Limitele procedurii prevazute de art. 23 din Lg. 255/2013 pentru punerea in aplicare a noului Cod de procedura penala.
Procedura prevazuta de art. 23 din Lg. 255/2013 pentru punerea in aplicare a noului Cod de procedura penala, care reprezinta o procedura speciala si temporara de contestatie la executare pentru inlaturarea sau modificarea pedepselor definitiv aplicate si prin intermediul careia legiuitorul a dorit sa creeze o cale de solutionare urgenta a situatiilor de aplicare a dispozitiilor art. 4 si art. 6 din noul Cod penal, nu poate reprezenta cadrul judiciar in care sa fie analizate apararile contestatorului referitoare la condamnarea pe nedrept printr-o hotarare definitiva si nici apararile legate de situatia financiara precara a condamnatului.
In cadrul procesual descris mai sus se poate analiza doar incidenta dispozitiilor art. 4 si art. 6 din noul Cod penal, anume daca fapta pentru acare s-a pronuntat condamnarea definitiva a fost dezincriminata sau daca, in cazul pastrarii incriminarii, pedeapsa definitiv aplicata condamnatului pentru acea fapta depaseste maximul special prevazut de noua lege.
Sectia penala si pentru cauze cu minori - Decizia penala nr. 39/03 martie 2014
Prin sentinta penala nr. 77/12.02.2014, pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosarul nr.908/97/2014, s-a hotarat urmatoarele:
In baza art. 23 din Legea nr. 255 din 2013 si 595 C. proc. pen., a fost respinsa ca neintemeiata sesizarea formulata de condamnatul V.G. cu privire la pedeapsa de 8 ani inchisoare pentru infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 VCP, aplicata prin sentinta penala nr. 4/2010 a Tribunalului Harghita.
In baza art. 275 alin. 2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul V.G. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
Sub nr. 908/97/2014 a fost inregistrata la prima instanta sesizarea condamnatului V.G. pentru a dispune cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 6 NCP fata de situatia pedepsei de 8 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 4/2010 a Tribunalului Harghita.
Prin sentinta penala nr. 4/2010 a Tribunalului Harghita, pronuntata in dosarul nr. 774/97/2009, modificata prin decizia penala nr. 2059/2010 a ICCJ, condamnatului V.G. i-a fost aplicata pedeapsa rezultanta de 8 ani inchisoare.
Pedepsele componente aplicate condamnatului au fost:
- 8 ani inchisoare pentru infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte si,
- 447 zile rest de pedeapsa neexecutat din pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 1289/2006 a Judecatoriei Miercurea Ciuc.
Cele doua pedepse au fost contopite iar condamnatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 8 ani inchisoare.
Dupa intrarea in vigoare a dispozitiilor noului Cod penal, condamnatul a sesizat instanta de judecata solicitand aplicarea disp. art. 6 C.pen. in conditiile in care pedeapsa prevazuta de lege in prezent pentru infractiunea savarsita este cuprinsa intre limitele 6-12 ani inchisoare iar anterior, in vechile dispozitii legale, era cuprinsa intre limitele 5-15 ani inchisoare.
Prima instanta a constatat ca sesizarea condamnatului este neintemeiata in conditiile in care pedeapsa aplicata acestuia si pe care o executa, nu depaseste maximul prevazut de noile dispozitii legale disp. art. 6 C.pen. invocate de condamnat, prevad ca (…) sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.
Cum legea noua prevede limita maxima de pedeapsa ca fiind 12 ani inchisoare iar condamnatul executa 8 ani inchisoare este evident ca acestuia nu-i sunt aplicabile dispozitiile legale prevazute de art. 6 alin. 1 C.pen. astfel ca sesizarea acestuia va fi respinsa, a mai conchis prima instanta, care a facut si aplicarea art. 275 alin. 2 C.proc.pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciar in cuantum de 100 lei.
Impotriva acestei sentinte a formulat, in termen, contestatie condamnatul, solicitand reducerea pedepsei cu motivarea ca a fost condamnat pe nedrept si ca are o situatie financiara precara.
Reprezentantul parchetului si-a exprimat pozitie procesuala in sensul respingerii contestatiei.
Analizand sentinta contestata, prin prisma motivelor invocate si a celor ce pot fi luate in considerare din oficiu, curtea a retinut urmatoarele:
Procedura prevazuta de art. 23 din Lg. 255/2013 pentru punerea in aplicare a noului Cod de procedura penala, care reprezinta o procedura speciala si temporara de contestatie la executare pentru inlaturarea sau modificarea pedepselor definitiv aplicate si prin intermediul careia legiuitorul a dorit sa creeze o cale de solutionare urgenta a situatiilor de aplicare a dispozitiilor art. 4 si art. 6 din noul Cod penal, nu poate reprezenta cadrul judiciar in care sa fie analizate apararile contestatorului referitoare la condamnarea pe nedrept printr-o hotarare definitiva si nici apararile legate de situatia financiara precara a condamnatului.
In cadrul procesual descris mai sus se poate analiza doar incidenta dispozitiilor art. 4 si art. 6 din noul Cod penal, anume daca fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea definitiva a fost dezincriminata sau daca, in cazul pastrarii incriminarii, pedeapsa definitiv aplicata condamnatului pentru acea fapta depaseste maximul special prevazut de noua lege.
Fapta comisa de inculpat, anume cea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, nu a fost dezincriminata prin intrarea in vigoarea noului Cod penal, care o incrimineaza la art. 195.
Prima instanta a procedat la o justa analiza a situatiei condamnatului cand a constatat ca, intr-adevar, pedeapsa aplicata acestuia pentru fapta de lovituri cauzatoare de moarte, anume 8 ani inchisoare, nu depaseste maximul prevazut de noul Cod penal, anume 12 ani inchisoare, fara a se mai lua in considerare si cauza de agravare a starii de recidiva retinuta in sarcina condamnatului.
Desi condamnatului i s-au aplicat regulile de la pluralitatea de infractiuni din legea veche, atunci cand s-a contopit pedeapsa de 8 ani inchisoare cu restul neexecutat de 447 de zile dintr-o pedeapsa anterioara iar regimul sanctionator al pluralitatii de infractiuni este diferit in noua lege, curtea a apreciat ca in speta nu se pun probleme sub acest aspect deoarece condamnatului nu i s-a aplicat nici un spor de contopire.
Pentru aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedura penala, curtea a respins ca nefondata contestatia formulata de condamnatul V.G. impotriva sentintei penale nr. 77/12.02.2014, pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosarul nr.908/97/2014.