Sentinta nr. 1300 din 1.11.2007 a Tribunalului Suceava a Tribunalului Suceava - Sectia civila (dosar nr. 6040/86/2007) este legala cata vreme Hotararea nr. 15 din 23.01.2006 adoptata de Colegiul Director al Consiliului National pentru Constatarea Discriminarii, care s-a raportat la dispozitiile Ordinului Ministrului Justitiei nr. 1921/C din 15.12.2005, a retinut ca acordarea de stimulente salariale magistratilor reprezinta un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezinta o metoda adecvata si necesara pentru atingerea acestui scop, si a hotarat ca faptele prezentate constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. 1 si 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3 si art. 19 alin. 4 din O.G. nr. 137/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, recomandand eliminarea discriminarii constatate.
Prin actiunea adresata Tribunalului Suceava, inregistrata sub nr. 6040/86 din 4.10.2007, reclamantii A.I. s.a. au solicitat, in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Tribunalul Suceava si Ministerul Finantelor Publice, obligarea paratilor la plata catre fiecare dintre reclamanti a sumei de 1700 lei cu titlu de despagubiri, actualizate in raport de indicele de inflatie la data platii si obligarea secund paratului la inscrierea cuvenitelor mentiuni in cartile de munca. Motivand actiunea, reclamantii au aratat ca prin Hotararea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, s-a constatat existenta unei discriminari conform dispozitiilor art. 2 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 137/2000, in sensul ca prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare in suma de 1700 lei doar judecatorilor cu o vechime cuprinsa intre 0-3 ani. In raport de definitia discriminarii raportat la efectele ordinului invocat, s-a sustinut existenta unei discriminari prin stabilirea unui tratament diferentiat si excluderea de la acordarea stimulentelor a judecatorilor cu o vechime in activitate mai mare de 3 ani, tratament de natura a aduce atingere folosintei drepturilor economice recunoscute prin lege.
Prin intampinarea formulata, paratul Ministerul Justitiei a solicitat respingerea ca nefondata a actiunii, sustinand ca nu poate fi retinuta vreo incalcare a dispozitiilor O.G. nr. 137/2000 sau a dispozitiilor constitutionale care reglementeaza egalitatea in drepturi, aratand ca nu exista nici un act normativ care prevede sau garanteaza dreptul de a primi stimulente pentru judecatori sau alti salariati din sistemul justitiei, iar Legea nr. 146/1997 prevede doar modalitatea de constituire a fondului cu destinatie speciala, regulile urmand a fi stabilite prin norme interne. Ori, nefacand parte din categoria drepturilor fundamentale sau celor recunoscute de lege, ci doar existand posibilitatea acordarii de stimulente, nu se poate retine existenta unei atingeri aduse folosintei drepturilor economice ale judecatorilor cu o vechime mai mare de 3 ani. In acest sens, a mai sustinut ca in mod gresit a apreciat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii existenta unei discriminari, intrucat, spre deosebire de indemnizatia de incadrare sau premiul anual, acordarea stimulentelor depinde de o multitudine de factori, cum ar fi existenta fondului cu destinatie speciala, obiectivele urmarite in politica de reformare a sistemului judiciar, calitatea activitatii desfasurate sau alte criterii de performanta apreciate ca fiind prioritare, Criteriile au fost stabilite conform normelor interne, optandu-se pentru categoria judecatorilor cu vechime cuprinsa intre 0 si 3 ani.
Tribunalul Suceava, prin sentinta civila nr. 1300 din 1 noiembrie 2007 a dispus urmatoarele:
- a admis in parte actiunea formulata de reclamantii A.I. s.a., in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Tribunalul Suceava si Ministerul Finantelor Publice;
- a obligat paratii la plata catre fiecare reclamant a sumei de 1700 lei cu titlu de despagubiri, actualizate in functie de indicele de inflatie la data platii;
- a respins cererea de inscriere a despagubiri in carnetele de munca, ca nefondata.
Prin considerentele sentintei, Tribunalul Suceava a retinut ca prin Hotararea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii s-a stabilit ca acordarea unor prime pentru magistratii cu vechime cuprinsa intre 0-3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. 1 si 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din O.G. nr. 137/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.
Cum aceasta hotarare nu a fost atacata potrivit art. 195 alin. 9 si 10 din O.G. nr. 137/2000, la instanta de contencios administrativ, constituie de drept titlu executoriu conform dispozitiilor art. 195 alin. 10 din reglementarea enuntata.
Au fost enuntate si dispozitiile art. 155 din Codul muncii, potrivit caruia salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurilor precum si alte adaosuri, avand asadar doua componente, respectiv partea fixa cu referire la salariul de baza si partea variabila, determinata prin adaosuri si alte sporuri.
Totodata s-a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului care a instituit principiul potrivit caruia tuturor salariatilor care presteaza o munca le este recunoscut dreptul la plata egala pentru munca egala, a dispozitiilor art. 1 si 2 din O.G. nr. 137/2000 referitor la principiul egalitatii intre cetateni prin excluderea privilegiilor si discriminarii precum si dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei.
S-a argumentat ca prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecatorilor din cadrul judecatoriilor, cu o vechime cuprinsa intre 0-3 ani, in suma de 1700 lei dar aceasta practica din punct de vedere al salarizarii este discriminatorie fiind incalcate dispozitiile legale in aceasta materie, iar instituirea unor astfel de stimulente in favoarea numai a unor categorii de salariati a condus la aplicarea unui tratament diferentiat cu consecinta unui tratament diferit in stabilirea drepturilor salariale, creandu-se astfel o discriminare in cadrul aceleiasi profesii fiind incalcate astfel dispozitiile art. 16 din Constitutie dar si dispozitiile O.G. nr. 137/2000 precum si reglementarile internationale.
Cum discriminarea a fost constatata si de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii prin hotararea enuntata, care are caracter de titlu executoriu. s-a retinut necesitatea acordarii despagubirilor actualizate in functie de rata inflatiei, conform principiului repararii integrale a prejudiciului.
Cat priveste efectuarea modificarii in carnetele de munca, au fost retinute dispozitiile art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, act oficial prin care se dovedeste vechimea in munca, vechimea in functie, meserie si specialitate, timpul de munca in conditii deosebite, retributia tarifara de incadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta, dar intrucat sumele acordate reclamantilor nu au caracterul drepturilor enuntate prin acest act normativ nefiind necesara inscrierea in cartea de munca, a fost respins acest capat de cerere ca nefondat.
Impotriva acestei sentintei a formulat recurs atat Ministerul Justitiei cat si Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Suceava, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civila.
Astfel, Ministerul Justitiei a sustinut nelegalitatea sentintei invocand gresita aplicare a dispozitiilor legale, aratand ca prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1921/C/15.12.2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justitiei respectiv pentru aparatul propriu al Ministerului Justitiei si pentru personalul instantelor judecatoresti, cu repartizarea sumelor alocate la judecatorii din cadrul judecatoriilor, cu o vechime in functia de judecator cuprinsa intre 0-3 ani, precum si pentru alte categorii de persoane, si anume consilierii de reintegrare sociala si supraveghere, functionarii publici si personalul contractual al instantelor judecatoresti.
S-a mai sustinut ca repartizarea stimulentelor pentru personalul instantelor s-a efectuat potrivit normelor interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2404/C/2004, iar criteriile au fost stabilite conform politicii de dezvoltare a sistemului judiciar si a obiectivelor generale ale Ministerului Justitie in calitate de ordonator de credite.
Instanta de fond nu a analizat natura stimulentelor in sensul ca acestea sunt drepturi de natura salariala, fiind concepute ca "drepturi suplimentare care pot sa fie sau nu acordate salariatilor in functie de criteriile pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare".
Cum repartizarea stimulentelor s-a facut in conformitate cu normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce puteau fi luate in considerare la acordarea acestor drepturi, iar criteriile retinute prin Ordinul nr. 1921/C/2005 aveau rolul de recomandare, aplicandu-se tuturor persoanelor care se aflau in situatii similare, nu se poate retine vreo discriminare sau o diferentiere nepermisa. In consecinta a solicitat admiterea recursului cu consecinta modificarii sentintei, in sensul respingerii ca nefondate a contestatiei.
Ministerul Finantelor Publice, prin Directia Generala a Finantelor Publice Suceava a criticat sentinta, invocand lipsa calitatii procesuale pasive, motivat de faptul ca obiectul actiunii vizeaza plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Justitiei in calitate de ordonator principal de credite, iar obligatia de stabilire a salariilor de baza a criteriilor si a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal revin ordonatorilor de credite.
Pe fondul cauzei, recurentul a criticat sentinta sustinand ca acordarea stimulentelor financiare nu este reglementata prin O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor, ca nu exista nici un act normativ care sa garanteze dreptul de acordare a stimulentelor salariatilor din sistemul justitiei, iar acestea nici nu fac parte din drepturile cuprinse in categoria salarizarii sau a premiului anual, cum gresit a retinut Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
Analizand recursurile prin prisma motivelor formulate, a documentatiei existente la dosar, se constata urmatoarele:
Potrivit Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti prin art. 36 s-a stabilit ca Ministerul Justitiei si Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitiei pot constitui un fond de premii lunar, fond din care se pot acorda premii in cursul anului personalului care a realizat sau a participat direct la obtinerea unor rezultate in activitate.
Conform art. 37 din legea enuntata, premiile anuale pot fi reduse sau nu vor fi acordate in cazul persoanelor care in cursul anului au desfasurat activitati profesionale nesatisfacatoare ori au savarsit abateri pentru care au fost sanctionate disciplinar, drepturi anulate in cazul persoanelor care au fost inlaturate din functie pentru fapte imputabile.
Ulterior, prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, prin art. 74 legiuitorul a stabilit ca, pentru activitatea desfasurata, judecatorii si procurorii au dreptul la o remuneratie stabilita in raport cu nivelul instantei sau al parchetului, cu functia detinuta, cu vechimea in magistratura si alte criterii prevazute de lege. Ori, prin formularea generala de "remuneratie fac parte toate drepturile, inclusiv premiile si stimulentele".
Potrivit Ordinului nr. 2404/C din 23.08.2004 emis de Ministrul Justitiei in conformitate cu H.G. nr. 736/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei au fost aprobate Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru pentru stimularea personalului din sistemul justitiei.
Prin art. 4 al acestor reglementari au fost enuntate principalele criterii de repartizare individuala a stimulentelor, acestea fiind enuntate la alin. 1, respectiv rezultatele meritorii obtinute in activitate, respectarea indatoririlor prevazute de lege, calificativele anuale de "bine" sau "foarte bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fisei postului si modului de realizare a acestora, celeritatea in indeplinirea sarcinilor de serviciu si lipsa sanctiunilor disciplinare conform alin. 2 al aceluiasi text, Ministrul Justitiei poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participa la activitatile stiintifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activitati ci caracter deosebit.
Pentru acordarea stimulentelor si premiilor personalului din cadrul sistemului justitiei pentru anul 2005 a fost emis Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1921/C/2005.
Astfel, prin art. 2 s-a stabilit ca "stimulentele se acorda cu ocazia sarbatorilor de iarna, reglementate legal, pentru salariatii ministerului, personalul care isi desfasoara activitatea in aparatul propriu al acesteia, precum si unor categorii din cadrul instantelor potrivit art. 4 alin. 1 si 3 din Normele interne. Desi Normele interne prevad in art. 4 alin. 1 criteriile sus-mentionate de acordare a stimulentelor, iar Ordinul Ministrului Justitiei face trimitere la aceste norme, art. 2 din Ordinul 1921/C/15.12.2005 nu motiveaza introducerea criteriului de vechime. De altfel, nici Nota de informare a Directiei Financiar Contabile din cadrul Ministerului Justitiei nu motiveaza introducerea acestui criteriu.
Acordarea acestor stimulente a fost motivata doar de ocazia sarbatorilor de iarna".
Prin acest ordin s-au acordat preferential stimulente financiare categoriei socio-profesionale a judecatorilor, dar cu impunere fara nici o justificare a conditiilor de vechime intre 0-3 ani, preferinta care a determinat excluderea de la acordarea stimulentelor a tuturor judecatorilor care aveau o vechime in functie de peste 3 ani, tratament de natura a aduce atingere folosintei drepturilor economice ale judecatorilor, recunoscute prin lege.
S-a manifestat, asadar, fata de toti judecatorii care aveau o vechime mai mare de 3 ani in functie o discriminare directa, dovedita prin existenta unui tratament diferentiat, manifestat prin excluderea acestor judecatori, in special a celor de la instantele superioare - tribunale, curti de apel - si stabilirea unei preferinte nejustificate pentru judecatorii cu vechimea intre 0-3 ani, prin adoptarea unui criteriu de discriminare, respectiv vechimea in functie, care nu a fost avut in vedere nici de legiuitor, dar nici de ordonatorul principal de credite, respectiv de Ministerul Justitiei, la emiterea normelor de aplicare a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 146/1997. Consecinta a fost stabilirea unui tratament diferentiat, efectul direct fiind inlaturarea tuturor judecatorilor cu o vechime de peste 3 ani de la exercitiul unui drept recunoscut de lege respectiv dreptul de a participa la acordarea stimulentelor sau premiilor la al carui cuantum au participat in mod direct prin activitatea de judecata desfasurata.
Au fost incalcate astfel dispozitiile Codului muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, care prin art. 5 si 6 a stabilit ca in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii, fiind interzisa atat discriminarea directa cat si cea indirecta.
Masura instituita prin Ordinul nr. 1921/C din 15.12.2005 de Ministrul Justitiei - (ordin care de altfel nici nu a fost publicat in M.Of.) constituie un caz inadmisibil de discriminare directa, intrucat prin textul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 aprobata prin Legea nr. 48/2002, modificata prin Legea nr. 27/2004 se prevedea ca "prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata precum si orice alt criteriu care au ca scop restrangerea, inlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii in conditii de egalitate a drepturilor si libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice".
Pe de alta parte, atat reglementarile legale enuntate, dar si prevederile art. 4 si 16 din Constitutie care consacra principiul egalitatii intre cetateni, prin excluderea privilegiilor si discriminarii trebuie analizate prin prisma dispozitiilor art. 20 din legea fundamentala a statului care stipuleaza ca drepturile cetatenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.
Ori art. 3 din aceasta conventie internationala prevede ca tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala.
Totodata, este de subliniat si faptul ca prin Protocolul nr. 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in vigoare incepand cu 1.04.2005, dreptul la un tratament egal, respectiv interzicerea discriminarii a devenit un drept cu existenta, independenta, legat de exercitarea oricaror drepturi recunoscute de lege.
In acest sens este edificatoare si Hotararea nr. 15 din 23.01.2006 adoptata de Colegiul Director al Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, care, raportandu-se la dispozitiile Ordinului Ministerului Justitiei nr. 1921/C din 15.12.2005, a retinut ca acordarea de salariale magistratilor reprezinta un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezinta o metoda adecvata si necesara pentru atingerea acestui scop si a hotarat ca faptele prezentate constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. 1 si 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3 si art. 19 alin. 4 din O.G. nr. 137/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, recomandand eliminarea discriminarii constatate.
Drept consecinta, in mod corect a retinut instanta de fond ca hotararea enuntata a devenit titlu executoriu.
De altfel, Ministerul Justitiei s-a conformat partial celor dispuse de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, adoptand un nou Ordin pentru aprobarea normelor interne de repartizare a fondurilor constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, pentru stimularea personalului din sistemul justitiei, respectiv Ordinul nr.1008 din 19.04.2006 publicat in M.Of. nr. 446/2006.
Fata de cele retinute, vor fi respinse si sustinerile recurentei ca stimulentele stabilite ce au fost acordate judecatorilor cu vechime de 0-3 ani nu au natura unui drept salarial, ci sunt drepturi suplimentare care au un caracter incert, iar criteriile stabilite considerate ca discriminatorii aveau doar caracter de recomandare, intrucat dispozitiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000 se refera la orice deosebire, excludere, preferinta cu consecinte asupra drepturilor omului si libertatile fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, cu referire directa la drepturile economice ale persoanelor.
Cum potrivit art. 74 din Legea nr. 303/2004 s-a prevazut faptul ca pentru activitatea desfasurata, judecatorii si procurorii au dreptul la o remuneratie in raport au nivelul instantei, cu functia detinuta, cu vechimea in magistratura si cu alte criterii prevazute de lege, cu mentiunea expresa ca aceste drepturi nu pot fi discriminate, sentinta instantei de fond este corecta.
Drept consecinta, nefiind retinute motive de nelegalitate si nici motive de casare de ordine publica, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civila, recursul Ministerului Justitiei a fost respins ca nefondat.
Cat priveste recursul Ministerului Finantelor Publice, prin Directia Generala a Finantelor Publice Suceava, in cauza nu poate fi retinuta exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat, conform Legii nr. 304/2004, instantele de judecata sunt finantate de la bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, Ministerul Economiei si Finantelor coordoneaza actiunile pentru finantarea sistemului bugetar, actiune constand in pregatirea proiectelor bugetare, a proiectelor de rectificare, plata drepturilor salariale constand in despagubirile provenite din discriminare putandu-se realiza dupa deschiderea de credite si dupa alimentarea cu fonduri a conturilor Ministerului Justitiei de catre Ministerul Economiei si Finantelor.
Nici criticile privind fondul cauzei nu pot fi admise pentru considerentele prezentate in combaterea recursului Ministerului Justitiei, care isi pastreaza valabilitatea, discriminarea fiind constatata atat de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii cat si de instanta de judecata.
In consecinta, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civila si recursul Ministerului Economiei si Finantelor a fost respins ca nefondat.