Nereglementarea legala a cazurilor in care poate interveni suspendarea dreptului la asistenta sociala sub forma de prestatii sociale. Consecinte.
Potrivit art. 36 alin. 5 din H.G. nr. 268/2007 „stabilirea, suspendarea sau incetarea dreptului la asistenta sociala sub forma de prestatii sociale se face conform legii, in baza dispozitiei directorului executiv al directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene”, insa legea si actele normative subsecvente adoptate in aceasta materie nu prevad cazurile in care dreptul la prestatii sociale poate fi suspendat.
Nereglementarea cazurilor si situatiilor in care poate interveni suspendarea dreptului la prestatii sociale face ca orice masura cu acest obiect sa fie lipsita de temei legal, orice sanctiune sau lipsire de un drept chiar vremelnica, trebuind a fi prevazuta in mod expres de lege.
Elaborarea unei metodologii de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului H., la indrumarea forurilor superioare, de natura a reglementa cu caracter intern proceduri privind incetarea, suspendarea ori repunerea in drepturi de prestatii sociale nu poate suplini lipsa normelor legale in materie, metodologia in sine neintrunind calitatile unui act normativ.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 2774/25 octombrie 2011
Constata ca pe rolul Tribunalul Hunedoara – sectia comerciala si de contencios administrativ s-a inregistrat sub nr. 1315/97/2011 actiunea formulata de reclamantul N.M. in contradictoriu cu paratii Consiliul Judetean H. si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului H.- D. solicitand instantei ca prin hotarare judecatoreasca sa se anuleze Dispozitia nr. 530/25.05.2010 emisa de parata, sa fie repus reclamantul in drepturile banesti incepand cu data emiterii dispozitiei, sa i se acorde daune morale in cuantum de 10.000 lei si cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca este incadrat in grad de handicap din anul 2006, cu valabilitate permanenta, astfel ca suspendarea drepturilor banesti acordate in baza acestui certificat valabil este ilegala.
Decizia nu a fost comunicata, certificatul de incadrare nu a fost modificat sau anulat de instanta, iar sistarea drepturilor este abuziva in raport cu valabilitatea certificatului care atesta ca sufera de o boala grava, incurabila si ireversibila.
In drept, se invoca art. 8 alin.1 din Legea nr.554/2004, Legea nr.448/2006 si H.G. 268/2007.
Prin intampinare parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului H. a solicitat respingerea actiunii intrucat in urma unei sesizari s-a impus efectuarea de verificari si desi reclamantul a fost invitat de doua ori sa se prezinte cu documente medicale pentru reevaluarea dosarului a refuzat fiind incalcate prevederile art. 59 lit. a din Legea nr.448/2006 ceea ce a determinat suspendarea drepturilor banesti pana la clarificarea situatiei sale.
Deoarece reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile ce-i reveneau ca persoana cu handicap s-a impus adoptarea masurii contestate.
Cum reclamanta nu-si poate invoca propria culpa parata arata ca cererea formulata este neintemeiata.
Prin intampinare Consiliul Judetean H. a solicitat respingerea actiunii pentru lipsa calitatii procesuale pasive, iar pe fond respingerea actiunii ca nefondata intrucat reclamanta nu a respectat obligatiile prev. la art. 59 lit. a, b si f din Legea nr.448/2006.
Prin sentinta administrativa nr.2164/CA/2011 pronuntata de Tribunalul Hunedoara s-a respins actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu cele doua parate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin Dispozitia nr.530/25.05.2010 Directorul General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului H. a dispus ca incepand cu 01.06.2010 sa se suspende acordarea drepturilor banesti pana la clarificare pentru reclamantul N.M.
La baza emiterii dispozitiei a stat referatul intocmit de inspector I.D. care arata ca reclamantul a fost solicitat sa se prezinte la reevaluare prin trimiterea a doua adrese cu nr. 2018/18.03.2010 si 2549/12.04.2010, carora nu le-a dat curs, ceea ce a determinat adoptarea masurii de suspendare a drepturilor banesti pana la clarificarea situatiei sale.
Efectuarea de verificari a avut la baza reclamatia inregistrata la Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului H. sub nr. 1709/03.03.2010.
Conform procedurilor interne aprobate de Directorul General in cazul unor reclamatii se solicita persoanei vizate prezentarea la reevaluare, iar in caz de refuz se emite dispozitie in vederea suspendarii drepturilor banesti.
Aceasta metodologie de lucru a fost confirmata si de Autoritatea Nationala pentru persoane cu handicap precum si de dispozitiile art. 36 alin. 5 din HG nr. 268/2007 care arata ca stabilirea, suspendarea sau incetarea dreptului la asistenta sociala sub forma de prestatii sociale se face in baza dispozitiei directorului executiv al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.
Sustinerea reclamantului in sensul ca parata si-a depasit atributiile si nu putea emite o astfel de decizie in conditiile in care este beneficiara unui certificat de incadrare in grad de handicap cu valabilitate permanenta nu este intemeiata.
Conform art. 59 lit. a din Legea nr.448/2006 persoanele cu handicap au obligatia sa se prezinte din oficiu sau la solicitare pentru evaluare si reevaluare la comisiile cu competenta in domeniu, iar lit. b arata ca aceste persoane trebuie sa depuna diligentele necesare pentru a beneficia de drepturile prevazute de lege.
Mai mult, art. 59 a fost modificat prin O.U.G. nr.84/20 septembrie 2010, iar lit. c prevede ca persoanele cu handicap au obligatia sa se prezinte la reevaluare, la solicitare, indiferent de temeiul de valabilitate al certificatului de incadrare in grad si tip de handicap.
Prin urmare, reclamantul avea obligatia sa se prezinte la solicitare in vederea reevaluarii, fiind atentionata asupra nerespectarii obligatiilor ce decurg din calitatea de persoana cu handicap.
Parata a facut dovada ca cele doua adrese comunicate reclamantului au ajuns la destinatie fiind confirmate de primire si totodata ca reclamantul este o persoana deplasabila asa cum rezulta din ancheta sociala depusa la dosar.
Reclamantul nu a justificat pertinent refuzul de a se prezenta cu documente medicale la solicitarea structurii competente in domeniu, in vederea reevaluarii.
Ca atare, este culpa sa ca nu a depus diligente minime pentru a beneficia de drepturile prevazute de Legea nr.448/2006.
Reclamantul a refuzat in mod constant, pana in prezent, sa se prezinte in vederea reevaluarii, desi aceasta obligatie i-a fost adusa la cunostinta si prin adresa nr. 7785/08.12.2010.
In consecinta, instanta de fond a constatat ca reclamantul este responsabil de adoptarea masurii de suspendare a drepturilor banesti prin refuzul nejustificat de a se prezenta la reevaluare.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul N.M. solicitand modificarea hotararii atacate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In motivarea optiunii sale procesuale reclamantul a sustinut in primul rand ca instanta a dat solutia criticata fara a analiza daca certificatul de handicap pe care-l detine mai este valabil, in conditiile in care acesta a facut dovada valabilitatii sale si a bolii de care sufera si prin acte medicale.
Instanta de fond face referire la art. 59 din Legea nr.448/2006 asa cum a fost modificata prin O.U.G. nr.84/20.09.2010, desi modificarile aduse prin acest din urma act normativ nu sunt incidente in cauza, intrucat decizia contestata este anterioara acestor modificari legislative.
S-a mai aratat ca retinerea instantei de fond conform careia reclamantul nu a justificat refuzul de a se prezenta in vederea reevaluarii la structurile competente este neintemeiata, intrucat paratele nu i-au inaintat nici o adresa, intrucat reclamantul este posesorul unui certificat nerevizuibil, cu valabilitate permanenta.
In final, s-a sustinut ca instanta de fond isi motiveaza decizia pe niste simple adrese, fara a analiza daca decizia emisa a fost conforma cu legea si daca aceasta decizie trebuia sau nu sa-i fie comunicata pentru a o putea ataca in instanta.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C.p.civ..
Prin intampinarile depuse paratele au solicitat respingerea recursului reclamantului apreciind ca hotararea instantei de fond este temeinica si legala.
Analizand sentinta atacata sub toate aspectele cauzei conform art. 3041 C.p.civ. cat si prin prisma motivelor invocate, Curtea constata ca recursul formulat de reclamant este nefondat pentru urmatoarele considerente:
1.Este in afara oricarui dubiu ca Dispozitia nr.530/25.05.2010 emisa de Directorul General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului H. prin care s-a dispus ca incepand cu 01.06.2010 sa se suspende acordarea drepturilor banesti pentru reclamantul N.M. este un act administrativ cu caracter individual, fiind emis in temeiul dispozitiilor art. 36 alin. 5 din H.G. nr.268/2007.
Intrarea in vigoare a acestuia, care coincide cu momentul in care este apt sa produca efecte juridice si sa fie pus in executare, are loc, in cazul actelor administrative cu caracter individual, la momentul comunicarii acestora destinatarilor lor, prin orice modalitate in masura de a aduce la cunostinta acestora dispozitiile lor obligatorii.
Dispozitia nr.530/25.05.2010 care are ca principal efect suspendarea dreptului la prestatii sociale de care beneficia reclamantul nu a fost comunicat acestuia, sustinandu-se de catre parate ca acest act este o dispozitie interna (pentru uz intern), care afecteaza totusi drepturile reclamantului, si care se inscrie in registrul de dispozitii ale institutiei si se opereaza in calculator.
Necomunicarea Dispozitia nr.530/25.05.2010 reclamantului, il face, asa cum s-a aratat, inapt de a produce efecte juridice, decat eventual cu caracter intern, asa cum ii este destinatia, astfel ca masura de suspendare a dreptului la indemnizatia de handicapat de care beneficia reclamantul si executarea acestuia prin incetarea platilor este prin ea insasi nelegala.
Comunicarea iminentei suspendarii masurii suspendarii dreptului la prestatii sociale in cazul in care reclamantul nu se prezinta la Serviciul de evaluare Complexa a Peroanelor Adulte cu Handicap din D. este irelevanta in cauza si nu este de natura a suplini necomunicarea actului administrativ contestat.
2.Intr-adevar, potrivit art. 36 alin. 5 din H.G. nr.268/2007 „Stabilirea, suspendarea sau incetarea dreptului la asistenta sociala sub forma de prestatii sociale se face conform legii, in baza dispozitiei directorului executiv al directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene”, insa legea si actele normative subsecvente adoptate in aceasta materie nu prevad cazurile in care dreptul la prestatii sociale poate fi suspendat.
Nereglementarea cazurilor si situatiilor in care poate interveni suspendarea dreptului la prestatii sociale face ca orice masura cu acest obiect sa fie lipsita de temei legal, orice sanctiune sau lipsire de un drept chiar vremelnica, trebuind a fi prevazuta in mod expres de lege.
Reclamantul nu s-a prezentat la Serviciul de evaluare Complexa a Peroanelor Adulte cu Handicap din D., insa in virtutea normelor legale in vigoare la momentul emiterii dispozitiei atacate, reclamantul nu avea o asemenea obligatie, acesta fiind beneficiarul unui certificat de incadrare in grad de handicap grav cu asistent personal, cu termen de valabilitate permanent, fiind astfel nerevizuibil, astfel ca nu era obligat de a se prezenta la reevaluare. Pe de alta parte, neindeplinirea acestei obligatii legale de catre debitorul ei, era, asa cum s-a mai aratat, lipsita de sanctiune, astfel ca conduita reclamantului de a nu se prezenta la reevaluare, chiar in ipoteza in care avea aceasta obligatie, nu era sanctionabila cu masura suspendarii dreptului la prestatii sociale, drept care se acorda din oficiu persoanelor cu handicap pe perioada valabilitatii documentului care atesta incadrarea in grad de handicap, in toate cazurile in care se afla in plata in evidenta directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, conform art. 36 din H.G. nr. 268/2007.
Elaborarea unei metodologii de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului H., la indrumarea forurilor superioare, de natura a reglementa cu caracter intern proceduri privind incetarea, suspendarea ori repunerea in drepturi de prestatii sociale nu poate suplini lipsa normelor legale in materie, metodologia in sine neintrunind calitatile unui act normativ.
In consecinta, Dispozitia nr. 530/25.05.2010 emisa de Directorul General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului H. este nelegala astfel ca se impune anularea acesteia, cu consecinta inlaturarii tuturor efectelor produse urmare a vointei unilaterale a emitentului, si anume restituirea indemnizatiei de handicap suspendata prin acest act administrativ.
Insa, reclamantul n-a facut dovada prejudiciului moral suferit si intinderea lui, astfel ca cererea acestuia avand ca obiect acordarea daunelor morale este nefondata, urmand a fi respinsa in consecinta.
Concluzionand, Curtea constata ca hotararea instantei de fond este data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii in sensul art. 304 pct. 9 C.p.civ., astfel ca in temeiul art. 312 C.p.civ. a fost admis recursul reclamantului si modificata in parte hotararea instantei de fond in sensul admiterii in parte a actiunii acestuia.
5