Despagubiri civile , acordate in baza OG 137/2000, ca urmare a discriminarii intre magistrati
Constata ca prin sentinta civila nr.785 din 13.09.2005 a Tribunalului Prahova au fost respinse exceptiile inadmisibilitatii actiunii si a lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor publice prin DGFP si s-a admis actiunea formulata de reclamantii Preda Joita, Nita Valentin, Logojan Traian , Ionescu Aurel, Maracineanu Vasile , Bobinca Alexandru, Vasiliu Magdalena , Niculae Gherghina , Urleteanu Alexandrina, Chirica Elena , Tanasica Elena , Stefan Constanta , Giurgiu Afrodita , Popa Aurelia, Anghel Stefana, Predescu camelia, Preda Popescu Florentina, Botez Andra Corina , Nitu Teodor, Ghiculescu Adrian Remus, Pana Constanta , Pohoata Maria, Stan Liliana Aida, Grozescu Veronica, Ion Eugenia, Gherasim Elisabeta, Brotac Paula Cristina , Staicu Elena , Dubosaru Rodica , Marin Ion, Gheorghe Valentina, David Maria, Popescu Vera, Sorescu Magdalena, Sorescu Ioana, Marin Elena , Mihalcescu Corneliu Costea Subert si Floare Elena , toti prin reprezentant legal Gheorghe Valentina , impotriva paratilor Ministerul Justitiei in calitate de ordonator principal de credite, Curtea de Apel Ploiesti in calitate de ordonator secundar de credite si Tribunalul Prahova in calitate de ordonator tertiar de credite si Ministerul Finantelor Publice.
Au fost obligati paratii Ministerul Justitiei ca ordonator principal de credite , Curtea de Apel Ploiesti in calitate de ordonator secundar de credite , Tribunalul Prahova in calitate de ordonator tertiar de credite , sa plateasca reclamantilor drepturi salariale reprezentand 30% din indemnizatia de incadrare lunara pe perioada 29.06.2002 – 30.04.2004 actualizate in raport cu coeficientul de inflatie calculat incepand cu data scadentei fiecarei sume ce trebuia sa fie incasata lunar si pana la data platii efective , precum si drepturi salariale reprezentand 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pe perioada 1 mai 2004 si pana la data inregistrarii actiunii , respectiv 29.06.2005 si in continuare pana la acordarea acestor drepturi judecatorilor , actualizate in raport cu coeficientul de inflatie calculat incepand cu data scadentei fiecarei sume ce trebuia sa fie incasata lunar si pana la data platii efective.
A fost obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa includa in bugetul pe anul 2005 , respectiv la prima rectificare de buget aceste sume de la data pronuntarii sentintei.
A respins cererea privind plata cheltuielilor de judecata catre reclamanti de catre Ministerul Finantelor Publice , ca nedovedita.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca:
Potrivit OUG nr. 177/2002, 43/2003 , Ordinului Ministerului Justitiei nr. 688/2003 , 3278/2002 , privind aprobarea Normelor Metodologice , judecatorii care compun completele specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie in baza art. 29 alin. 1 din Legea 78/2000 , primesc un spor de 30% din indemnizatia de incadrare bruta lunara , spor care in prezent este de 40% din aceasta indemnizatie in conformitate cu OUG nr. 24/2004 .
Dispozitiile art. 6 din codul Muncii stipuleaza ca tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute drepturile la plata egala pentru munca egala , principiu instituit si de art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului , iar OG nr. 137/2000 , aprobate prin L 48/2002 modificate prin L 27/2004 prevad la art. 1 alin. 2 principiul egalitatii intre cetateni , excluderea discriminarii fiind garantata in exercitarea unor drepturi , inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Asadar din analiza probelor administrate in cauza, rezulta ca reclamantii indeplinesc functii de judecatori la Curtea de Apel Ploiesti in cadrul sectiilor Civile , Comerciale , Familiei , Conflicte de munca , ceea ce inseamna ca acestia nu fac parte din cadrul completelor specializate in infractiuni de coruptie , neincasand sporurile de 30 % si respectiv 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara.
Ca atare , atat timp cat judecatorii care compun completele de judecata specializate in infractiuni de coruptie in baza art. 29 din Legea 78/2000 beneficiaza de un spor de 30% sau 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara spre deosebire de ceilalti judecatori care nu incaseaza un asemenea spor desi indeplinesc in virtutea functiei pe care o au o munca egala cu primii, inseamna ca acestia din urma au dreptul la un salariu egal cu al celorlalti , deci inclusiv in ceea ce priveste toate sporurile aplicate , in caz contrar avand loc o discriminare prin incalcarea principiului egalitatii intre salariati si anume un salariu egal pentru o munca egala.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% si respectiv 40% in cazul judecatorilor care fac parte din completele specializate pe infractiuni de coruptie , are loc o discriminare din punct de vedere al salarizarii , discriminare ce incalca dispozitiile legale in materie si anume art. 23 din declaratia Universala a Drepturilor Omului , OG 137/2000 aprobata prin L. 48/2002 modificata prin L 27/2004 si art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Apararea paratului Ministerul Justitiei ca nu exista nici o discriminare ci pur si simplu dispozitii legale speciale care instituie drepturi in privinta anumitor categorii de magistrati fiind un tratament juridic diferit in raport de natura deosebita a raporturilor reglementate este neintemeiata, deoarece in realitate prin insusi natura sa instituirea unor asemenea sporuri in favoarea unor categorii de judecatori creeaza o inegalitate , un tratament diferentiat in ceea ce priveste drepturile salariale si deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferita.
Prin urmare , instanta avand in vedere aceste considerente va respinge exceptiile inadmisibilitatii actiunii si a lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M.F.P. – D.G.F.P: Prahova, deoarece de pe o parte reclamantii pot pretinde pe calea unei actiuni in justitie plata unor drepturi salariale , iar pe de alta parte paratul M.F.P. are calitate procesuala pasiva in calitate de ordonator principal de credite.
De asemenea , instanta tinand seama de considerentele sus- mentionate , in baza art. 6 alin. 2 Codul Muncii , OG 137/2000 aprobata prin L 48/2002 modificata prin L 27/2004 – art. 1 alin. 2 a admis actiunea si a obligat pe paratii Ministerul Justitiei prin Ministerul justitiei in calitate de ordonator principal de credite , Curtea de Apel Ploiesti in calitate de ordonator secundar de credite , Tribunalul Prahova in calitate de ordonator tertiar de credite sa plateasca reclamantilor drepturi salariale reprezentand 30% din indemnizatia de incadrare lunara pe perioada 29.06.2002 – 30.04.2004 actualizate in raport cu coeficientul de inflatie calculat incepand cu data scadentei fiecarei sume ce trebuia sa fie incasata lunar si pana la data platii efective precum si drepturi salariale reprezentand 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pe perioada 1 mai 2004 si pana la data inregistrarii actiunii , respectiv 29.06.2005 si in continuare pana la acordarea acestor drepturi tuturor judecatorilor , actualizate in raport cu coeficientul de inflatie calculat incepand cu data scadentei fiecarei sume ce trebuia sa fie incasata lunar si pana la data platii efective.
Totodata, instanta a obligat pe paratul Ministerul Finantelor Publice sa includa in bugetul pe 2005 respectiv la prima rectificare de buget aceste sume de la data pronuntarii acestei sentinte.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentii Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Prahova, Ministerul Justitiei, Tribunalul Prahova si Curtea de Apel Prahova, criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul Ministerul Finantelor Publice,sentinta este criticata pentru faptul ca acest recurent nu poate fi parte intr-un astfel de proces intrucat este un tert pentru raporturile juridice deduse judecatii, ca nu are atributii privind angajarea si salarizarea reclamantilor, neavand nici un fel de raporturi de munca cu acestia.
De asemeni ,Ministerul Finantelor arata ca nu este ordonator de credite pentru alte institutii sau ministere care la randul lor sunt ordonatori principali de credite, iar repartizarea sumelor de bani conform destinatiilor bugetare se face conform legii bugetului de stat pe anul respectiv, acestuia revenindu-i raspunderea doar pentru elaborarea proiectului legii, pe baza propunerilor bugetare formulate de ordonatorii principali de credite.
Faptul ca ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justitiei nu a procedat la corectarea indemnizatiilor cuvenite reclamantilor, nu poate conduce la ideea obligarii Ministerului Finantelor, la plata de drepturi salariale aferente unor raporturi de munca straine de aceasta recurenta. Raspunzator pentru realizarea prevederilor bugetare si repartizarea pe ordonatori principali de credite a sumelor stabilite in conformitate cu legea bugetara anuala, este Guvernul si nu Ministerul Finantelor.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul Ministerul Justitiei, se arata in cuprinsul criticilor invocate ca instituirea acestui spor pentru o anumita categorie de magistrati, este o optiune a legiuitorului fiind numai o problema de legiferare.. Prin urmare acordarea drepturilor salariale asa cum au fost solicitate ar insemna plata unui drept care pe de o parte nu este prevazut de lege, iar pe de alta parte, pentru viitor nu este nascut si actual., ceea ce echivaleaza cu o depasire a puterii judecatoresti, incalcandu-se astfel principiul separatiei puterilor in stat.
Pozitia constanta a Curtii Constitutionale cu privire la acordarea sporului salarial numai pentru o anumita categorie de magistrati, a fost aceea ca intra in competenta exclusiva a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care sa instituie anumite discriminari pozitive.
In aceeasi ordine de idei, sarcina judecatorului este aceea de a interpreta si aplica legea in vigoare, unui caz determinat, cu a carui solutionare a fost investit , iar nu de a completa sau modifica actul normativ,atributie care apartine in exclusivitate puterii legiuitoare.
Cea de-a doua critica din recurs este intemeiata pe disp. art.304 pct.9 Cod procedura civila si priveste obligarea paratilor la plata drepturilor solicitate in continuare, dispunand astfel si pentru viitor. Acest lucru nu este posibil intrucat dreptul reclamantilor nu este nascut, nu este virtual si este conditionat de participarea efectiva la judecarea cauzelor privind infractiunile de coruptie.
Este de observat faptul ca in conformitate cu art. 28 al 9 din OUG 43/2002 modul de acordare a acestui spor se stabileste de norme aprobate prin ordin al Ministrului Justitiei , si nu are caracter de spor permanent, intrucat este conditionat de participarea efectiva a magistratului in judecarea cauzelor care privesc fapte de coruptie.
Pentru toate aceste considerente se impune admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii promovate de reclamanti.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurenta Tribunalul Prahova, in cuprinsul motivelor invocate, se arata ca o astfel de actiune nu este admisibila in raport de prevederile disp. art. 42 din OUG 177/2002, care instituie o procedura speciala pentru magistratii nemultumiti de modul de stabilire a drepturilor salariale, aceea de a formula contestatie in termen de 5 zile de la data comunicarii deciziei, la organele de conducere ale Ministerului Justitiei, iar impotriva acestei hotarari se poate formula plangere in termen de 30 de zile la sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti. Intrucat prin acest text de lege se instituie o procedura derogatorie de la dreptul comun , actiunea reclamantilor este inadmisibila.
Referitor la fondul cauzei, daca se va trece peste exceptia invocata, se mai arata in cuprinsul motivelor de recurs, ca drepturile solicitate de reclamanti prin actiunea formulata au fost stabilite de legiuitor in favoarea judecatorilor care compun completele specializate in judecarea infractiunilor de coruptie, si care solutioneaza efectiv acest gen de litigii
Prin urmare, in mod gresit prima instanta a admis actiunea reclamantilor atata timp cat nu exista nici o dispozitie legala care sa prevada ca reclamantii beneficiaza de drepturile salariale solicitate
Referitor la persoana magistratului Maracineanu Vasile se mai arata in continuare ca, acesta a primit sporul de 30% in lunile martie, aprilie, mai, iunie,septembrie, octombrie, si noiembrie ale anului 2003, precum si in lunile ianuarie, februarie, martie, si aprilie 2004. De asemeni a primit sporul de 40% pentru perioada mai-decembrie 2004, mai putin luna august cand s-a aflat in concediu de odihna.
Se mai arata ca in aceeasi situatie se afla si magistratul Ghiculescu Adrian Remus, care a incasat spor de 30 % pentru lunile februarie martie, aprilie 2004 si Stan Liliana Aida care a incasat sporul de 30% in perioada martie aprilie 2004 si de 40% in perioada mai ,septembrie, octombrie, noiembrie, si decembrie 2004. In ceea ce priveste pe magistratul David Maria, se mentioneaza ca si-a inceput activitatea in cadrul Curtii de Apel Prahova numai dupa data de 1.11.2003, iar instanta a obligat recurenta in mod nelegal la plata drepturilor salariale chiar din data de 29.06.2002 pana la data de 1.11.2003.
In raport de cele aratate se impune respingerea actiunii reclamantilor, in mod special a reclamantilor care au incasat deja drepturile salariale solicitate conform celor aratate mai sus.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurenta Curea de Apel Prahova, se arata in cuprinsul motivelor de recurs, ca sentinta este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea gresita a legii, intrucat acest spor se cuvenea numai judecatorilor care compun completele de judecata specializate in judecarea infractiunilor de coruptie. Prevederile art. 29 din legea 78/2000 nu au fost declarate neconstitutionale , asa incat in mod nelegal instanta de fond a admis actiunea. Se mai arata ca o parte din reclamanti au beneficiat de drepturile pe care le solicita prin prezenta actiune, pe perioade diferite, facand parte din completele specializate in solutionarea cauzelor ce au ca obiect infractiuni de coruptie.Ca urmare acestia nu mai puteau beneficia de sumele solicitate.
Cea de-a doua critica din recurs vizeaza faptul ca in realitate nu s-a produs nici o discriminare in salarizarea reclamantilor deoarece acestia nu au judecat cauze avand ca obiect infractiuni de coruptie.
In mod indirect prima instanta a stabilit ca dispozitiile legii 78/2000 sunt neconstitutionale, fara a se avea in vedere faptul ca nu are competenta de a solutiona aspecte legate de neconstitutionalitatea actelor normative, aceasta sarcina revenindu-i numai Curtii Constitutionale.
O alta critica de recurs vizeaza faptul ca acordand sporul solicitat tuturor judecatorilor, inclusiv celor care nu participa la judecarea cauzelor ce au ca obiect infractiunile de coruptie, prima instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, intrand in atributiile puterii legislative. Procedand astfel prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica.
Examinand sentinta in raport de criticile invocate, instanta apreciaza ca recursurile sunt nefondate, urmand in consecinta sa fie respinse, in temeiul disp.art. 312 Cod procedura civila si sentinta atacata mentinuta ca legala si temeinica, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste recursul declarat de recurenta Ministerul Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice Prahova, trebuie mentionat ca prima instanta in mod corect a considerat ca acest parat are calitate procesuala pasiva, tocmai pentru faptul ca executa dispozitiile legii bugetare, si ii revine sarcina de a face propuneri si de a elabora proiectul legii bugetului de stat. In exercitarea acestei atributii, si in acord cu paratul Ministerul Justitiei caruia ii revine sarcina de a intocmi proiectul privind necesarul de mijloace financiare, instanta de fond a retinut calitatea procesuala pasiva a recurentului Ministerul Finantelor.
Este adevarat ca fata de obiectul cererii de chemare in judecata si fata de raporturile juridice supuse prezentei analize , aceasta parte nu are calitatea de ordonator principal de credite, insa in recurs pot fi substituite considerentele instantei de fond, daca solutia pronuntata este legala si temeinica.
Asadar in cadrul prezentului recurs, instanta apreciaza ca disp. art 47 al 4 din legea 500/2002 privind finantele publice, nu inlatura aplicabilitatea dispozitiile art.28 lit f. din acelasi act normativ, care prevad ca elaborarea bugetelor se realizeaza de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor PE BAZA PROPUNERILOR DE CHELTUIELI DETALIATE , ALE ORDONATORILOR PRINCIPALI DE CREDITE . Prin urmare pe baza proiectului de buget de venituri si cheltuieli elaborat de principalul ordonator de credite ,MINISTERUL JUSTITIEI, recurentul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, in temeiul art .18 lit g din acelasi act normativ analizeaza propunerile de buget , avizandu-le favorabil sau respingandu-le, in etapele de elaborare a acestora. Asadar este important ca acesta sa stea in judecata in prezenta cauza tocmai pentru a avea in vedere elaborarea unui proiect de buget care sa tina cont de pretentiile reclamantilor.
Fata de aceste considerente instanta apreciaza ca recursul declarat de recurentul Ministerul Finantelor Publice este nefondat si in consecinta a fost respins.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul Ministerul Justitiei nici acesta nu este fondat si in consecinta a fost respins pentru urmatoarele considerente:
Prima critica legata de casarea sentintei ca urmare a depasiri atributiilor puterii judecatoresti, nu poate fi primita intrucat conform dispozitiilor art. 81 din legea 168/1999 casarea cu trimitere spre rejudecare, nu opereaza decat in situatiile expres si limitativ prevazute de acest text si anume cand solutionarea cauzei de instanta de fond s-a facut cu incalcarea prevederilor legale referitoare la competenta sau judecata in fond a avut loc in lipsa partii care nu a fost legal citata. Ori in prezenta cauza nu ne aflam in nici una din situatiile mai sus prezentate si admitand ca este intemeiat vreunul din motivele de recurs, s-ar impune numai masura modificarii sentintei atacate. Referitor la critica privind incalcarea limitelor atributiilor puterii judecatoresti intrand astfel in sfere atributiilor legislativului, aceasta sustinere nu poate fi primita. Prin Hotararea nr.185/22.o7.2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii , s-a constat ca in raporturi juridice similare celor in speta de fata, exista discriminare directa, asa cum este prevazuta si reglementata de disp.art. 2 alin 1si 2 din O.G. 137/2000 modificata si aprobata ulterior. S-a retinut in considerentele acestei decizii ca acordarea sporului de 3o si apoi de 40% doar unei anumite categorii de magistrati nu poate duce la asigurarea incoruptibilitatii magistratilor si a respectarii principiilor statului de drept,apreciindu-se totodata ca este nejustificata o astfel de masura. In speta deosebirea intervine in ceea ce priveste remuneratia magistratilor dupa cum acestia participa la sedintele de judecata ce au ca obiect actele de coruptie. Fara a mai face o analiza a modului de realizare a discriminarii, lucru pe care l-a constatat Consiliul National Pentru Combaterea Discriminarii, prin decizia mai sus amintita, instanta de fond nu a analizat constitutionalitatea actelor normative incidente in cauza, ci a apreciat ca nu sunt respectate dispozitiile Constitutiei Romaniei precum si ale codului muncii si ale OG.137/2000 asa cum a fost modificata si aprobata. Prin aceasta nu se poate retine ca instanta de fond a ignorat jurisprudenta Curtii Constitutionale si si-a depasit atributiile recunoscute puterii judecatoresti. Reglementarea generala in materia discriminarii este OG. 137/2000 asa cum a fost modificata prin legea 48/2002, Ordonanta 77/2003 si aprobata prin legea 27/2004. Conform dispozitiilor art. 21 din acest act normativ, in toate cazurile de discriminare prevazute in prezenta ordonanta persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportionale cu prejudiciul suferit , precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii , potrivit dreptului comun. Drepturile protejate prin actele normative mai sus mentionate sunt printre altele si dreptul la munca si la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare. Intrucat salarizarea diferentiata a magistratilor s-a realizat dupa natura pricinilor pe care le solutioneaza, este evident ca discriminarea s-a realizat in cadrul raporturilor de munca, nerespectandu-se principiul „ la munca egala , salariu egal”.
Cum dispozitiile codului muncii respectiv art. 5 al 4 conform cu care constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decat cele prevazute la al. 2, dar care produc efectele unei discriminari directe, apar ca dispozitii speciale in raport de dispozitiile actelor normative mai sus prezentate, instanta de fond in mod corect a apreciat ca prezentul litigiu este un litigiu de munca iar pretentiile formulate cu titlu de drepturi salariale solicitate reprezinta in realitate despagubirile materiale proportionale cu prejudiciul suferit ,de care face vorbire OG 137/2000.
Daca instanta de judecata nu ar fi solutionat cererea pentru considerentele aratate de recurenta, si anume ca si-ar depasi atributiile stabilite prin lege, ar fi fost pasibila de denegare de dreptate.
Prin urmare, tinand cont de cele mai sus aratate, nu poate fi primita nici cea de-a doua critica a recurentului Ministerul Justitiei, cu privire la faptul ca drepturile salariale solicitate nu sunt nascute, pentru ca lipseste textul de lege care sa permita acordarea acestora. In ceea ce priveste acordarea drepturilor reclamantilor pentru viitor, instanta de fond a avut in vedere tocmai dispozitia legala susmentionata care vizeaza restabilirea situatiei anterioare discriminarii , astfel incat nici aceasta critica nu poate fi primita.
In ceea ce priveste ideea de „discriminare pozitiva” despre care se face vorbire in cuprinsul criticilor din recursul Ministerului Justitiei, se retine ca potrivit doctrinei si practicii judiciare, aceasta reprezinta o politica sociala prin care se urmareste ca anumite categorii sociale subreprezentate,ca urmare a discriminarii, sa fie integrate in societate. Discriminarea pozitiva in relatiile de munca nu implica acordarea unor drepturi financiare suplimentare persoanelor subreprezentate , pentru o munca egala sau de valoare egala, ci vizeaza alte politici privind accesul pe piata fortei de munca. Prin urmare instanta nu poate achiesa la ideea unei discriminari pozitive, si apreciaza ca in mod judicios s-a constatat cu ocazia solutionarii in fond a cauzei ca, relatiile de munca functioneaza pe baza principiului egalitatii de tratament, ca tuturor salariatilor trebuie sa li se aplice acelasi tratament, ca tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, iar acordarea sporului pentru magistratii care participa la sedintele in care sunt cauze privind infractiuni de coruptie, reprezinta o incalcare a principiului egalitatii si nediscriminarii, prevazut de codul muncii.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul Tribunalul Prahova, referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii promovate de reclamanti, se apreciaza ca in cauza nu este vorba despre „modul de stabilire al salariilor” magistratilor in intelesul avut in vedere de legiuitor in disp. art.42 din OUG 177/2002, ci este vorba despre neacordarea unor sporuri suplimentare la salariile de baza pentru o parte din magistrati, fapt ce a cauzat reclamantilor un prejudiciu. Prin urmare acesta este obiectul cererii de chemare in judecata si in consecinta, la acesta ne raportam cand se urmareste calificarea actiunii si se stabileste competenta instantei de judecata. Nefiind incidente in cauza disp.art.42 din OUG 177/2002, instanta apreciaza ca nu este intemeiata exceptia invocata, aceasta urmand a fi respinsa.
In ceea ce priveste celelalte critici invocate in cuprinsul motivelor de recurs formulate de Tribunalul Prahova , legate de lipsa unui text legal pentru acordarea drepturilor solicitate, si inexistenta discriminarii, acestea au fost analizate in cadrul recursului declarat de Ministerul Justitiei, si prezentate in mod detaliat in considerentele expuse mai sus.
Referitor la faptul ca o parte din magistrati, au primit sporul solicitat prin prezenta actiune ca urmare a faptului ca au participat la sedintele de judecata ,se poate observa ca instanta de fond a obligat in mod generic paratii la acordarea drepturilor salariale restante, fara ca acestea sa fi fost cuantificate pentru fiecare persoana in parte. Cu ocazia executarii si a determinarii cuantumului pretentiilor deduse judecatii, se vor avea in vedere si aspectele invocate in acest sens. Prin urmare nici aceasta critica nu poate fi primita.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurenta Curtea de Apel Prahova, prin care in principal este criticat faptul ca s-a retinut gresit existenta discriminarii intre magistrati, si nu s-a avut in vedere pozitia Curtii Constitutionale care nu a declarat neconstitutional art 29 din legea 78/2000, instanta apreciaza, ca aceste aspecte au fost invocate si in celelalte recursuri si cu ocazia analizarii acestora au fost expuse argumentele retinute de Curte, ce au condus la solutia adoptata.
Fata de considerentele expuse , recursurile declarate de paratii Ministerul Finantelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Prahova , Ministerul Justitiei, Tribunalul Prahova si Curtea de Apel Ploiesti au fost respinse.
( Decizia 130/28 aprilie 2006)