Opozitie intemeiata pe textul art.61 din Legea nr.31/1990 republicata.
Dispozitiile art.61 din Legea nr.31/1990 republicata, prevazand posibilitatea pentru creditori sau orice persoana prejudiciata prin hotararea asociatiilor privitoare la modificarea actului constitutiv de a formula o cerere de opozitie prin care sa solicite repararea prejudiciului cauzat, nu pot fi interpretate in sensul in care opozitia poate fi formulata si impotriva actului de dizolvare a societatii.
Sectia comerciala - Decizia comerciala nr. 121/04 februarie 2011
Prin sentinta comerciala nr.1736/COM/2010 pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosar nr.3701/97/2010 s-a respins opozitia formulata de Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Hunedoara (DGFP) prin care aceasta a solicitat suspendarea hotararii nr.1/18.05.2010 adoptata de SC C.T.P. SRL de dizolvare a societatii.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin hotararea nr.1 din 18.05.2010 asociatul unic al SC C.T.P. SRL a hotarat dizolvarea acesteia conform art. 235 din Legea nr.31/1990 republicata. S-a constatat ca societatea nu are patrimoniu de repartizat, in consecinta nu are activ, pasiv si creditori, nu are datorii si nu are in proprietate active, bunuri imobile sau mijloace fixe, iar dizolvarea si radierea se face fara numire lichidator .
Hotararea a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a IV-a nr. 2471/7.VI. 2010.
S-a retinut, in drept, ca potrivit art.61 din Legea nr.31/1990, republicata, creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opozitie prin care solicita instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat. In speta, insa s-a constatat ca oponenta solicita, contrar acestui text de lege suspendarea hotararii nr.1/18.05.2010 iar nu repararea prejudiciului.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs D.G.F.P. Hunedoara, solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii opozitiei sale asa cum a fost formulata.
In motivarea recursului arata ca, pe de o parte, textul art.62 din Legea nr. 31/1990 invocat de catre prima instanta nu se refera la repararea prejudiciului ci la termenul de depunere a opozitiei, termen care a fost respectat de catre oponenta recurenta.
Pe de alta parte, se invoca dispozitiile art.235 alin.1 din Legea nr.31/1990 potrivit cu care societatile cu raspundere limitata, cazul in speta, pot hotari, odata cu dizolvarea, si modul de lichidare a datoriilor societatii, ceea ce nu s-a realizat in cauza de vreme ce, asa cum se poate observa, parata are datorii la bugetul de stat in suma de 6.838 lei.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate se constata urmatoarele :
Cu privire la textul art.62 din Legea nr.31/1990, republicata , si care, intr-adevar se refera la termenul de depunere a opozitiei, este evident ca a fost consemnat din eroare in considerentele sentintei atacate cata vreme continutul avut in vedere de catre instanta este cel al art.61 din acelasi act normativ, citat aproape in intregime si care, se refera la persoanele care pot formula opozitie impotriva hotararilor asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv.
Sub acest aspect insa, se apreciaza in recurs ca nu sunt aplicabile in cauza dispozitiile art.61 din Legea nr.31/1990, republicata, dispozitii care, asa cum se observa, se refera la modificarea actului constitutiv, modificare in sfera careia nu poate fi inclusa dizolvarea societatilor comerciale.
Intr-adevar, asa cum rezulta din textul art.233 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicata, dizolvarea are ca efect deschiderea procedurii lichidarii, fiind primul pas inspre aceasta finalitate,urmata de radierea societatii, moment de la care directorii, administratorii, nu mai pot intreprinde alte operatiuni decat cele specifice lichidarii sub sanctiunea raspunderii personale si solidare (alin.2 al art.233). In schimb, modificarea actului constitutiv are in vedere o societate viabila, functionabila in chiar conditiile modificarilor intervenite iar nu o societate a carei existenta a incetat prin dizolvare.
Tocmai de aceea, modificarea actului constitutiv al societatilor comerciale este reglementata in titlul IV al Legii nr.31/1990 spre deosebire de dizolvare, reglementata in titlul VI al aceluiasi act normativ impreuna cu fuziunea si divizarea ca modalitati de incetare a unei societati comerciale
Dizolvarea societatilor comerciale nu este prevazuta in mod expres intre cazurile de modificare a actului constitutiv al societatilor comerciale ( prelungirea duratei societatii, reducerea, marirea capitalului social, schimbarea sediului, a formei sau a obiectului societatii, transmiterea de parti sociale sau a partilor de interes, excluderea ori retragerea unui asociat si altele asemenea) si nici nu poate fi dedusa din interpretarea unor dispozitii legale. In caz de modificare societatea, ca persoana juridica, subzista cu toate modificarile aduse spre deosebire de dizolvare, cand societatea isi inceteaza activitatea.
Fata de cele mentionate este evident ca recurenta nu are un drept la actiune, prin care sa ceara suspendarea dizolvarii societatii comerciale parate pana la plata creantei bugetare datorate statului. In calitatea sa de creditor, recurenta urmeaza sa-si recupereze creanta in faza de lichidare provocata de solutia dizolvarii.
Este adevarat ca potrivit art.235 alin.1 din Legea nr.31/1990 societatea parata ar fi putut hotari odata cu dizolvarea si asupra modului de lichidare a societatii, insa aceasta nu constituie o obligatie ci o facultate asa cum se desprinde in mod expres din textul legii.
In aceste conditii in care recurenta creditoare nu justifica o calitate procesuala activa pentru a se opune hotararii de dizolvare a societatii parate pe temeiul art.61 din Legea nr.31/1990, republicata, solutia primei instante, de respingere a opozitiei formulate, chiar daca cu o motivare diferita, se dovedeste corecta urmand a fi mentinuta prin respingerea prezentului recurs.