Termenul de declarare a recursului impotriva incheierii de suspendare a judecarii procesului. Notiunea de timp cat dureaza suspendarea cursului judecarii procesului. Intervenirea sanctiunii perimarii. Decizie nr. 448 din data de 22.03.2007
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Din analiza coroborata a prevederilor legale enuntate in art.2441 , alin.2, si 248, alin.1, Cod pr. civ., rezulta ca suspendarea judecarii cauzei se converteste in perimare dupa expirarea termenului de 1an, in materie civila, calculat de la momentul in care litigiul a ramas in nelucrare din vina partii.
Calea de atac a recursului impotriva incheierii de suspendare trebuie exercitata pana la momentul intervenirii perimarii, adica inlauntrul termenului de 1 an, fiind fara relevanta data la care aceasta sanctiune procedurala a fost declarata de instanta de judecata, in conditiile art. 252 si urmatoarele Cod pr. civ., caci perimarea intervine de drept, iar hotararea judecatoreasca prin care este constatata are efecte declarative, care retroactiveaza de la momentul implinirii termenului prevazut de lege.
La data de 05.07.2005, reclamantii P.C., P. I. F., P. Ghe., si M. P. C. au formulat contestatie impotriva dispozitiei emisa de Primaria Craiova, in procedura legii 10/2001.
Prin incheierea de sedinta din data de 1 noiembrie 2005, la cererea partilor, cauza a fost suspendata in temeiul art.242 alin.1, pct.1, cod pr. civ., pentru ca reclamantii sa depuna actele de stare civila solicitate de instanta.
La data de 14.12.2006, reclamantii au formulat recurs impotriva incheierii de suspendare, aratand ca in mod gresit s-a mentionat ca temeiul juridic al masurii dispuse il constituie dispozitiile art. 242, alin.1, pct.1, Cod pr. civ., intrucat fata de finalitatea urmarita - depunerea de catre titularii cererii de chemare in judecata a actelor justificative a calitatii de persoana indreptatita - judecata actiunii se impunea a fi suspendata in baza unui alt temei de drept, neindicat de recurenti, pana la momentul intrarii in posesia acestor documente, imprejurare care exclude lasarea dosarului in nelucrare din culpa partilor, premisa de operare a perimarii.
Recursul a fost inregistrat la Curtea de Apel Craiova sub nr. 203/63/2005.
In sedinta publica din 22.03.2007, Curtea, din oficiu, a pus in discutia partilor exceptia tardivitatii declararii recursului, in raport de dispozitiile art. 2441, alin.2, cod pr. civ.
Analizand cu prioritate aceasta exceptie,potrivit art. 137, cod pr. civ., se constata ca este fondata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 2441, alin.2, cod pr. civ., recursul impotriva incheierii de suspendare a judecarii procesului se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii litigiului.
Dispozitiile art. 248, alin.1, Cod pr. civ. prevad ca orice cerere de chemare in judecata se perima de drept daca a ramas in nelucrare din vina partii mai mult de 1 an.
Din analiza coroborata a prevederilor legale mai sus mentionate rezulta ca suspendarea judecarii cauzei se converteste in perimare dupa expirarea termenului de 1an, in materie civila, calculat de la momentul in care litigiul a ramas in nelucrare din vina partii.
Acest moment coincide cu data suspendarii cursului judecatii, in toate cazurile cand aceasta masura a fost dispusa in temeiul art. 242, cod pr. civ.
Imprejurarea ca sanctiunea perimarii nu a fost inca declarata de instanta de judecata, in conditiile art. 252 si urmatoarele Cod pr. civ., nu prezinta relevanta, caci sanctiunea procedurala a perimarii intervine de drept, hotararea judecatoreasca prin care este constatata avand efecte declarative, care retroactiveaza de la momentul implinirii termenului prevazut de lege.
In aceste conditii, fata de data suspendarii cauzei - 1noiembrie 2005-, urmata de lasarea dosarului in nelucrare mai mult de 1 an, declararea recursului la data de 14.12.2006 apare ca fiind facuta dupa expirarea timpului cat a durat cursul suspendarii, fiind, in consecinta, tardiva.
Nu poate fi primita sustinerea recurentilor referitoare la lipsa culpei in lasarea in nelucrare a dosarului, intrucat partile au obligatia, potrivit art. 129, alin.1, cod pr. civ., sa indeplineasca actele de procedura in conditiile si termenele stabilite de lege, si sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului.
Pentru considerentele ce preced, exceptia tardivitatii formularii recursului s-a apreciat a fi fondata, astfel ca vazand dispozitiile art. 103 si 2441, cod pr. civ., recursul s-a respins ca fiind tardiv.