Contencios fiscal - Posibilitatea deducerii TVA in conditiile art. 19 lit. a din O.G. 17/2000. Facturi intocmite incomplet sau provenind de la societati inexistente. Prin sentinta civila nr. 1249 din 20.12.2005 a Tribunalului Covasna s-a respins actiunea in contencios fiscal introdusa de reclamanta S.C. "E.I." S.R.L. Intorsura Buzaului in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Covasna pentru anularea deciziei nr. 215 din 20.11.2002 emisa de parata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca actiunea nu este fondata. D.C.F. a efectuat un control la reclamanta. Verificarea fiscala a cuprins perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2002 si s-a materializat in procesul - verbal din 8 august 2002. S-a aratat ca durata de timp intre data controlului si data redactarii actului de control se explica prin scurgerea de timp necesara verificarii incrucisate de catre organele de control cu organele fiscale, respectiv registrul comertului din judetele Suceava, Timis, Brasov, Hunedoara, Harghita, Maramures, Neamt.
Verificand modul de inregistrare a taxei pe valoarea adaugata deductibila inregistrata de catre reclamanta in anii 2001 - 2002, s-a constatat ca aceasta ar fi " achizitionat" material lemnos in baza unui numar de 83 de facturi fiscale care nu contineau informatiile prevazute de formularul respectiv adica: adresa completa a furnizorului, contul si banca furnizorului, judetul furnizorului, date privind expeditia ( delegat si mijloc de transport, avize de insotire a materialului ).
Constatand ca inregistrarea in contabilitate a celor 83 facturi fiscale s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 19 lit. a, b si art. 25 lit. B pct. a si b din O.U.G. nr. 17/2000, organele fiscale au procedat la verificarea incrucisata a " societatilor" ce ar fi avut asa - zise relatii comerciale cu reclamanta, rezultatul fiind urmatorul:
La solicitarea D.C.F. Covasna s-au primit urmatoarele raspunsuri:
Din adresa nr. 73575/14.05.2002 emisa de D.G.F.P. Suceava rezulta faptul ca in judetul Suceava nu exista nici o societate cu denumirea S.C. "Arexim" S.R.L., cod fiscal 7856866 si nr. de inregistrare la O.R.C. J 32/176/1993.J32 nu apartine judetului Suceava.
Conform adresei de raspuns nr. 4775 si 4810/24.06.2002 emise de D.C.F. Timisoara, S.C."G." S.R.L. din comuna Darova, sat Hodos, judetul Timis, nu a ridicat si nu a utilizat facturii fiscale, nu a fost platitoare de TVA si este lichidata conform Legii nr. 314/2001.
Societatea, "L. S." S.R.L. din comuna Ghiroda, judetul Timis nu a mai desfasurat activitate de 7 ani, nu a depus deconturi de TVA si declaratii fiscale, la data de 10.12.2001 figureaza ca desfiintata conform prevederilor Legii nr. 314/2001.
Din adresa de raspuns nr. 3987/4.06.2002 emisa de D.C.F.Timis rezulta ca S.C. "P. - C." S.R.L. din localitatea Balsa nu figureaza in baza de date a judetului Timis, iar localitatea Balsa nu se gaseste in judetul Timis, cod fiscal 15544330 este inexistent, iar la O.R.C. J35/223/1998 figureaza o alta societate.
Societatea "S." S.R.L. din comuna Recas, judetul Timis este inexistenta, cod fiscal 9346655 este inexistent, iar O.R.C. J35/271/1997 figureaza societatea "M." S.R.L. din Sannicolau Mare, facturile emise de S.C."S." S.R.L. nu figureaza in baza de date a D.G.F.P. Timis.
Organele de control au mai constatat ca in perioada 1 ianuarie - 31 martie 2002 reclamanta a dedus TVA in suma de 24.001.433 lei pe baza unor bonuri fiscale emise de case de marcat, cu incalcarea normelor legale mai sus - aratate in sensul ca, bonurile fiscale nu contineau denumirea si codul fiscal al firmei cumparatoare.
Pentru efectuarea deducerilor de TVA aferenta intrarilor, contribuabilii sunt obligati sa justifice suma de TVA prin documente intocmite conform legii de catre contribuabilii inregistrati ca platitori de TVA si sa justifice ca bunurile in cauza sunt destinate pentru nevoile firmei si sunt proprietatea acesteia.
Prin inregistrarea in evidentele contabile a celor 83 facturi fictive si bonurile fiscale neconforme legilor in vigoare aratate, reclamanta s-a sustras de la plata TVA in suma de 1.799.569.386 lei iar pentru neplata acestei creante bugetare s-au calculat in mod legal majorari de intarziere in suma de 580.867.163 lei si penalitati in suma de 61.124.404 lei.
Actul de control a fost atacat de reclamanta printr-o contestatie care a fost respinsa de catre parata D.G.F.P. Covasna prin decizia nr. 215/20.11.2002, atacata de reclamanta, si care pentru considerentele de drept si de fapt aratate este legala si la adapost de orice fel de critica.
Asertiunile reclamantei relativ la faptul ca solicitarea dovezii de platitor de TVA este obligatorie numai pentru un plafon de 50 milioane lei, ca invinuitul M.C.S. ar fi fost scos de sub urmarire penala de catre parchet, iar doua expertize contabile au constatat o evidentiere corecta a documentelor in contabilitate, nu au nici o relevanta juridica in raport de evidentele sus - aratate si anume ca cele 83 facturi fictive emana de la societati fantoma, cu furnizori inscrisi fictiv in aceste facturi fictiv, care nu figureaza in evidentele directiilor judetene de finante (Suceava, Timis, Brasov, Hunedoara, Harghita, Maramures, Neamt) ori registrul comertului, iar o parte din ele nu apartin reclamantei ci unei terte persoane juridice ( S.C. " M. I." S.R.L. ) fapte evidente care au " scapat din vedere" organelor de urmarire penala au fost inlaturate de catre prima instanta.
Impotriva sentintei civile nr. 1249/2005 a Tribunalului Covasna a declarat recurs reclamanta S.C. "E. I." S.R.L. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca: societatea a contestat legalitatea si temeinicia actului constatator nr. 2556/17.09.2002 incheiat de D.C.F. Covasna, precum si a deciziei nr. 215/20.11.2005 emisa de D.G.F.P. Covasna, pentru incalcarea flagranta a unor dispozitii imperative si pentru modul abuziv in care acest act de control a fost intocmit, iar instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la aceste aspecte; s-au ignorat cu rea credinta prevederile Legii nr. 345/1.06.2002, act in vigoare la data controlului, care obliga solicitarea dovezii de platitor de TVA doar pentru 50 milioane lei, nu la 20 milioane lei cum s-a mentionat in actul de control; instanta de fond nu a tinut cont de rapoartele de expertiza efectuate, interpretand eronat explicatiile expertilor; s-a facut dovada ca s-au inregistrat corect in contabilitate toate documentele; s-au interpretat gresit prevederile legii fiscale, D.G.F.P. nu a probat vinovatia societatii reclamante si complicitatea la acceptarea unor facturi de la societati care nu exista sau nu functionau legal; reprezentantul reclamantei a fost scos de sub urmarire penala; datoria sa catre bugetul de stat, asa cum a fost calculata, nu este reala, expertizele contabile stabilesc diferente semnificative; la dosar s-a depus o decizie emisa de D.G.F.P. Covasna - A.F.P. Intorsura Buzaului in care se arata o alta suma ca datorata bugetelor de stat.
La dosar a depus intampinare intimata parata D.G.F.P. Covasna, solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala. Arata ca se aplica legea in vigoare la momentul emiterii actului, respectiv O.U.G. 17/2000 corect retinuta de tribunal, ca si prin rezolutia Parchetului s-a constatat ca exista facturi contrafacute, ca rapoartele de expertiza nu analizeaza respectarea legislatiei in vigoare cu privire la TVA ci alte aspecte, iar decizia invocata de la A.F.P. Intorsura Buzaului se refera doar la dobanzi si penalitati nu la toate obligatiile fiscale ale reclamantei.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului de fond raportat la sentinta atacata si motivele de recurs invocate s-a constatat ca recursul este nefondat.
Recurenta S.C. "E.I." S.R.L. Intorsura Buzaului a fost controlata cu privire la activitatea desfasurata in perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2002. S-au verificat 83 facturi emise intre ianuarie 2001 si martie 2002. Legea in vigoare la momentul emiterii facturilor era O.U.G. nr. 17/2000. Corect a retinut prima instanta norma legala aplicabila in speta. Legea nr. 345/1.06.2002 nu retroactiveaza. Conform art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei " legea dispune numai pentru viitor_" , principiu consacrat si de Codul civil in art. 1. Legalitatea si indeplinirea cerintelor se analizeaza la momentul intocmirii actului si nu ulterior, la momentul sesizarii organului de control sau instantei de judecata. Ar fi si aberant sa se ceara partilor sa incheie acte valabile dupa o lege ce va exista in viitor, asa cum sustine reclamanta recurenta.
Reclamanta a incalcat prevederile art. 25 lit. B pct. a si b din O.U.G. nr. 17/2000 referitor la modul de completare a facturilor cu toate datele necesare ( lipsesc contul si banca furnizorului, judetul furnizorului, contul si contul beneficiarului, datele privind expeditia, etc.) si de asemenea nu a solicitat furnizorilor copie dupa documentul legal care atesta calitatea de platitor de TVA pentru facturile fiscale cu valoarea TVA -ului mai mare de 20 milioane lei.
Acestea sunt concluziile raportului de expertiza nr. 9/2003 intocmit de expert B. E.
Faptul ca expertul apreciaza ca nu a avut loc o evaziune fiscala sau ca s-a tinut contabilitatea, in general, cu respectarea Legii nr. 82/1991 a contabilitatii, nu are relevanta in speta.
Controlul s-a efectuat cu privire la posibilitatea deducerii TVA-ului inscrisa in aceste facturi.
Potrivit prevederilor art. 19 lit. a din O.U.G. nr. 17/2000, "pentru efectuarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferenta intrarilor, contribuabilii sunt obligati sa justifice suma taxei prin documente legale intocmite conform legii de catre contribuabilii inregistrati ca platitori de TVA". Iar art. 25 lit. B pct. b din O.U.G. nr. 17/2000 prevede " contribuabilii platitori de TVA sunt obligati sa solicite de la furnizori sau prestatori facturi fiscale, ori documente legal aprobate pentru toate bunurile si serviciile achizitionate si sa verifice intocmirea corecta a acestora, iar pentru facturile fiscale cu o valoare a TVA mai mare de 20 milioane lei, sa solicite si copia de pe documentul legal care atesta calitatea de platitor de TVA a furnizorului sau prestatorului".
Legea obliga comerciantul sa se informeze, sa verifice intocmirea corecta a facturilor si sa solicite documentul care atesta calitatea de platitor de TVA a furnizorului Nu se cere ca nerespectarea acestor obligatii sa fie intentionata, este suficienta simpla neglijenta pentru ca societatea sa nu poata beneficia de aceasta deducere de TVA.
In acest sens sunt si prevederile H.G. NR. 401/2000.
Comerciantul care solicita deducerea TVA -ului este obligat sa justifice suma prin documente legal intocmite (facturi fiscale, bonuri fiscale). In speta s-a constatat ca facturile nu erau completate cu toate datele si / sau proveneau de la "societati fantoma" ( inexistente sau lichidate), iar bonurile fiscale nu contineau denumirea si codul fiscal al firmei cumparatoare.
Administratorul reclamantei a fost scos de sub urmarire penala, pentru motiv ca acesta nu a actionat cu intentie in scopul prejudicierii bugetului statului si nu pentru ca fapta nu ar exista sau ca documentele ar fi fost legal corect intocmite.
Am aratat ca indiferent de buna credinta a reprezentantilor reclamantei acesta nu poate fi exonerata de plata TVA-ului. Ratiunea textului de lege privind deductibilitatea TVA este evitarea dublei impuneri. Reclamanta recurenta nu poate dovedi ca furnizorul sau a platit TVA-ul aferent facturilor, deci nu are dreptul la deducerea acestor sume.
Decizia emisa de A.F.P. Intorsura Buzaului se refera la obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale, deci la dobanzi si penalitati. Nu se indica totalul datoriilor catre bugetul de stat.
Nici aceasta aparare a recurentei nu este intemeiata. De asemenea, corect a procedat prima instanta cand a retinut doar elementele utile solutionarii cauzei din rapoartele de expertiza. Comentariile pe baza legii ale expertului sau afirmatiile referitoare la fapte penale sau tinerea contabilitatii nu sunt pertinente solutionarii cauzei.
In consecinta, Curtea a retinut ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt. Hotararea cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se sprijina. Legea a fost corect aplicabila, iar actele deduse judecatii au fost bine interpretate.
Recurenta nu a precizat in ce a constatat modul abuziv in care actul de control a fost intocmit, pentru a se analiza si acest aspect.
Calculul sumelor nu a fost contestat prin cererea introductiva de instanta, s-a solicitat doar anularea deciziei prin care i s-a respins contestatia la actul de control. Aceasta decizie a fost analizata de instanta de fond.
Fata de considerentele aratate, Curtea de Apel Brasov in baza art. 312 alin. (1) Cod procedura civila raportat la prevederile art. 304 pct. 7 - 9 si 3041 Cod procedura civila a respins recursul declarat de recurenta reclamanta S.C. E. I." S.R.L. prin Decizia 74/R/7.04.2006.
( Decizia nr. 74/R din 7.04.2006 )