SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV. SOLUTIONAREA CAUZEI FARA CITAREA INSTITUTIEI EMITENTE A ACTULUI ADMINISTRATIV CONTESTAT.
Instanta de fond, desi avea obligatia de a avea un rol activ conform art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, a incalcat principiul contradictorialitatii si dreptului la aparare, nepunand in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a unui nou parat si admitand actiunea fara introducerea in cauza a institutiei emitente a Deciziei nr. 351/15.03.2011, respectiv A. F. P. M. O., fiind prezent astfel motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
- art.129 alin.5 Cod procedura civila;
- art.304 pct.5 Cod procedura civila;
- art.312 alin.1 si 5 Cod procedura civila.
Decizia nr.3208/CA/20.09.2012 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta nr.3031/CA din 8.11.2011 Tribunalul Bihor a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. M. A. DE A. S.R.L., cu sediul in Oradea, P. I. nr.51, bl.Al, etaj IV, apart., judetul Bihor, in contradictoriu cu parata D. G. F. P. A J. B., cu sediul in Oradea, strada D. C., nr.2-4, judetul Bihor.
A anulat Decizia nr.351 din 15.03.2011 emisa de D. G. F. P. B. si Decizia de impunere din oficiu nr.13215 din 27.12.2010 emisa de A. F. P. a M. O.
A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele :
Prin decizia de impunere din oficiu nr.13215 din 27.12.2010 pentru impozitele, taxele si contributiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau retinere la sursa sub rezerva verificarii ulterioare, emisa de A. F. P. a M. O., s-a stabilit din oficiu in sarcina reclamantei obligatia de plata a impozitului minim in suma de 184 lei pentru trimestrul II al anului 2009.
Impotriva acestei decizii de impunere, reclamanta a formulat contestatie pe cale administrativa, in conformitate cu dispozitiile cuprinse in Titlul IX Cod procedura fiscala, respinsa de parata prin Decizia de solutionare nr.351 din 15.03.2011.
In motivarea acestei solutii, parata a retinut ca, in cazul in care impozitul pe profit calculat este mai mic decat suma impozitului minim, pentru transa de venituri corespunzatoare la data de 31 decembrie a anului 2008, contribuabilii sunt obligati la plata acestui impozit minim incepand cu luna mai 2009. Astfel, intrucat in anul 2008 societatea a inregistrat venituri din activitatea desfasurata in suma de 4.397 lei, rezulta ca pe perioada mai - iunie 2009 avea obligatia de a calcula, declara si plati la bugetul de stat impozitul minim in suma de 367 lei, fata de 183 lei declarat, corespunzator transei de venituri 0 - 52.000 lei, cu mentiunea ca societatea a inregistrat la Oficiul Registrului Comertului cererea de suspendare temporara a activitatii numai in data de 01.06.2009.
Raportand situatia de speta la textele legale incidente, instanta a apreciat ca decizia nr.351 din 15.03.2011 a fost data cu incalcarea dispozitiilor art.18 din Codul fiscal si a prevederilor H.G. nr.488/2009 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr.44/2004 (publicata in Monitorul Oficial nr.286 din 30 aprilie 2009).
Conform art.18 alin.2 din Codul fiscal, contribuabilii in cazul carora impozitul pe profit este mai mic decat suma impozitului minim pentru transa de venituri totale corespunzatoare, prevazute la alin.3, sunt obligati la plata impozitului la nivelul acestei sume.
Pentru incadrarea in transa de venituri totale prevazuta la alin.3, se iau in calcul veniturile totale, obtinute din orice sursa, inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent (alin.4).
Potrivit pct.ll2 din Normele metodologice, in aplicarea prevederilor art.18 alin.2 coroborat cu art.34 alin. 15 lit.a) din Codul fiscal, pentru trimestrul II al anului 2009, la calculul impozitului datorat se vor avea in vedere urmatoarele:
a) calculul impozitului pe profit aferent trimestrului II, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal;
b) incadrarea in transa de venituri totale anuale prevazuta la art.18 alin.3 din Codul fiscal in functie de veniturile totale anuale inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad veniturile prevazute la art.18 alin.4 din Codul fiscal;
c) stabilirea impozitului minim corespunzator transei de venituri totale anuale, determinata potrivit lit.b), pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009;
d) compararea impozitului pe profit aferent trimestrului II cu impozitul minim calculat potrivit lit.c) si plata impozitului la nivelul sumei celei mai mari.
Pct.ll5 din H.G. nr.488/2009 prevede ca dispozitiile art.18 alin.2 din Codul fiscal nu se aplica societatilor in inactivitate temporara inscrisa in registrul comertului, conform prevederilor art.237 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. In situatia in care contribuabilii intra in inactivitate temporara in cursul anului, prevederile art.18 alin.2 se aplica pentru perioada cuprinsa intre inceputul anului si data cand societatea inregistreaza la oficiul registrului comertului cererea de inscriere de mentiuni.
Rezulta asadar, ca nu se datoreaza impozit minim de la data cand societatea solicita la Registrul Comertului aceasta intrerupere temporara a activitatii prin inregistrarea cererii de inscriere de mentiuni.
In speta, societatea reclamanta a inregistrat la O. R. C. de pe langa T. B. cererea de intrerupere temporara a activitatii in data de 01.06.2009, dupa cum rezulta din incheierea nr.7227 din 03.06.2009 a judecatorului delegat (f.7).
Fata de aceasta situatie si luand in considerare dispozitiile pct.ll5 din H.G. nr.488/2009, intrate in vigoare la data de 30.04.2009, a rezultat ca pentru trimestrul II a) anului 2009, societatea avea obligatia platii impozitului minim proportional cu perioada pentru care aceasta nu a avut activitatea suspendata, respectiv pentru perioada 01.05.2009-31.05.2009.
Impozitul minim se calculeaza prin impartirea impozitului minim anual la 12 luni, astfel: 2.200 lei/12 = 183,3 lei/luna.
Prin urmare, a rezultat ca pentru trimestrul II al anului 2009, reclamanta avea obligatia de plata a impozitului minim in suma de 183 lei, calculat pentru perioada 01.05.2009 - 31.05.2009, declarat de reclamanta in mod corect, si nu in suma de 367 lei, cum eronat au stabilit autoritatile fiscale.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art.18 alin.l din Legea nr.554/2004, instanta a admis actiunea, astfel ca a anulat Decizia nr.351 din 15.03.2011 emisa de D. G. F. P. B. in solutionarea contestatiei administrative formulata de reclamanta, precum si Decizia de impunere din oficiu nr.13215 din 27.12.2010.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, s-a luat act ca nu s-au solicitat, avand in vedere ca in sedinta de judecata din 01.11.2011, reclamanta a aratat ca nu formuleaza solicitari sub acest aspect.
Impotriva acestei sentintei, a declarat recurenta parata D. G. F. P. J. B., solicitand admiterea recursului, casarea sentintei pronuntata de Tribunalul Bihor cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta.
In dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 5 si pct.9 Cod procedura civila, coroborate cu art.20 din Legea nr.554/2004.
A aratat ca Sentinta nr.3031/CA/2011, pronuntata de Tribunalul Bihor a fost data cu incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii - de art. 105 alin.2. Cod procedura civila.
Astfel, prin cererea formulata, reclamanta solicita anularea atat a Deciziei nr.351/15.03.2011, emisa de D.G.F.P. B., prin care s-a solutionat contestatia formulata in cadrul procedurii administrative, cat si a Deciziei de impunere din oficiu nr.13215/27.12.2010 emisa de A. F. P. a M. O.
Avand in vedere ca actul administrativ fiscale emis de catre A. F. P. a M. O. formeaza, alaturi de actul administrativ emis de D.G.F.P. B. in solutionarea contestatiei obiectul jurisdictional exercitat pe calea contenciosului administrativ, apreciaza ca aceasta entitate are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
Apreciaza ca era necesara introducerea in cauza a acestei institutii pentru a nu fi privata de dreptul la aparare si pentru ca hotararea pronuntata de instanta sa-i fie opozabila si sa fie apta de executare.
In ce priveste fondul cauzei, considera ca hotararea pronuntata de instanta de fond este netemeinica si nelegala, avand in vedere urmatoarele aspecte:
Prin cererea formulata, reclamanta sustine ca impozitul datorat stabilit de organele fiscale este eronat calculat deoarece si-a suspendat activitatea pentru o perioada de 3 ani, astfel cum rezulta din cererea depusa la Oficiul Registrului Comertului sub nr.50457/01.06.2009.
Considera ca fiind nejustificata masura stabilirii transei in suma de 184 lei, reprezentand impozit minim pentru luna iunie 2009, atata timp cat incepand cu 01.06.2009 societatea nu a mai realizat activitati comerciale care sa poata fi impuse nici macar la nivelul impozitului minim anual conform prevederilor OUG nr.34/2009.
Prin Sentinta nr.3031/CA/2011, pronuntata de Tribunalul Bihor s-a admis actiunea si s-a dispus anularea Deciziei nr.351 din 15.03.2011 emisa de DGFP B. si a Deciziei de impunere din oficiu nr.13215/27.12.2010 emisa de A. F. P. a M. O.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca potrivit pct.11A5 din HG nr.488/2009, intrate in vigoare la data de 30.04.2009, conform carora dispozitiile art.18 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal nu se aplica societatilor in inactivitate temporara inscrisa in registrul comertului conform prevederilor art.237 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata cu modificarile si completarile ulterioare si avand in vedere cererea de intrerupere temporara a activitatii depusa la ORC B. la data de 01.06.2009, conform incheierii nr.7227/03.06.2009 a judecatorului delegat, reclamanta datoreaza pentru trimestrul II al anului 2009 impozitul minim in suma de 183 lei, proportional cu perioada pentru care nu a avut activitatea suspendata (01.05.2009 - 31.05.2009) si nu 367 lei cat au stabilit organele fiscale.
Instanta de fond a pronuntat sentinta nesocotind urmatoarele aspecte:
Reclamanta a declarat la organele fiscale ale A. F. P. a M. O., prin Declaratia 100 privind obligatiile de plata la bugetul de stat depuse pentru trim. II 2009 un impozit minim in suma de 183 lei.
Ulterior, organele fiscale ale A. F. P. a M. O. identificand erori de completare a Declaratiei 100 au emis Decizia de impunere din oficiu nr. 13.215/ 27.12.2010 pentru impozitele, taxele si contributiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau retinere la sursa sub rezerva verificarii ulterioare, in baza prevederilor art. 83 alin. (4) si art. 86 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilind in sarcina SC "M. A. de A. " SRL aferent trimestrului II 2009 un impozit minim in suma de 184 lei (367 lei datorat - 183 lei declarat).
Potrivit dispozitiilor art.18 alin.2 din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, contribuabilii in cazul carora impozitul pe profit este mai mic decat suma impozitului minim pentru transa de venituri totale corespunzatoare, prevazute la alin. (3), sunt obligati la plata impozitului la nivelul acestei sume.
Aceste dispozitii se coroboreaza si cu cele ale pct. 11A5 din Hotararea Guvernului nr. 488/ 2009 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/ 2004, conform carora prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal nu se aplica societatilor in inactivitate temporara inscrisa in registrul comertului, conform prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/ 1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
In situatia in care contribuabilii intra in inactivitate temporara in cursul anului, prevederile art. 18 alin. (2) se aplica pentru perioada cuprinsa intre inceputul anului si data cand societatea inregistreaza la oficiul registrului comertului cererea de inscriere de mentiuni. Daca perioada de inactivitate temporara inceteaza in cursul anului, contribuabilii aplica prevederile art. 18 alin. (2) de la data incetarii inactivitatii temporare, corespunzator cu perioada din an ramasa pana la 31 decembrie.
Din interpretarea dispozitiilor legale rezulta ca, in cazul in care impozitul pe profit calculat este mai mic decat suma impozitului minim, pentru transa de venituri corespunzatoare la data de 31 decembrie a anului 2008, contribuabilii sunt obligati la plata acestui impozit minim incepand cu - luna mai 2009.
Or, intrucat in anul 2008 reclamanta a inregistrat venituri din activitatea desfasurata in suma de 4.397 lei, rezulta ca pe perioada mai-iunie 2009 avea obligatia de a calcula, declara si plati la bugetul de stat impozitul minim in suma de 367 lei, fata de 183 lei declarat, corespunzator transei de venituri 0 - 52.000 lei, avand in vedere faptul ca cererea de suspendare temporara a activitatii a fost inregistrata la Oficiul
Registrului Comertului B.
Fata de motivele aratate, a solicitat admiterea recursului si in principal casarea Sentintei nr. 3031 /CA/08.11.2011, pronuntata de Tribunalul Bihor cu trimitere spre o noua judecare la aceeasi instanta, iar in subsidiar respingerea cererii ca neintemeiata cu consecinta mentinerii actelor administrative fiscale atacate ca legale si temeinice.
Examinand sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, cat si sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, instanta a retinut ca recursul este fondat, fiind admis, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond, desi avea obligatia de a avea un rol activ conform art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, a incalcat principiul contradictorialitatii si dreptului la aparare, nepunand in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a unui nou parat si admitand actiunea fara introducerea in cauza a institutiei emitente a Deciziei nr. 351/15.03.2011, respectiv A. F. P. a M. O., fiind prezent astfel motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Fata de aceasta imprejurare, in baza art. 312 alin. 1 si alin. 5 teza a doua Cod procedura civila, Curtea a admis recursul si a casat cu trimitere sentinta atacata.
Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere la rejudecarea cauzei.