Dreptul pretins de reclamanta (premiul anual) si-a avut reglementarea legala in prevederile art.25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
Acest articol a fost abrogat de art.39 pct. w din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 877/28 decembrie 2010, ce a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/28 decembrie 2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 878/28 decembrie 2010, s-a prevazut in mod expres ca sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2010 personalului din sectorul bugetar.
Legiuitorul a stabilit asadar expres faptul ca in anul 2011 nu se acorda premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite in vederea acordarii majorarii salariale de 15% prevazuta pentru intreg personalul bugetar in anul 2011.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului T.T., fata de adeverintele depuse de reclamanta la dosar, este evident ca aceasta institutie are calitate procesuala pasiva in cauza. Insa, fata de omisiunea instantei de a se pronunta in contradictoriu cu aceasta parte, calea procedurala este completarea hotararii conform art.444 Cod procedura civila si nu calea apelului, dispozitiile art.445 Cod procedura civila fiind fara echivoc sub acest aspect.
Sumele de bani destinate platii premiului anual sunt acordate personalului bugetar, numai ca sub alta forma, anume cea a majorarilor aplicate la salariile de baza/indemnizatii, in cuantum de 15%.
In acest sens este expunerea de motive a Legii nr.285/2010, potrivit careia incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%, iar sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea acestor majorari salariale prevazute pentru personalul din sectorul bugetar.
Acest aspect rezulta si din cuantumul drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2011, in cuantum majorat fata de luna octombrie/decembrie a anului 2010, asa cum rezulta din fluturasii de salarii depusi la dosar.
Sec?ia I civila - Decizia civila nr. 575/14 aprilie 2016
Prin sentinta civila nr.../...2015 pronuntata de Tribunalul –Sectia Civila in dosar civil nr. …/…/2015 s-a respins actiunea civila formulata de S.I. in contradictoriu cu paratii M.J., C.A.T. si T.T. avand ca obiect: obligarea paratilor la acordarea diferentei de salariu reprezentand includerea premiului anual in salariul lunar, incepand cu 01.01.2011 si in continuare, pana la includerea acestuia in salariu, reactualizat in functie de indicele de inflatie la data platii efective; obligarea paratilor la plata dobanzii legale incepand cu 01.01.2011, pana la data platii efective a dreptului banesc pretins, potrivit O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legate pentru obligatii banesti in vigoare pana la data de 01.09.2011, cand a devenit aplicabila O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca reclamanta este angajata a C.A.T., deci face parte din categoria personalului platit din fonduri publice, caruia ii sunt aplicabile dispozitii speciale in ceea ce priveste salarizarea.
Potrivit art.1 din Legea nr.285/2010, incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariului de baza al personalului platit din fonduri publice, trebuia majorat cu 15%, fata de cel aferent lunii octombrie 2010.
Din adresa de raspuns emisa de C.A.T., rezulta ca reclamanta s-a angajat incepand cu data de 1.01.2012, astfel incat nu poate solicita acordarea unor drepturi salariale aferente unei perioade pentru care nu a justificat existenta raportului de munca, Stiut fiind ca salariul reprezinta remuneratia cuvenita pentru munca prestata.
De aceea, in temeiul art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr.53/2003, actiunea reclamantei a fost respinsa ca nefondata.
In practicaua sentintei a fost admisa excreptia precriptiei dreptului material la actiune pentru perioada de 3 ani anteriroara datei introducerii cererii de chemare in judecata si s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a T.T., intre reclamanta si parat neexistand raporturi de munca.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termenul legal, reclamanta S.I. solicitand admiterea apelului, anularea sentintei atacate si rejudecarea cauzei in fond de catre Curtea de Apel Alba Iulia, cu consecinta respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a T.T. si admiterea actiunii indreptata impotriva paratilor M.J., C.A.T. si T.T. , asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive apelanta sustine ca prima instanta a respins neintemeiat actiunea formulata, cata vreme are calitatea de grefier, fiind angajata la C.A.T., prin promovare, in ianuarie 2012, la Judecatoria Faget in perioada septembrie 2004 – decembrie 2007 si la Judecatoria Timisoara in perioada decembrie 2007 – ianuarie 2012.
Cum a facut dovada raportului de munca cu paratii pe perioada in litigiu, solicita a se anula hotararea instantei de fond (care nu a cercetat fondul cauzei) si in conformitate cu dispozitiile art. 481 alin.3 din Codul de procedura civila, solutionarea cauzei in fond, urmand a se admite actiunea asa cum a fost formulata.
Pe fondul cauzei, sustine, in esenta, ca dreptul sau de a beneficia de premiul anual este castigat, atata timp cat dispozitiile legale care il prevedeau erau in vigoare la 31.12.2010, doar plata sumelor banesti fiind amanata pentru luna ianuarie a anului urmator celui pentru care se acorda premiul, orice prevedere contrara incalcand principiul neretroactivitatii legilor.
In drept: art. 466 si urm. Cod de procedura civila, art.8 din Legea nr.285/2010, Dec. nr.21/2013 a ICCJ.
Intimata C.A.T. a depus intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat, invocand: prescriptia dreptului material la actiune raportat la dispozitiile art.268 lit.c Codul muncii; reaua credinta in exercitarea drepturilor procesuale deoarece reclamanta, desi, cunostea faptul ca nu a fost angajata intimatei a solicitat obligarea acestei institutii la plata drepturilor incepand cu 01.01.2011; netemeinicia pretentiilor formulate deoarece premiul in discutie a fost inclus in majorarile salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozitiile art.1 din Legea nr. 285/2010, iar reclamanta a beneficiat de aceste majorarii salariale.
Intimatul M.J. a depus intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat, avand in vedere prevederile Legii nr.284/2010 si Legii nr.285/2010, precum si Decizia nr.21/18.11.2013 pronuntata de ICCJ.
Ministerul Justitiei a depus apel incident prin care a solicitat admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei atacate.
In motivarea apelului incident se arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, desi aceasta este intemeiata, fiind invocate dispozitiile art. 3 si 8 din Decretul nr.167/1958, art. 268 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003.
CURTEA, verificand, potrivit art.479 din Noul Cod de procedura civila, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, a retinut urmatoarele:
Dreptul pretins de reclamanta (premiul anual) si-a avut reglementarea legala in prevederile art.25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
Acest articol a fost abrogat de art.39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial nr.877/28 decembrie 2010, ce a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
De asemenea, prin art.8 din Legea nr.285/28 decembrie 2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial nr.878/28 decembrie 2010, s-a prevazut in mod expres ca sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2010 personalului din sectorul bugetar.
Legiuitorul a stabilit asadar expres faptul ca in anul 2011 nu se acorda premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite in vederea acordarii majorarii salariale de 15% prevazuta pentru intreg personalul bugetar in anul 2011.
Ca atare, sumele de bani destinate platii premiului anual sunt acordate personalului bugetar, numai ca sub alta forma, anume cea a majorarilor aplicate la salariile de baza/indemnizatii, in cuantum de 15%.
In acest sens este expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, potrivit careia incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%, iar sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea acestor majorari salariale prevazute pentru personalul din sectorul bugetar.
Acest aspect rezulta si din cuantumul drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2011, in cuantum majorat fata de luna octombrie/decembrie a anului 2010, asa cum rezulta din fluturasii de salarii depusi la dosar.
Dispozitiile Legii nr.285/2010 au facut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala statuand prin mai multe decizii (nr. 808/2.10.2012, 257/20.03.2012, 782/25.09.2012, 745/20.09.2012, 686/28.06.2012, 670/26.06.2012, 549/24.05.2012) ca dispozitiile de lege criticate se aplica in egala masura intregului personal din sectorul bugetar si ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci cand se reclama incetarea acordarii unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar, cum este premiul anual, asa incat nu este incident art. 41 din Constitutie, care garanteaza salariatilor dreptul la salariu.
Totodata, s-a aratat ca legiuitorul, prin art.8 din Legea nr.285/2010, a prevazut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 sa fie avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege.
Premiul anual pe anul 2010, avand in vedere faptul ca Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.762 din 9 noiembrie 2009, a prevazut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat in cursul anului 2010, reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un „bun” in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dar dispozitiile de lege criticate prevad in acelasi timp doar modalitatea prin care statul urmeaza sa isi execute intru totul aceasta obligatie financiara, in forma aratata mai sus, fara a fi afectate in nici un fel cuantumul sau intinderea acestei creante. Asadar, Curtea a concluzionat ca nu se poate retine incalcarea prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul de proprietate privata.
Curtea a mai retinut ca dispozitiile art.8 din Legea nr.285/2010, prin continutul lor normativ, nu vizeaza efectele juridice stinse ale unui raport juridic nascut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea incalcarii principiului neretroactivitatii legii.
Curtea a mai constatat ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
Deci, legiuitorul in virtutea prerogativelor constitutionale, asa cum s-a retinut mai sus, a stabilit ca sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda sub aceasta forma, incepand cu luna ianuarie 2011, ci sub forma majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Ca atare, prevederile Legii nr.285/2010 nu retroactiveaza, acestea neproducand nici un efect pentru perioada anterioara emiterii lor, in ceea ce priveste plata premiului anual aferent anului 2010, legiuitorul operand numai o modificare in ceea ce priveste plata efectiva a acestui premiu aferent anului 2010, plata care are loc sub forma majorarilor salariale ce se acorda in acest an.
In privinta aplicarii dispozitiilor art. 1 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului, potrivit carora: „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”, acestea trebuie analizate coroborat cu prevederile alin. 2 al textului potrivit carora: „Dispozitiile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor si a altor contributii, sau a amenzilor”.
Dreptul la salariu este intr-adevar apt a cadea sub incidenta protectiei instituite de art. 1 din Protocolul 1, insa aprecierea trebuie sa se realizeze in concret, avandu-se in vedere principiile stabilite de CEDO in jurisprudenta sa referitoare la situatii similare sau apropiate. Conturarea unei posesii sau bun in sensul conventiei, in ceea ce priveste drepturi salariale, are loc atunci cand acesta are un fundament solid in dreptul intern, cand dreptul este prevazut in ordinea de drept a statului. In momentul in care dreptul salarial este abrogat sau suspendat, iar aceasta operatiune se realizeaza prin lege, nu se mai poate retine in continuare existenta unei posesii sau bun (speta Kechko versus Ucraina, Vilho Eskelinen si altii versus Finlanda, Kechko versus Ucraina in care se retine ca: „(...) este la latitudinea statului sa determine ce sume vor fi platite angajatilor sai din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, facand modificarile legislative necesare”).
Deci, in speta, nu putem vorbi de o nesocotire a art.1 din Protocolul 1, intrand in marja de apreciere a statului national dreptul de a acorda, precum si modalitatea de acordare sau anulare a acordarii unui drept salarial suplimentar, ca cel in litigiu.
Cum instanta de fond a transat corect procesul pe fondul dreptului litigios, cu completarea motivarii in sensul celor mentionate, nu se justifica o eventuala casare cu retinere a cauzei spre rejudecare pe fond.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului T.T., fata de adeverintele depuse de reclamanta la dosar, este evident ca aceasta institutie are calitate procesuala pasiva in cauza. Insa, fata de omisiunea instantei de a se pronunta in contradictoriu cu aceasta parte, calea procedurala este completarea hotararii conform art.444 Cod procedura civila si nu calea apelului, dispozitiile art. 445 Cod procedura civila fiind fara echivoc sub acest aspect.
Fata de cele ce preced, Curtea, in baza art.480 alin.(1) din Noul Cod de procedura civila a respins ca nefondat apelul promovat de reclamanta.
In ceea ce priveste apelul incident formulat de paratul Ministerul Justitiei acesta este nefondat.
Prin apel se sustine ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, desi aceasta exceptie este intemeiata si trebuia admisa.
Sustinerea din apel denota o evidenta nelecturare a sentintei. Astfel cum s-a mentionat deja, in practicaua sentintei instanta s-a pronuntat asupra a doua exceptii si anume prescriptia dreptului material la actiune si lipsa calitatii procesuale pasive a T.T.
Instanta se poate pronunta asupra unei exceptii fie printr-o incheiere interlocutorie, fie inaintea inchiderii dezbaterilor prin practicaua hotararii, fie odata cu fondul cauzei.
De altfel, dispozitiile art. 248 Cod procedura civila prevad ca instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor ce fac de prisos cercetarea in fond a cauzei.
Este si motivul pentru care instanta a pus mai intai in discutie exceptiile prescriptiei dreptului material la actiune si lipsa calitatii procesuale pasive a T.T. si doar apoi a inchis dezbaterile pe fondul cauzei.
Avand in vedere faptul ca instanta de fond s-a pronuntat asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, in sensul admiterii acesteia pe perioada de trei ani anterioara datei introducerii actiunii, apelul incident formulat de paratul Ministerul Justitiei este nefondat.