Suspendare act administrativ . Conditii
Pentru suspendarea executarii actului administrativ atacat este necesara indeplinirea cumulativa a conditiilor impuse de art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.
Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr.2/CA/05 ianuarie 2010
Reclamanta SC „L&C” SNC a chemat in judecata pe parata D.G.F.P. solicitand suspendarea executarii Deciziei de impunere nr. 994/08.09.2009 si a Dispozitiei nr. 335/08.09.2009 pana la pronuntarea instantei de fond.
In motivarea cererii de chemare in judecata reclamanta sustine faptul ca emiterea Raportului de inspectia fiscala nr. 10921/08.09.2009, a Deciziei de impunere nr. 994/08.09.2009 si a Dispozitia nr. 335/08.09.2009 s-a realizat cu nesocotirea prevederilor art. 13 si 64 din OG nr.92/2003 si a prevederilor art.138 din Legea nr.571/20003. Se precizeaza ca s-a formulat contestatie impotriva acestor acte, contestatia care a fost inregistrata la parata sub nr. 25828/29.09.2009. Referitor la paguba iminenta se arata ca, in situatia in care decizia de impunere s-ar executa inainte ca instanta sa se pronunte asupra legalitatii ei, societatea ar fi grav si iremediabil afectata, deoarece este vorba de o suma mare de bani de plata, iar executarea ei ar face imposibila achitarea salariilor si a obligatiilor catre furnizori si chiar ar duce la incetarea activitatii. Potrivit reclamantei este necesar a se pune in balanta interesele ambelor parti pentru a se putea aprecia ale cui interese ar fi mai grav afectate, respectiv ale emitentului actului, care are instituite masuri asiguratorii care ii vor garanta executarea actului sau ale persoanei fizice si juridice impotriva careia a fost emis actul si pentru care exista riscul pierderii unor bunuri sau chiar intrarii in insolventa, inainte ca instanta sa se pronunte asupra legalitatii acestuia.
In drept, au fost invocate prevederile art. 14 din Legea nr.554/2004.
Cererea a fost legal timbrata.
Parata DGFP a solicitat prin intampinare respingerea cererii ca neintemeiata, aratand faptul ca reclamanta nu dovedeste existenta unui caz bine justificat si nici iminenta producerii unei pagube, acesta neprezentand critici reale cu privire la nelegalitatea actului administrativ a carui suspendare o solicita, simplele afirmatii ca ar avea nevoie de lichiditati pentru bunul mers al activitatii nu pot constitui motive suficiente pentru suspendarea executarii actului.
Prin Sentinta civila nr.2130/2009, Tribunalul Hunedoara a admis cererea reclamantei si a dispus suspendarea executarii Deciziei de impunere nr. 994/08.09.2009 si a Dispozitiei nr. 335/08.09.2009 pana la pronuntarea instantei de fond.
Pentru a se pronunta aceasta solutie s-a retinut ca actele administrativ-fiscale se bucura de prezumtia de legalitate si veridicitate si sunt executorii din oficiu, suspendarea executarii lor putandu-se dispune numai in temeiul art. 215 alin.2 din OG nr.92/2003, sub conditia depunerii unei cautiuni, si in conditiile prev. de art.14 si, respectiv, art.15 din Legea nr.554/2004. S-a mai retinut ca pe rolul DGFP exista inregistrata contestatia depusa de reclamanta la data de 29.09.2009 si ca in cauza sunt indeplinite conditiile pentru a se putea dispune suspendare executarii actelor, intrucat la o apreciere de ansamblu al actelor emise se observa ca acestea se refera la o diferenta de impozit pe profit si TVA, organele fiscale luand in calcul sume suplimentare, fara a tine seama de toate documentele prezentate de catre reclamanta. Mai mult, pipaindu-se fondul pricinii, sustinerile reclamantei par credibile , iar argumentele invocate in ceea ce priveste paralizia activitatii societatii cu consecinte asupra derularii contractelor agentului economic si salarizarii angajatilor sunt de natura a suspenda executarea actului administrativ contestat.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs parata DGFP, aducandu-i critici de nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei recurate si respingerea cererii reclamantei.
In motivarea cererii de recurs, recurenta-parata sustine ca in mod gresit instanta de fond a dispus suspendarea actului administrativ cata vreme reclamanta nu va facut dovada existentei cazului bine justificat si iminenta producerii unei pagube prin executarea actului. Reclamanta nu a prezenta critici reale cu privire la nelegalitatea actului administrativ a carui suspendare o solicita, ci a motivat cererea sa pe faptul ca acestea au fost emise cu nesocotirea prevederilor art. 13 si 64 din OG nr.92/2003 si a prevederilor art.138 din Legea nr.571/20003. Simplele afirmatii ca reclamanta ar avea nevoie de lichiditati pentru bunul mers al activitatii nu pot constitui motive suficiente pentru suspendarea executarii actului.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct.9 304 ind.1 din Codul de procedura civila.
Intimata-reclamanta a solicitat prin intampinare respingerea recursului ca neintemeiat, sustinand ca sunt indeplinite conditiile pentru a se dispune suspendarea executarii actului fiscal. Paguba iminenta este evidenta deoarece suma totala pentru care s-a emis decizia de impunere este foarte mare raportat la cifra sa de afaceri, iar executarea silita ar conduce la incetarea activitatii si intrarea societatii in insolventa. Cazul bine justificat este, de asemenea, dovedit prin chiar pericolul ca reclamanta sa-si inceteze existenta ca urmare a executarii silite si ca este necesar a se pune in balanta interesele ambelor parti pentru a se putea aprecia ale cui interese ar fi mai grav afectate, respectiv ale emitentului actului, care are instituite masuri asiguratorii care ii vor garanta executarea actului sau ale persoanei fizice si juridice impotriva careia a fost emis actul si pentru care exista riscul pierderii unor bunuri sau chiar intrarii in insolventa, inainte ca instanta sa se pronunte asupra legalitatii acestuia. De asemenea, este necesar sa se aiba in vedere si Recomandarea nr. R(89) 8 adoptata de catre Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1999 prin care se arata ca executarea imediata a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate , poate cauza persoanelor in anumite circumstante , un prejudiciu ireparabil pe care echitatea il impune sa fie evitat in masura posibilului.
Verificand sentinta atacata, in raport de criticile formulate, precum si conform art. 304 ind.1 din Codul de procedura civila, Curtea constata recursul intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Actul administrativ cu caracter unilateral se bucura de prezumtia de legalitate si se executa din oficiu, insa de la aceasta regula exista o situatie de exceptie, cand efectele acestuia sunt vremelnic intrerupte prin suspendarea executarii actului , in temeiul art. 14 alin. 1 teza a I-a sau, dupa caz, in temeiul art. 15 din Legea nr.554/2004. Insa, in ambele ipoteze, legea impune indeplinirea cumulativa a doua conditii: cazul bine justificat si paguba iminenta, prin caz bine justificat intelegandu-se, potrivit art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, imprejurarile legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, iar prin paguba iminenta intelegandu-se, conform art. 2 alin.1 lit. s din acelasi act normativ, prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila, grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.
Intr-adevar, suspendarea actului administrativ este reglementata in scopul acordarii unei protectii provizorii a drepturilor si intereselor particularilor pana la momentul in care instanta competenta va cenzura legalitatea actului , protectie consacrata prin mai multe instrumente juridice , atat in sistemul Consiliului Europei, cat in ordinea juridica a Uniunii Europene.
Din acest punct de vedere legea romana corespunde recomandarilor Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei invocata de reclamanta pentru ca prevede atributia instantei de a ordona masuri provizorii de protectie a drepturilor si intereselor particularilor, insa simpla invocare a prevederilor legale care reglementeaza institutia suspendarii si la recomandarile Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei nu poate fundamenta prin ea insasi luarea unei masuri provizorii pentru ca suspendarea nu intervine de drept , ci in fiecare caz in parte trebuie prezentate de catre partea interesata indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate si care sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube.
Or, in speta, se constata ca, in conditiile in care reclamanta doar a invocat faptul ca actele fiscale au fost emise cu nesocotirea prevederilor art. 13 si 64 din OG nr.92/2003 si a prevederilor art.138 din Legea nr.571/20003 si ca executarea acestora ar fi de natura sa conduca la incetarea activitatii, suma totala pentru care s-a emis decizia de impunere fiind foarte mare raportat la cifra sa de afaceri, fara a prezenta care sunt acele imprejurari de fapt si de drept care pot constitui indicii de rasturnare a prezumtiei de legalitate si care sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube, in mod gresit instanta de fond a considerat ca sunt indeplinite conditiile pentru a proceda la suspendarea actului.
Acesta cu atat mai mult cu cat instanta conchide ca a ajuns la aceasta concluzie in urma unei aprecierii de ansamblu a actelor fiscale din care ca ele se refera la o diferenta de impozit pe profit si TVA si ca organele fiscale au luat in calcul sume suplimentare fara a tine seama de toate documentele prezentate de catre reclamanta, iar sustinerile reclamantei par credibile in ceea ce priveste paralizia activitatii societatii cu consecinte asupra derularii contractelor agentului economic si salarizarii angajatilor, fara a mentiona macar despre ce documente este vorba si de a analiza consecintele actului fiscal in raport de datele economice ale reclamantei.
Intrucat, pentru a suspenda executarea unui act administrativ nu este suficient doar ca partea interesata sa sustina ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, ci trebuie sa prezinte indicii pe baza carora sa se poata realiza o analiza in concret a cazului bine justificat si a iminentei unei pagube in raport cu natura si amploarea masurii dispuse prin actul contestat si datele economice ale contribuabilului, in cauza nu se justifica masura suspendarii executarii actelor fiscale sus mentionate.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 raportat la art. 304 pct.9 din Codul de procedura civila, recursul va fi admis, iar sentinta recurata va fi modificata in sensul respingerii cererii reclamantei ca neintemeiata.