Cerere de suspendare a executarii actului administrativ. Procedura de solutionare a cererii.
Litigiile de competenta instantei de contencios administrativ se judeca dupa procedura reglementata prin legea cadru a contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004, si nu dupa procedura comuna a dreptului procesual civil, completata cu regulile care se gasesc in legile speciale, care stabileste in mod exceptional competenta instantelor de drept comun de a solutiona litigii de contencios administrativ.
Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr.2290/17 noiembrie 2010
Reclamantul a solicitat, prin cererea inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 3315/97/2010, in contradictoriu cu paratul IPJ H., sa se dispuna suspendarea procesului verbal de retinere a certificatului de inmatriculare si a placutelor de inmatriculare nr. 52297/09.06.2010 si obligarea paratului la restituirea acestora, pana la solutionarea dosarului nr.3039/97/2010.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca procesul verbal de retinere a certificatului si a placutelor de inmatriculare este subsecvent procesului verbal de contraventie, care face obiectul plangerii inregistrate sub dosarul nr. 5355/221/2010, ca a contestat pe fond si procesul verbal de retinere a certificatului si placutelor de inmatriculare si ca orice proces verbal este suspendat de drept pana la solutionarea irevocabila a plangerii, astfel ca placutele si certificatul de inmatriculare trebuiau sa-i fie restituite.
In drept, cererea nu a fost motivata.
Paratul I.P.J. H. a solicitat prin intampinare respingerea cererii, invederand ca reclamantul nu a respectat prevederile art. 7 din Legea nr.554/2004 si nici nu a facut dovada producerii unui prejudiciu, masura retinerii placutelor si certificatului de inmatriculare fiind legal luata.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinta nr.1290/CA/2010, a admis cererea reclamantului si a dispus suspendarea executarii procesului verbal pana la pronuntarea instantei de fond asupra legalitatii acestuia.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut, in ceea ce priveste exceptiile inadmisibilitatii si prematuritatii intemeiate pe neparcurgerea procedurii prealabile, ca dispozitiile art. 58 ind. 1 din Legea nr.38/2003 permit adresarea cererii de suspendare direct instantei de contencios administrativ, dispozitiile art. 7 din Legea nr.554/2004 nefiind incidente in acest caz.
Masura ridicarii placutelor si certificatului de inmatriculare este o sanctiune complementara, care s-a aplicat alaturi de sanctiunea principala a amenzii pentru contraventia prevazuta de art. 7 si 8 din Legea nr.38/2003.
In ceea ce priveste aceasta sanctiune complementara exista in materie de suspendare dispozitiile art. 32 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, care constituie dreptul comun in materie contraventionala, si potrivit carora formularea plangerii contraventionale are ca efect suspendarea tuturor sanctiunilor aplicate prin procesul verbal contestat, deci inclusiv a sanctiunii retinerii placutelor si certificatului de inmatriculare.
Cum, reclamantul a facut dovada ca a formulat plangere impotriva procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se impune suspendarea tuturor sanctiunilor aplicate prin procesul verbal de contraventie, inclusiv a retinerii placutelor si certificatului de inmatriculare, nemaifiind necesara examinarea conditiilor prevazute de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul I.P.J. H aducandu-i critici de nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului si respingerea cererii.
In dezvoltarea motivelor de recurs, paratul sustine ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala, intrucat reclamantul nu a dovedit ca sunt indeplinite conditiile art. 14 din Legea nr.554/2004 si nici ca a parcurs procedura prealabila.
In drept, au fost invocate prevederile art. 299 si art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Intimatul reclamant nu a depus intampinare.
Verificand sentinta recurata in raport de criticile formulate, precum si din oficiu conform art. 304 ind. 1 din Codul de procedura civila, Curtea constata recursul intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Conform art. 14 alin. 1 din Legea nr.544/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului pana la pronuntarea instantei de fond.
Din cele de mai sus, rezulta ca suspendarea unui act administrativ se poate dispune daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii: autoritatea publica care a emis actul sau autoritatea ierarhic superioara a fost sesizata in conditiile art. 7 din Legea nr.554/2004, exista un caz bine justificat, in sensul art. 2 lit. t din lege, si masura suspendarii este necesara in vederea prevenirii unei pagube iminente, definite de art. 2 lit. s din acelasi act normativ.
In speta, se constata ca reclamantul a sesizat instanta de contencios administrativ cu o actiune in anularea procesului verbal de retinere a placutelor cu numarul de inmatriculare si a certificatului de inmatriculare, actiune ce face obiectul dosarului nr.3039/97/2010 al Tribunalului Hunedoara, iar pana la solutionarea acestei actiuni a solicitat, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, suspendarea executarii acestui act.
In mod gresit instanta de fond a aplicat in speta dispozitiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, atata timp cat art. V din O.U.G. nr.34/2010 stabileste ca impotriva masurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui vehicul prin retinerea certificatului de inmatriculare se poate formula plangere la instanta de contencios administrativ, in conditiile legii.
Aceasta intrucat litigiile de competenta instantei de contencios administrativ se judeca dupa procedura reglementata prin legea cadru a contenciosului administrativ, respectiv Legea nr.554/2004, si nu dupa procedura comuna a dreptului procesual civil, completata cu regulile care se gasesc in legile speciale, care stabileste in mod exceptional competenta instantelor de drept comun de a solutiona litigii de contencios administrativ, cum este, spre exemplu, situatia OG nr.2/2001.
Asadar, in vederea solutionarii cererii cu care a fost investita, instanta de fond ar fi trebuit sa examineze in ce masura sunt indeplinite conditiile art. 14 din Legea nr.554/2004, respectiv daca reclamantul a formulat plangere prealabila anterior sesizarii instantei, daca exista un caz bine justificat si daca masura suspendarii executarii actului este necesara in vederea prevenirii unei pagube iminente.
Procedand la examinarea actelor de la dosar, instanta constata ca reclamantul s-a adresat direct instantei de contencios administrativ solicitand anularea actului pretins a fi vatamator, fara ca in termenul prev. de art. 7 din Legea nr.554/2004, sa formuleze plangere prealabila prin care sa solicite autoritatii emitente revocarea procesului verbal de retinere a certificatului de inmatriculare si a placutelor de inmatriculare, situatie in care cererea privind suspendarea executarii acestui proces verbal nu poate fi admisa, nefiind indeplinita conditia sesizarii autoritatii emitente in vederea revocarii actului, anterior depunerii cererii de suspendare.
Ca atare, analiza existentei celorlalte doua conditii prevazute de art.15 din Legea nr.544/2004 nu se mai impune, dat fiind ca pentru a se putea dispune suspendarea executarii actului administrativ cele trei conditii stabilite de lege trebuie indeplinite in mod cumulativ.
Pentru considerentele expuse, recursul s-a constatat a fi fondat, sentinta instantei de fond fiind data cu aplicarea gresita a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, astfel ca, in baza art. 312 din Codul de procedura civila, acesta va fi admis, iar sentinta recurata va fi modificata in sensul respingerii cererii reclamantului.