Invocarea din oficiu, ca motiv de ordine publica, a decaderii paratului din dreptul de a emite dispozitia de imputare.
Legea speciala, 188/1999 nu reglementeaza un regim specific pentru termenul de decadere prevazut de art.85 alin.1, astfel ca devin aplicabile dispozitiile de drept comun in aceasta materie, respectiv dispozitiile art. 2550 alin. 2 din Noul Cod Civil.
Potrivit acestui text organul de jurisdictie este obligat sa invoce si sa aplice din oficiu termenul de decadere, indiferent daca cel interesat il pune sau nu il pune in discutie, cu exceptia cazului cand acesta priveste un drept de care partile pot dispune in mod liber.
Asa cum rezulta din continutul sau judecatorul nu are numai dreptul dar si obligatia de invoca decaderea, astfel ca, in speta, chiar in lipsa invocarii sale de catre reclamanta a acestei sanctiuni, trebuia sa se dea eficienta prevederilor art. 2545 alin. 2 din Noul Cod Civil, potrivit carora neexercitarea dreptului subiectiv inauntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar in cazul actelor unilaterale, impiedicarea, in conditiile legii, a savarsirii lor.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 7752/12 noiembrie 2014. In acelasi sens, decizia nr. 7753/12 noiembrie 2014 si 7762/12 noiembrie 2014.
Prin Sentinta nr. 1151/CA/2014 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia a II-a Civila si de Contencios Administrativ a fost respinsa ca nefondata actiunea in contencios - administrativ formulata de reclamanta V.M. impotriva paratului PRIMARUL ORASULUI A.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta.
In sustinerea recursului intelege sa invoce motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de Procedura Civila, din urmatoarele considerente:
Intrucat drepturile salariale au fost acordate prin Contractul Colectiv de Munca incheiat inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.284/2010, incidente devin dispozitiile Legii nr.84/2012. Astfel instanta de fond a interpretat si aplicat in mod gresit prevederile Legii nr.84/2012 deoarece, la data emiterii dispozitiei atacate ele erau in vigoare, astfel ca executarea deciziei Curtii de Conturi nu se mia putea realiza.
Curtea a ridicat, din oficiu, motivul de casare de ordine publica privind decaderea paratului din dreptul de a emite decizia de imputare.
Analizand recursul formulat din prisma motivelor invocate, curtea constata urmatoarele:
Potrivit art.488 alin 1 din Codul de procedura civila 2010 casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate in mod limitativ la pct. 1-8, iar reclamantul a inteles sa invoce motivul prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila 2010, respectiv cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, cu privire la dispozitiile
Potrivit art. 85 alin. 1 din Legea nr.188/1999 Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar in situatia prevazuta la lit. c) a aceluiasi articol, pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.
In ceea ce priveste natura juridica a termenului se apreciaza ca este vorba despre un termen de decadere, norma ce-l reglementeaza avand caracter imperativ.
Legea speciala, 188/1999 nu reglementeaza un regim specific pentru acest termen astfel ca devin aplicabile dispozitiile de drept comun in aceasta materie, respectiv dispozitiile art. 2550 alin. 2 din Noul Cod Civil.
Potrivit acestui text organul de jurisdictie este obligat sa invoce si sa aplice din oficiu termenul de decadere, indiferent daca cel interesat il pune sau nu il pune in discutie, cu exceptia cazului cand acesta priveste un drept de care partile pot dispune in mod liber.
Asa cum rezulta din continutul sau judecatorul nu are numai dreptul dar si obligatia de invoca decaderea, astfel ca, in speta, chiar in lipsa invocarii sale de catre reclamanta a acestei sanctiuni, trebuia sa se dea eficienta prevederilor art. 2545 alin. 2 din Noul Cod Civil, potrivit carora neexercitarea dreptului subiectiv inauntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar in cazul actelor unilaterale, impiedicarea, in conditiile legii, a savarsirii lor.
In speta decizia de imputare atacata este un act administrativ unilateral cu caracter individual si ca atare depasirea termenului legal nu poate avea ca efect decat anularea actului.
Ca atare, curtea retine ca aceasta neregularitate putea si trebuia sa fie invocata din oficiu de catre instanta de fond, independent de pozitia reclamantei.
In cauza, constatarea existentei pagubei a fost facuta prin decizia nr. 47/25.10.2012 emisa de Camera de Conturi a judetului S. care a fixat ca termen de recuperare a acesteia la 31.01.2013, dispozitiile sale fiind mentinute prin incheierea nr. 201/18.12.2012 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei.
Ca atare, pana la data de 31.01.2013 autoritatea publica avea obligatia de a identifica in concret sumele ce trebuiau recuperate si persoanele de la care acestea trebuiau recuperate. Faptul ca in cuprinsul deciziei emisa de Camera de conturi se regaseau sumele si persoanele nu o exonera pe Unitatea Administrativ Teritoriala Orasul Agnita de obligatie, avand in vedere competenta actuala a auditorilor. In consecinta determinarea intinderii pagubei trebuia realizata pana la data de 31.01.2013.
Ca atare, termenul de 30 de zile incepe sa curga de la data de 31.01.2013.
Emiterea dispozitiei in sarcina reclamantului s-a facut cu incalcarea termenului de 30 de zile mai sus mentionat, conducatorul institutiei publice parate fiind decazut din dreptul de a emite decizie de imputare reclamantei, astfel ca decizia emisa in afara acestui termen este nelegala si se impunea a fi anulata.
Fata de aceste constatari este lipsit de interes a se analiza incidenta O.G. nr. 84/2012 asupra obligatiei reclamantei.
In concluzie hotararea instantei de fond este nelegala, fiind data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 85 din Legea 188/1999, astfel ca, in temeiul art. 496 alin. 2 Cod procedura civila raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, curtea a admis recursul reclamantei, casand sentinta si admitand cererea de anulare a dispozitiei nr. 105/18.03.2013 emisa de paratul Primarul Orasului A.