Contencios fiscal - Posibilitatea deducerii TVA conform art. 145 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 – bunuri si servicii destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile.
Prin sentinta civila nr. 112/AF din 13.12.2005 a Tribunalului Brasov s-a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. „A. P.” S.A. Brasov in contradictoriu cu intimatele D. G.F.P. Brasov si D. C. F. si in consecinta s-a dispus anularea deciziei nr.247/21.09.2005, raportul de inspectie fiscala nr. 2992/17.06.2005 si decizia de impunere 87/16.06.2005 emisa de intimate cu dobanzile si penalitatile aferente.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin Raportul de inspectie fiscala nr.2992 din 17.06.2005 intocmit de D.C.F. Brasov s-a stabilit ca reclamanta S.C. „A. P.” S.A. Brasov datoreaza bugetului de stat suma totala de 53.004.746 ROL reprezentand TV cu 4.921.324 ROL dobanzi si 1.274.526 ROL penalitati aferente.
De fapt, suma totala stabilita ca fiind datorata a fost de 106.230.397 ROL cu dobanzi si penalitati, dar prin decizia nr.247/21.09.2005 emisa de intimata D. G. F. P. Brasov, contestatia a fost admisa in parte, iar in Raportul de inspectie a fost mentinut numai pentru sumele care fac obiectul actiunii.
Suma de 53.004.746 ROL este alcatuita din sumele de 7.758.651 ROL considera a fi datorata ca TVA suplimentara, 22.313.612 ROL TVA nedeductibila din factura fiscala nr.2986167/9.11.2004 emisa de S.C. „E.” S.R.L. si suma de 22.932.483 ROL, TVA din facturile emise de S.C. „S.” S.R.L. pentru servicii de coserit, considerata, de asemenea, ca fiind nedeductibila fiscal.
Din documentatia anexata la dosar, prima instanta a constatat ca sumele de mai sus nu sunt datorate de reclamanta. Prima suma nu este dovedita; din contractul cu S.C.”E.” S.R.L. rezulta ca s-au efectuat lucrari utile desfasurarii activitatii hoteliere a reclamantei, iar lucrarile de coserit rezulta din inscrisurile si facturile emise de S.C. „S.” S.R.L.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata D.G.F.P. Brasov in nume propriu si pentru D.C.F. Brasov, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca: prima instanta nu a analizat intreg probatoriul administrat in cauza; referitor la suma de 776 lei RON reprezentand TVA contestatoarea nu a precizat motivele de fapt si de drept si dovezile, in raportul de inspectie fiscala s-a retinut ca intimata contestatoarea nu tine evidenta contabila potrivit legii, astfel incat nu s-a putut determina baza impozabila si TVA aferenta; cu privire la suma de 2.231 lei RON reprezentand TVA aferenta facturii emisa de S.C. „E.” S.R.L. aceasta nu este deductibila fiscal deoarece nu s-a dovedit cu documentatie prestarea serviciilor; prin contractul de inchiriere se prevazuse ca lucrarile raman proprietarului gratuit, iar refacturarea lucrarilor de amenajari interioare s-a facut cu intarziere depasind termenul contractual si suma prevazuta prin acesta; iar in ce priveste suma de 2.293 lei RON reprezentand TVA aferenta facturilor emise de S.C. „S.” S.R.L. pentru servicii de coserit si zugravit, organelor de inspectie li s-a prezentat un contract expirat si un proces – verbal de receptie incomplet, care nu indica locul si volumul prestatiei; iar facturile fiscale prezentate nu respecta prevederile H.G.831/1957.
In drept se invoca dispozitiile art. 145 alin. 3 lit. a coroborat cu art. 145 alin. 8 din Legea nr. 571/2003, art. 114, art. 115 si art. 120 din O.G. 92/2003 si art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila.
La dosar a depus intampinare intimata reclamanta S.C. „A.P.” S.A. solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei civile atacate. Se arata ca in raportul de inspectie fiscala nu se precizeaza cum s-a stabilit suma de 776 lei ca TVA mai putin colectata, iar celelalte sume sunt deductibile fiscal deoarece prin documente s-au facturat servicii prestate si lucrari de constructie montaj executate in folosul reclamantei, respectiv furnizorul a colectat si a varsat catre bugetul de stat TVA – ul aferent.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului de fond raportat la sentinta civila atacata si motivele de recurs invocate s-a constatat ca recursul este nefondat.
Prin raportul de inspectie fiscala 2992/12.06.2005 intocmit de D. C. F. Brasov, s-a stabilit ca S.C. „A. P.” S.A. Brasov datoreaza 106.230.397 lei ROL reprezentand TVA si dobanzi si penalitati de intarziere. De asemenea, s-a aplicat o amenda contraventionala conform Legii 82/1991 republicata. S-a emis decizie de impunere pentru aceasta suma. In urma contestatiei formulate de agentul economic s-a desfiintat raportul de inspectie fiscala pentru TVA colectata suplimentar in valoare de 5.323 lei cu dobanzi si penalitati urmand sa se reverifice perioada respectiva de o alta echipa de control fiscal. Pentru suma de 5.300 lei cu dobanzi si penalitati s-a respins contestatia.
S-a retinut prin decizia D.G.F.P. Brasov ca pentru suma de 776 lei RON TVA colectata suplimentar prin raportul de inspectie fiscala nu se aduc argumente de catre contestator. Aceeasi afirmatie este reiterata in dosarul de fond si in recurs de catre D.G.F.P. Brasov. Intr-adevar contestatia trebuie a contina motivele de fapt si de drept precum si dovezile pe care se sprijina, dar si raportul de inspectie fiscala trebuie sa contina aceste date. In caz contrar ele nu pot fi combatute. Pentru netinerea contabilitatii in conformitate cu prevederile Legii 82/1991 republicata S.C. „A. P.” S.A. a fost amendata. Din raportul de inspectie fiscala nu rezulta cum a fost stabilita aceasta suma ca fiind datorata. Se mentioneaza doar ca urmare a analizei efectuate asupra veniturilor inregistrate de S.C. „A. P.” S.A. in perioada 1.12.2004 – 28.02.2005 s-a constatat ca agentul economic a colectat TVA mai putin cu suma de 7.758.651 lei ROL. La dosar este o nota explicativa a contabilului sef cu privire la o eroare de inregistrare in contabilitate si corespondenta cu B.C.R. Brasov. Consider ca se impunea si in aceasta situatie reverificarea TVA – ului colectat, tinandu-se seama de toate documentele contabile prezentate, iar modul de calcul si inscrisurile din care rezulta sumele respective sa fie clar reflectate in procesul – verbal de control. Reclamanta a aratat ca din documentele sale contabile nu rezulta aceasta suma. Fata de aceasta sustinere raportat si la nemotivarea raportului de inspectie fiscala, recurenta parata avea posibilitatea solicitarii prezentarii situatiilor contabile ale comerciantului in instanta sau efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care sa confirme constatarile sale. Nu a cerut aceste probe, deci a achiesat tacit la punctul de vedere al reclamantei.
Cu privire la suma de 2.231 lei RON reprezentand TVA aferenta facturii 2986167/9.11.2004 emisa de S.C. „E.” S.R.L., la dosar exista suficiente inscrisuri din care sa rezulte ca s-au efectuat lucrari de amenajari interioare, centrala termica etc. Faptul ca in contractul de inchiriere s-a prevazut ca la rezilierea contractului lucrarile de finisaj si constructii montaj raman proprietarului cu titlu gratuit nu poate fi invocat de catre recurenta. Contractul este, conform art. 969 Cod civil, legea partilor. La fel cum au stipulat aceasta clauza, cocontractantii, prin vointa lor, au modificat conventia lor prin act aditional stabilind incetarea contractului cu stingerea obligatiilor reciproce inclusiv cu facturarea lucrarilor de amenajare. (vezi art. 969 alin.2 Cod civil). Aceste servicii prestate, lucrari efectuate (de finisaj, constructii montaj) sunt destinate desfasurarii in conditii optime a activitatii S.C. „A. P.” S.A. Brasov.
Conform art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003 orice persoana impozabila, inregistrata ca platitor de TVA are dreptul sa deduca TVA, datorata sau achitata daca bunurile si serviciile taxabile sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile.
Si cu privire la cea de-a treia suma contestata , instanta a apreciat ca legea a fost corect aplicata si interpretata de tribunal. S.C. „S.” S.R.L. a prestat servicii de coserit si zugravit pentru S.C. „A. P.” S.A. . In raporturile comerciale se accepta orice mijloc de proba pentru dovedirea conventiei partilor. Nu este obligatorie incheierea unui contract scris. Din actele depuse la dosar rezulta cu certitudine ca intre parti a existat un acord de vointa cu privire la prestarea anumitor activitati specifice (coserit, zugravit) pentru imobilele detinute de reclamanta la un pret determinat. Lucrarile au fost receptionate si s-au emis facturile aferente acestora. Facturile fiscale cuprind informatiile prevazute de art. 155 alin.(8) si sunt emise de un platitor de TVA (acest lucru nu a fost contestat). Deci s-a respectat prevederea art. 145 alin. (8) din Legea 571/2003.
Art. 114, 115 si art. 120 din O.G. 92/2003 republicata invocate de recurenta se refera la dobanzi si penalitati de intarziere pentru obligatii fiscale neplatite la termen.
Apreciind ca reclamanta nu datoreaza sumele calculate prin raportul de inspectie fiscala, corect a fost exonerata si de plata acestor accesorii.
Fata de aceste considerente, Curtea de apel, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila raportat si la prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 3041 Cod procedura civila, a respins recursul declarat de recurente, prin Decizia nr. 93/R/18.04.2006.
(Decizia nr. 93/R din 18.04.2006)