Drept procesual civil. Norme de procedura privind administrarea probelor prevazute in legislatia speciala a exproprierii. Criterii de evaluare a terenurilor supuse exproprierii.
Art.11 alin. 7 si 8 din Legea nr.255/2010, in conformitate cu care in faza prealabila exproprierii expertiza trebuie intocmita avandu-se in vedere expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici, il vizeaza numai pe expropriator si se face in vederea estimarii despagubirilor ce urmeaza a fi acordate. Aceasta concluzie se desprinde si din dispozitiile art.22 din Legea nr.255/2010, potrivit carora, expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirii prevazute la art.19 se poate adresa instantei judecatoresti competente in termenul general de prescriptie, iar actiunea se solutioneaza in conformitate cu dispozitiile art.21-27 din Legea nr.33/1994. In fata instantei de judecata art.22 alin. 3 din Legea 255/2010 face trimitere expresa la art.21-27 din Legea nr.33/1994, care la art.26 prevede ca expertii vor tine seama de preturile cu care se vand in mod obisnuit imobile de acelasi fel, la data intocmirii raportului, ceea ce inseamna aplicarea metodei comparatiei directe.
Sectia I civila - Decizia nr.716/11 octombrie 2013
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. 15978/107/2011 reclamantul P.M. a solicitat in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin CNADNR sa se dispuna anularea partiala a deciziei de expropriere emisa de parat, doar sub aspectul cuantumului despagubirilor stabilite pentru suprafata de 6057 mp teren expropriata; sa fie stabilita despagubirea aferenta terenului expropriat prin majorarea sumei stabilita de parat la o valoare calculata conform art.26 din Legea nr.33/1994, prin raportare la valoarea de piata a imobilelor din zona respectiva, in functie de expertiza topo ce urmeaza a fi efectuata in cauza; sa fie obligata parata la plata in favoarea reclamantului a sumei astfel stabilite reprezentand despagubirea acordata pentru terenul expropriat compusa din valoarea de piata a imobilului si prejudiciul produs ca urmare a faptului ca exproprierea este doar partiala iar terenul ramas neexpropriat si-a pierdut din valoare ca urmare a fragmentarii acestuia; cu cheltuieli de judecata in caz de opozitie la admiterea actiunii.
Prin sentinta civila nr. 1383/2013, Tribunalul a admis in parte actiunea si in consecinta a dispus anularea partiala a deciziei de expropriere emisa de parat, doar sub aspectul cuantumului despagubirilor stabilite pentru suprafata de 6057 mp expropriata pe care le-a majorat, fiind obligat paratul la plata unei sume de bani reprezentand diferenta intre suma stabilita de instanta cu titlu despagubiri si cea stabilita de expropriator si consemnata la CEC Bank.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut in esenta ca, criteriile in raport de care se stabileste cuantumul despagubirilor sunt prevazute de art. 26 din Legea nr.33/1994, iar in functie de acestea a fost efectuat un raport de expertiza care a reevaluat terenul expropriat si a stabilit o valoare mai mare decat cea acordata de expropriator, la care acesta a fost obligat in final.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, calea de atac fiind recalificata recurs avand in vedere valoarea obiectului litigiului si disp. art.282 ind. 1 Cod procedura civila.
In expunerea motivelor, acesta a arata ca a respectat dispozitiile art.11 din Legea nr.255/2010 cu privire la cuantumul despagubirilor, astfel ca valoarea stabilita de expropriator este legala, instanta stabilind in mod gresit alta valoare, superioara celei stabilita de expropriator.
Recurentul sustine ca la stabilirea valorii despagubirilor, expertii ar fi trebuit sa se raporteze la momentul la care a operat transferul dreptului de proprietate, conform art.9 alin.4 din Legea nr.255/2010, respectiv la data emiterii actului administrativ de expropriere, ulterior consemnarii sumelor aferente despagubirilor. Paratul arata ca expropriatorul a calculat despagubirile raportat la aceasta valoare si a avut in vedere pretul expertizele intocmite si actualizate de Camera notarilor Publici, astfel ca valoarea acestor despagubiri a fost corect calculata de catre acesta.
Prin decizia civila nr.716/11.10.2013 recursul paratului a fost respins, instanta de recurs retinand ca procedura de expropriere a terenului proprietatea reclamantului a fost demarata sub imperiul Legii nr.255/2010 in vederea realizarii obiectivului de interes national, Autostrada Orastie – Sibiu. Potrivit art.5 alin.1 din legea mentionata, in vederea realizarii primei etape a procedurii de expropriere, aceea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligatia, intre altele, de a aproba sumele individuale aferente despagubirilor estimate de catre expropriator pe baza unui raport de evaluare intocmit avand in vedere expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici. Aceste sume sunt determinate in mod unilateral de expropriator, in vederea stabilirii ofertelor de despagubire.
Potrivit art.7 din Legea nr.255/2010, dupa aprobarea indicatorilor tehnico-economici, a documentatiilor de urbanism si amenajare a teritoriului sau a documentatiilor topo-cadastrale, dupa caz, expropriatorul are obligatia consemnarii sumelor individuale reprezentand plata despagubirii la dispozitia proprietarilor de imobile … anterior notificarii proprietarilor. Intentia de expropriere este notificata ulterior proprietarilor, care sunt obligati sa se prezinte la sediul expropriatorului, in vederea stabilirii unei juste despagubiri (art. 8).
Rezulta asadar ca raportarea la expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici il vizeaza numai pe expropriator si se face in vederea estimarii despagubirilor ce urmeaza a fi acordate.
Aceasta concluzie se desprinde si din dispozitiile art.22 din Legea nr.255/2010, potrivit carora, expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirii prevazute la art.19 se poate adresa instantei judecatoresti competente in termenul general de prescriptie, iar actiunea se solutioneaza in conformitate cu dispozitiile art.21-27 din Legea nr.33/1994.
Ca urmare, Curtea a apreciat ca nefondate sustinerile recurentului in sensul ca la stabilirea valorii despagubirilor, expertii ar fi trebuit sa se raporteze la evaluarea intocmita de camerele notarilor publici.
In ce priveste momentul in raport cu care se determina despagubirile in cazul in care cuantumul stabilit de expropriator este contestat de expropriat, Curtea a retinut ca Legea nr. 255/2010 nu cuprinde nicio norma legala care sa determine un astfel de moment. Singura dispozitie care face referire in mod expres la acest moment este art. 26 alin. 2 din Legea nr.33/1994, la care Legea nr.255/2010 face trimitere directa. Potrivit acestui text legal, la calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de
daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia.
Prin urmare, solicitarea recurentului de a avea in vedere, cu ocazia determinarii despagubirilor, un alt moment este lipsita de suport legal.
Instanta de fond a retinut in mod corect incidenta acestor prevederi legale si a stabilit obiectivele de expertiza tinand seama de momentul la care face trimitere art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994.
Fata de cele ce preced, Curtea a constatat ca prima instanta a pronuntat sentinta atacata facand o aplicare corecta a dispozitiilor legale, iar criticile aduse de recurent nu se circumscriu niciunui motiv de recurs din cele prevazute de art. 304-3041 Cod procedura civila, in consecinta recursul a fost respins ca nefondat.