Admisibilitatea inlocuirii masurii preventive in recurs
Constata ca, prin incheierea de sedinta din 5 aprilie 2006, pronuntata in dosarul penal nr. 534/2006, Tribunalul Brasov a dispus respingerea cererii inculpatului M.C., de revocare a arestarii preventive, si a dispus mentinerea acestei masuri, motivand ca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii preventive.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul solicitand, in principal, revocarea arestarii preventive si, in subsidiar, inlocuirea arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea, motivand ca lasarea sa in libertate nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Recursul este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 8 februarie 2006 pentru savarsirea infractiuni de talharie, prevazuta de art.211 alin. 2 lit. c Cod penal, retinandu-se ca, in ziua de 7 februarie 2006, a acostat-o pe partea vatamata T. B., pe o strada din orasul Sacele si, sub pretextul ca doreste sa transmita un mesaj de pe telefonul mobil al acesteia, si-a insusit bunul iar, pentru a-si asigura scaparea, i-a pulverizat parti vatamate un spray deodorant in ochi, cauzandu-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile de ingrijiri medicale. Temeiul arestarii l-a constituit cazul prevazut in art.148 lit. h Cod procedura penala, respectiv pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Avand in vedere ca infractiunea de talharie face parte din randul infractiunilor care induc in randul opiniei publice o stare de temere si insecuritate si tinand seama ca, in intervalul de timp, relativ scurt, de la data luarii masurii arestarii si pana in prezent, rezonanta infractiunii nu s-a estompat, curtea constata ca temeiul care a determinat luarea masurii arestarii preventive nu a incetat sa mai existe si nici nu s-a schimbat, astfel ca nu se impune revocarea sau inlocuirea arestarii preventive cu o masura preventiva restrictiva de libertate.
Curtea nu impartaseste punctul de vedere exprimat de reprezentantul Ministerului Public, in sensul ca, in acest cadru, inculpatul nu poate solicita inlocuirea arestarii preventive cu una din masurile restrictive de libertate, ci numai revocarea arestarii preventive, astfel cum prevad dispozitiile art.160/b si 300/2 Cod procedura penala. Cu prilejul verificarii legalitatii si temeiniciei arestarii preventive, din oficiu sau la cererea inculpatului, daca instanta constata schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea initiala are obligatia inlocuirii masurii arestarii cu una din masurile restrictive de libertate, intrucat prevederile art.139 alin.1 Cod procedura penala au aplicabilitate in tot cursul procesului penal. Imprejurarea ca, prin decizia nr. XII din 21 noiembrie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, data in recurs in interesul legii, s-a statuat, cu forta obligatorie, ca incheierea prin care se dispune respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive nu poate fi atacata, separat, cu recurs este de natura a conduce la concluzia ca, in recursul inculpatului, declarat impotriva incheierii de mentinere a arestarii preventive, instanta de recurs nu este indrituita sa dispuna si inlocuirea arestarii preventive, daca se constata schimbarea temeiurilor.
Pentru cele aratate, in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, se va respinge recursul ca nefondat si, in baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, se va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
(Decizia penala nr.219/R din 14 aprilie 2006)