in limitele investirii.
La randul sau, apelanta intervenienta SC "I" SA a criticat legalitatea hotararii apelate sub aspectul respingerii cererii de interventie in interes propriu ca nefondata.
Apelanta a sustinut ca hotararea primei instante este lovita de nulitate in conditiile art. 261 pct. 5 si art. 105 alin.(2) C.proc.civila, instanta de fond omitand sa analizeze sustinerile intervenientei, considerentele hotararii vizand exclusiv actiunea principala.
Respingerea cererii de interventie ca nefondata este discutabila din punct de vedere procedural, in conditiile in care actiunea reclamantului s-a respins pentru lipsa calitatii de persoana indreptatita la restituirea imobilului, iar instanta de fond nu a analizat in fond temeinicia sustinerilor partilor.
Analizand legalitatea hotararii apelate sub aspectul invocat de intervenienta SC "I" SA Eforie, se constata ca apelul este fondat.
Desi prima instanta, in dispozitivul sentintei civile nr. 586/10.03.2006 respinge ca nefondata cererea de interventie in interes propriu formulata de SC " I" SA, in considerentele hotararii nu se face nici o referire la interesul partii in formularea acestei cereri si nici cu privire la netemeinicia pretentiilor intervenientei si a motivelor pentru care au fost respinse sustinerile si apararile partii.
Desi reclamantul si-a precizat actiunea, aratand ca nu mai insista, in acest litigiu, la restituirea constructiei si a terenului aferent, dobandit prin acte de vanzare-cumparare de catre intervenienta, instanta nu a inteles sa analizeze interesul si pretentiile valorificate de intervenienta in cererea de interventie prin raportare la obiectul cererii modificate, cu care a fost investita de reclamant.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut constant in jurisprudenta sa, ca dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt cu adevarat "studiate" adica examinate de catre tribunalul sesizat. Art. 6 din CEDO implica in sarcina instantei obligatia de a face o examinare efectiva a mijloacelor, argumentelor si oferetelor de dovezi ale partilor, fara a aprecia pertinenta lor si fara a fi inteles ca cerand un raspuns detaliat la fiecare argument (Van de Kesk contra Olandei, hotararea din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, pag. 20 si 61; Cauza Dima impotriva Romaniei, Hotararea din 16 noiembrie 2006).
In conditiile in care cererea de interventie in interes propriu a fost respinsa ca nefondata, iar din considerentele hotararii nu rezulta ca pretentiile intervenientei au fost efectiv analizate, se impune, in conformitate cu disp. art. 297 C.proc.civila, desfiintarea hotararii primei instante si trimiterea ei spre rejudecare, prima instanta urmand sa dea o solutie unitara cererilor cu care a fost investita.