Recalculare pensie din sistemul public, provenita din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat. Imposibilitatea utilizarii, la determinarea punctajului mediu anual a primelor sau a veniturilor suplimentare la retributia tarifara de incadrare care au fost realizate in acord global. Caracterul obligatoriu al deciziei de respingere a recursului in interesul legii, prin care s-a constatat solutia legislativa ce se impune intr-un anumit gen de litigii
O.U.G. nr. 4 /2005 - Anexa nr. VI
Legea nr. 19/2000 - art. 2, art. 164
Legea nr. 57/1974 - art. 120 si urm.
C. proc. civ. - art. 329
Luand in considerare doar principiul contributivitatii, nu se poate conchide ca este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, in sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obtinute pe perioada desfasurarii activitatii in munca, putand fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent si care au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei anterioare. Cele doua conditii, instituite prin art. 164 alin. (3) din lege corelat cu partea finala a Anexei nr. VI din OUG nr. 4 /2005, sunt cumulative.
Imprejurarea ca art. 23 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 stabileste ca baza de calcul a contributiei de asigurari sociale venitul brut realizat lunar, detaliat in pct. 7 din Ordinul 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, de modificare a Ordinului nr. 340/2001, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a acestei legi, nu prezinta relevanta daca se pretinde valorificarea unor venituri pentru un stagiu de cotizare realizat inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2000, care, cu exceptia normelor tranzitorii, nu se aplica retroactiv.
Primele si veniturile suplimentare la retributia tarifara de incadrare care au fost realizate in acord global sunt exceptate din categoria sporurilor, indemnizatiilor si majorarilor de retributii tarifare prevazute in anexa la O.U.G. nr. 4/2005, care, potrivit legislatiei anterioare datei de 01.04.2001, au facut parte din baza de calcul a pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual.
Prin Decizia nr. 30/2009, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a statuat in sensul ca prevederile pct. VI din Anexa la O.U.G nr. 4/2005 sunt clare si lipsite de echivoc, astfel incat nu trebuie interpretate. Art. 329 C.prc. civ. nu face distinctie intre solutiile de admitere a recursului in interesul legii si cele de respingere, atunci cand statueaza asupra efectelor lor obligatorii, astfel incat in masura in care au efect obligatoriu interpretarile date de ICCJ asupra unor dispozitii legale atunci cand ele sunt confuze ori contradictorii, cu atat mai mult sunt de natura a indatora instantele judecatoresti la respectarea lor, atunci cand, in conditii identice de compunere si competenta, deciziile instantei supreme constata solutia legislativa ce se impune cu evidenta intr-un anumit gen de litigii.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 16 din 11 ianuarie 2011, dr. C.P.
Prin Sentinta Civila nr. 2742/18.10.2010, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 7019/302010, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta N.O.Z. in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Timis, actiune ce a avut ca obiect recalcularea pensiei titularei pe baza unor venituri suplimentare atestate prin Adeverintele nr. 2392 si 2394/22.06.2010.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca reclamanta beneficiaza de pensie pentru limita de varsta stabilita, in temeiul Legii nr. 3/1997 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, cu modificarile si completarile ulterioare, prin decizia nr. 172167/20.11.1997. Incepand cu data de 01.12.2005, i s-a recalculat pensia pentru limita de varsta din sistemul public ca urmare a aplicarii dispozitiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, aprobata cu modificari prin Legea nr.78/2005 si H.G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 01.04.2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 si H.G. nr. 1456/2005 privind unele masuri referitoare la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat.
Din considerentele Deciziei nr. 30/16.11.2009, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul nr. 15/2009, asupra recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la problema de drept vizand stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat cu luarea in considerare a formelor de retributie obtinute in acord global, rezulta ca, in spete, precum cea din prezentul dosar, se aplica prevederile cuprinse la art. 164 alin. (1) - (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare si la Mentiunea de la pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005.
Veniturile rezultate din adeverinta de care se prevaleaza reclamanta reprezinta, potrivit celor mentionate de catre fostul angajator, prime si suplimentari salariale obtinute in urma retribuirii muncii in acord global, pentru care s-a retinut, la data platii, contributia de asigurari sociale. Instanta de fond a considerat ca ele nu se pot valorifica pentru calculul pensiei, raportat la dispozitiile din art. 4 alin. (2) ale O.U.G. nr. 4/2005 si din anexa nr. 1 la aceeasi ordonanta.
Tribunalul a mai apreciat ca nu se poate retine ca veniturile dovedite prin adeverintele depuse la dosar se identifica celor stabilite legal pentru calculul pensiei, respectiv ca omisiunea de valorificare la acest calcul a veniturilor suplimentare reprezentand premii ori sume obtinute in acord global contravine dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv, principiului contributivitatii conform caruia"fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite".
Principiul astfel consacrat presupune doar faptul ca drepturile de asigurari sociale nu pot fi acordate fara a se fi contribuit anterior la constituirea fondurilor aferente, dar nu implica si o proportionalitate intre sumele cu care s-a contribuit si prestatiile de asigurari sociale ulterior acordate. O atare proportionalitate nu ar fi de conceput in primul rand datorita faptului ca intinderea unor astfel de prestatii nu poate fi cunoscuta anterior stabilirii lor, dat fiind ca difera in functie de durata vietii beneficiarului, iar pe de alta parte pentru ca ele se stabilesc si pe baza principiului solidaritatii sociale, consacrat in art. 2 lit. c) al Legii nr. 19/2000, presupunand ca toti participanti la sistemul public isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege. In alti termeni, din contributiile de asigurari sociale achitate de unii asigurati se realizeaza si prestatiile cuvenite altor persoane, chiar in situatiile in care acestea din urma au contribuit mai putin la constituirea fondurilor de asigurari, in ipoteza anumitor riscuri sociale asigurate, cum ar fi incapacitatea de munca determinata de boli sau accidente de munca, de sarcina si lauzie, etc.
Asadar, luand in considerare doar acest principiu, nu se poate conchide ca este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, in sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obtinute pe perioada desfasurarii activitatii in munca, putand fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent. La aceasta concluzie se poate ajunge si prin aplicarea unor reguli de interpretare a normelor legale, care exclud posibilitatea aplicarii principiilor de drept, atunci cand intr-o materie sunt stabilite norme legale exprese, acestea constituind izvor de drept, in timp ce principiile mentionate pot fi valorificate ca un astfel de izvor doar subsidiar, in absenta unor reglementari in sistemul de drept.
Imprejurarea ca art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 stabileste, ca baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, venitul brut realizat lunar, detaliat in pct. 7 din Ordinul 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse de modificare a Ordinului nr. 340/2001, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a acestei legi, nu prezinta relevanta in speta, in primul rand pentru ca vizeaza exclusiv baza de calcul al contributiei, iar nu modul de calcul al pensiei, iar in al doilea rand pentru ca nu poate fi aplicat in cazul reclamantei, pentru argumentele deja expuse.
Ca atare, in cauza pot fi valorificate doar acele venituri obtinute de reclamanta in cursul activitatii, care sunt identificate prin art. 4 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 4/2005.
Potrivit art. II din anexa, doar anumite sporuri, indemnizatii si majorari ale retributiei tarifare stabilite in conformitate cu Legea nr. 57/1974 a retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii sunt enumerate in vederea valorificarii la calculul pensiei. Din adeverinta depusa la dosar nu rezulta ca sumele suplimentare obtinute in unele luni de catre reclamanta s-ar regasi intre cele enumerate la pct. II din Anexa 1, motiv pentru care nu pot fi valorificate. Dimpotriva, conform sustinerilor reclamantei, aceste suplimentari au fost acordate in conditiile art. 120 si urmatoarele din Legea nr. 57/1974, astfel incat este evident ca nu se regasesc intre cele enuntate in anexa, singurul spor care vizeaza activitatea de proiectare cu privire la care este stabilita modalitatea de retribuire in articolele mentionate, fiind cel din art. 121 alin. (8), care insa nu a fost obtinut de catre reclamanta, fiind acordat sefilor de programe de cercetare si de introducere a tehnologiilor care prezinta importanta deosebita, pe durata realizarii programelor.
Intrucat castigurile (adaosurile) suplimentare la salariul de baza, a caror valorificare o solicita reclamanta, sunt realizate in acord global, sunt incidente dispozitiile cuprinse la Mentiunea de la pct., VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, in sensul ca: "nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare date de 01.04.2001: formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale".
Prin urmare, veniturile suplimentare la retributia tarifara de incadrare care au fost realizate in acord global sunt exceptate din categoria sporurilor, indemnizatiilor si majorarilor de retributii tarifare prevazute in anexa la O.U.G. nr. 4/2005, care, potrivit legislatiei anterioare datei de 01.04.2001, au facut parte din baza de calcul a pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, reclamanta N.O.Z., solicitand modificarea in tot a sentintei supusa reformarii, in sensul admiterii cererii sale asa cum a fost ea formulata in primul ciclu procesual.
Sintetizand motivele de recurs ale reclamantei, care, in opinia sa, se circumscriu normelor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a retinut ca ele au vizat, in esenta, gresita interpretare si aplicare de catre instanta de fond a prevederilor Legii nr. 19/2000, care impun valorificarea, la stabilirea cuantumului pensiei, a salariului realizat lunar si a sporurilor dovedite prin adeverintele eliberate de unitati, in aceasta categorie intrand si veniturile realizate suplimentar care au avut caracter permanent si pentru care fostul angajator al asiguratului a platit CAS-ul.
Reclamanta a invocat si practica judiciara constanta a instantelor judecatoresti, pe care a exemplificat-o, in sensul admiterii in mod frecvent a cererilor de valorificare a acestor categorii de venituri.
Pozitia procesuala a intimatei Casa Judeteana de Pensii Timis a fost exprimata prin intampinarea depusa la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, reiterand argumentele expuse pe larg in aparare in primul ciclu procesual.
Analizand recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedura efectuate in primul ciclu procesual si cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 304 ind. 1 si art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a retinut urmatoarele:
In mod judicios prima instanta a inlaturat argumentele reclamantei, apreciind ca, luand in considerare doar principiul contributivitatii, nu se poate conchide ca este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, in sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obtinute pe perioada desfasurarii activitatii in munca, putand fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent si care au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei anterioare. Cele doua conditii, instituite prin art. 164 alin. (3) din lege corelat cu partea finala a Anexei nr. VI din OUG nr. 4 /2005, fiind in mod evident cumulative.
Adeverinta invocata de reclamanta nu indeplineste cel putin una din conditiile mai sus enumerate, deoarece ele sunt prezumate de legiuitor ca nu au facut parte din baza de calcul al pensiei.
Imprejurarea ca art. 23 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 stabileste ca baza de calcul a contributiei de asigurari sociale venitul brut realizat lunar, detaliat in pct. 7 din Ordinul 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, de modificare a Ordinului nr. 340/2001, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a acestei legi, nu prezinta relevanta in speta deoarece reclamanta pretinde valorificarea unor venituri pentru un stagiu de cotizare realizat inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2000, care, cu exceptia normelor tranzitorii, nu se aplica retroactiv.
Prin Decizia nr. 30/2009, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a respins recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de Conducere al Curtii de Apel Craiova cu privire la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luarii in considerare a formelor de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art.12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii. Aceasta este obligatorie pentru instantele judecatoresti de la momentul redactarii si publicarii sale in Monitorul Oficial.
In considerentele acestei decizii, instanta suprema a statuat in sensul ca prevederile pct. VI din Anexa la O.U.G nr. 4/2005, potrivit carora formele de retribuire in acord nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sunt clare si lipsite de echivoc, astfel incat nu trebuie interpretate.
Art. 329 C. proc. civ. nu face distinctie intre solutiile de admitere a recursului in interesul legii si cele de respingere, atunci cand statueaza asupra efectelor lor obligatorii.
Pe de alta parte, in masura in care au efect obligatoriu interpretarile date de ICCJ asupra unor dispozitii legale atunci cand ele sunt confuze ori contradictorii, cu atat mai mult sunt de natura a indatora instantele judecatoresti la respectarea lor, atunci cand, in conditii identice de compunere si competenta, deciziile instantei supreme constata solutia legislativa ce se impune cu evidenta intr-un anumit gen de litigii.
Reclamanta nu poate invoca practica judiciara a instantelor ca argument pentru a obtine o hotarare judecatoreasca favorabila, pentru simplul fapt ca, in dreptul intern, precedentul judiciar nu este izvor de drept. Pe de alta parte, hotararile judecatoresti la care autoarea recursului a facut referire au fost pronuntate inainte ca instanta suprema sa fi solutionat recursul in interesul legii, dezlegarea din acesta devenind obligatorie pentru viitor, potrivit art. 329/C.pr.civ.
Pentru toate argumentele de fapt si de drept retinute, Curtea a constatat ca instanta de fond a facut o corecta interpretare a principiului contributivitatii, instituit prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, precum si a prevederilor art. 164 din acelasi act normativ, motiv pentru care a respins recursul reclamantei, in baza art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. (1) C. proc. civ.