Actiune in despagubire intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 13/2007. Distinctia intre domeniul public sau privat. Caracterul gratuit al drepturilor de uz si servitute este prevazut de legiuitor numai in cazul proprietatii Statului si al unitatilor administrativ teritoriale afectate de capacitati energetice.
Potrivit art. 16 alin.4 din Legea nr. 13/2007 exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor statului si ale unitatilor administrativ-teritoriale afectate de capacitatile energetice se realizeaza cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora. Per a contrario, in cazul proprietatii private acest caracter gratuit nu este prezumat de lege.
Sectia civila – Decizia civila nr. 183/30 martie 2011
Prin actiunea civila inregistrata la data de 28.02.2008, sub dosar nr. 1253/221/2008, astfel cum a fost precizata, reclamantii P.P. si P.N. au solicitat in contradictoriu cu parata S.C. D.E.D.B. S.A. sa fie obligata parata sa ridice pe cheltuiala sa cei doi stalpi de inalta tensiune, amplasati ilegal pe terenul proprietatea reclamantilor, iar in subsidiar, sa fie obligata parata sa incheie un contract de inchiriere, cu stabilirea unei chirii lunare de 300 euro pe luna.
In cauza s-a formulat o cerere de interventie in interes propriu de catre numitul P.D.A., care a aratat ca detine cota de 250/6331 parti din terenul in litigiu.
Prin sentinta civila nr. 1912/2010, Judecatoria Deva a respins cererea formulata de reclamanti, retinand ca, potrivit mentiunilor din C.F. 281 Mintia, acestia sunt proprietari ai imobilului cu nr. topo 42, 43.
Din raportul de expertiza intocmit in cauza s-a retinut ca liniile electrice aeriene LEA 110 KV dublu circuit Mintia Brad si Mintia Baita si LEA 110kv dublu circuit Mintia Paulis Decebal - linii care traverseaza terenurile reclamantilor - sunt construite conform normelor existente in domeniu, mutarea acestora pe un alt traseu fiind posibila prin construirea unor linii de 110 kv pentru cele patru circuite electrice, efortul financiar fiind de 5.000.000 euro.
Au mai fost retinut de catre instanta dispozitiile art. 16 alin. 4 din Legea nr.230/2007 modificata si completata prin Legea nr.13/2007, a energiei electrice, fata de care, instanta de fond a apreciat ca s-a instituit in sarcina proprietarilor o sarcina gratuita cu caracter legal pe toata durata existentei lucrarilor, in scopul efectuarii de lucrari de utilitate publica, astfel ca nu se poate retine ca este incalcat dreptul de proprietate al reclamantilor, intrucat imobilul ramane in continuare in circuitul civil putand forma obiectul unor acte juridice civile.
In ceea ce priveste capatul de cerere subsidiar prin care reclamantii au solicitat obligarea paratei la incheierea unui contract de inchiriere si la plata unei chirii lunare in cuantum de 300 euro pe luna, instanta a retinut drept neintemeiat si acest capat de cerere, intrucat, potrivit alin. 4 din art. 16, terenul reclamantilor este grevat de un drept legal si gratuit de uz si servitute instituit in favoarea paratei.
Pentru aceleasi considerente a fost apreciata de catre instanta drept neintemeiata si cererea de interventie in interes propriu formulata de P.D.A.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii si intervenientul in interes propriu, solicitand admiterea apelului si schimbarea sentintei atacate in sensul admiterii cererii principale si a cererii de interventie in interes propriu, cu obligarea paratei intimate la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea apelului, s-a aratat ca terenul pe care sunt amplasati stalpii nu este trecut in proprietatea statului, ca parata nu a justificat in niciun mod legalitatea amplasarii stalpilor de inalta tensiune, respectiv decret de expropriere, documentatii tehnice sau alte documente in sensul aratat, astfel ca, apreciaza apelantii, apararile facute pe textul unei legi care nu poate sa tina loc de decret de expropriere si nici nu poate sa reprezinte o modalitate legala de luare din proprietatea apelantilor a vreunei suprafete de teren – nu sunt fondate, cu atat mai mult cu cat niciun act normativ anterior sau ulterior amplasarii celor doi stalpi nu a prevazut preluarea sau folosirea terenurilor proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice fara plata unor despagubiri.
Prin decizia civila nr. 368/A/2010, Tribunalul Hunedoara a respins apelul reclamantilor si al intervenientului, retinand ca exercitarea drepturilor de uz si servitute – sarcini cu titlu gratuit impuse de dispozitiile art. 16 alin. 4 din Legea nr.13/2007 – asupra proprietatilor afectate de capacitatile energetice, nu constituie o expropriere de fapt sau formala intrucat imobilul a ramas in continuare in circuitul civil putand forma obiectul unor acte juridice civile, limitata fiind doar folosinta bunului, dreptul de proprietate, afectat in substanta, nefiind pierdut.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii si intervenientul, care au solicitat admiterea actiunii principale si a cererii de interventie conform petitului principal, in sensul ridicarii stalpilor de pe terenul lor, iar in secundar, conform cererii subsidiare de obligare a paratei la plata unei chirii.
In expunerea motivelor, recurentii sustin ca terenul este proprietatea lor si a apartinut antecesorilor din 1934, el nefiind niciodata in proprietatea statului, astfel ca nu pot fi aplicabile prevederile art. 41 alin. 4 din Legea nr. 318/2003. Se mai sustine ca amplasarea celor doi stalpi pe ternul recurentilor s-a facut in mod nelegal, fara intocmirea documentatiei in acest sens. O alta critica vizeaza faptul ca neacordarea de despagubiri pentru amplasarea stalpilor pe terenul recurentilor, fapt ce le restrange exercitiul dreptului de proprietate, este contrara dispozitiilor legale, care prevad ca pentru cauze de utilitate publica se acorda despagubiri.
In drept se invoca art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedura civila.
Verificand legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea a retinut ca acesta este fondat pentru si in limitele urmatoarele:
Este de necontestat, iar instantele de fond au retinut corect, ca terenul pe care sunt amplasati cei doi stalpi este proprietatea recurentilor. Aceasta imprejurare nu este insa de natura a justifica cererea de ridicare a stalpilor. Faptul ca parata nu a fost in masura sa depuna la dosar documentatia care a stat la baza pozitionarii stalpilor pe terenul recurentilor nu poate duce la concluzia nerespectarii normelor legale cu ocazia lucrarilor de amplasare a stalpilor. Dimpotriva, starea de fapt retinuta de instanta de fond si insusita de instanta de apel, este lamuritoare sub aspectul imposibilitatii mutarii stalpilor si a costurilor foarte mari pe care le-ar implica stabilirea unui alt traseu (cu de 6 km de retele mai lung si un cost financiar de 5 milioane euro).
Ca urmare, aceste critici nu sunt fondate.
In ce priveste insa solutionarea capatului subsidiar al cererilor, referitor la incheierea unei conventii pentru acordarea de despagubiri sub forma unei chirii lunare, Curtea constata recursul fondat.
Conform art. 16 alin. 2 din Legea nr.13/2007, titularii autorizatiilor de infiintare si titularii licentelor beneficiaza, in conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare si retehnologizare, respectiv de functionare a capacitatii energetice, de un drept legal de uz si de servitute asupra terenurilor si bunurilor proprietate publica sau privata a altor persoane fizice ori juridice.
Asa cum s-a retinut, terenul pe care sunt amplasati cei doi stalpi este proprietatea privata a recurentilor. In aceasta ipoteza devin incidente dispozitiile art. 16 alin. 5 din lege, care prevad ca dreptul de uz si de servitute nu este unul gratuit. Dimpotriva, exercitarea acestor drepturi se face pe baza unei conventii, incheiata cu titularii dreptului de proprietate asupra terenului, in care se vor stabili conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, precum si cuantumul indemnizatiilor si a despagubirilor si a modul de plata a acestora.
In mod gresit au considerat instantele de fond ca drepturile de uz si de servitute sunt gratuite. Articolul 16 din lege face distinctie intre domeniul public si privat pe care se exercita aceste drepturi legale, prevazand exercitarea cu titlu gratuit a dreptului de uz si a servitutilor numai in privinta proprietatii statului si a unitatilor administrativ-teritoriale afectate de capacitati energetice. Ca atare, o asemenea gratuitate este reglementata de legiuitor numai atunci cand este afectat un imobil proprietatea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale.
Dreptul de uz si servitutile legale trebuie stabilite si exercitate cu respectarea echitatii si a principiului minimei afectari a dreptului de proprietate.
Dreptul de uz si de servitute instituite prin lege asupra proprietatii private a unui tert reprezinta o limitare adusa dreptului de proprietate al acestuia si in lipsa unei despagubiri, restrangerea exercitarii folosintei bunului reprezinta o sarcina excesiva si impovaratoare pentru proprietar, conform jurisprudentei CEDO.
Pentru mentinerea unui just echilibru intre interesul general si cel particular, in virtutea principiului echitatii si al dreptului proprietarului la respectarea bunurilor sale, este obligatorie acordarea unei despagubiri care sa acopere prejudiciul suportat de proprietar prin restrangerea prerogativelor recunoscute de art. 480 Cod civil Conform art. 44 alin. 5 din Constitutie, pentru lucrari de interes general, autoritatea publica este obligata sa il despagubeasca pe proprietar pentru daunele aduse solului, plantatiilor ori constructiilor, precum si pentru orice alta dauna, in acest sens fiind si jurisprudenta CEDO (cauza Sporroug contra Suedia si cauza Mellacher contra Austriei).
Fata de cele mentionate, Curtea a constatat ca instanta de apel a retinut in mod eronat ca drepturile legale ale paratei care greveaza imobilul recurentilor sunt gratuite si in mod gresit nu a cercetat pe fond capatul subsidiar, prin raportare la dispozitiile art. 16 alin. 5, incidente in cauza, in sensul de a stabili in concret despagubirile corespunzatoare compensarii restrangerii prerogativelor dreptului de proprietate al recurentilor, astfel ca sub acest aspect recursul a fost apreciat ca fondat, astfel ca s-a admis recursul, s-a casat decizia atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare instantei de apel, pentru a analiza pe fond petitul subsidiar al cererii principale si respectiv al cererii de interventie in interes propriu.