Recurs. Motivare. Invocarea unor motive de recurs dupa expirarea termenului prevazut de art. 303 Cod procedura civila. Aplicabilitatea dispozitiilor art. 306 alin.2 Cod procedura civila.
Potrivit art. 303 alin.1 Cod procedura civila recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 306 alin.2 Cod procedura civila motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs, care insa este obligata sa le puna in dezbaterea partilor.
Sectia civila – Decizia civila nr. 410/22 octombrie 2009
Prin actiunea civila inregistrata la Judecatorie Medias in 27.09.2007 reclamantii CS si CM au chemat in judecata paratii Statul Roman prin Comuna L. prin Primar si Consiliul local L. precum si paratii DE si DM solicitand sa se stabileasca linia de granita intre proprietatea reclamantilor inscrisa in CF 319 Malancrav nr. cadastral 203 compusa din teren intravilan in suprafata de 3719 mp, moara comunala.
In motivarea actiunii reclamantii arata ca sunt proprietarii terenului si ai constructiei inscrisa in CF 319 Malancrav nr. cadastral 203 compusa din teren intravilan in suprafata de 3719 mp cu moara comunala, iar paratii sunt proprietari ai imobilelor invecinate.
Paratii DE si DM au formulat actiune reconventionala solicitand sa se stabileasca faptul ca fostii proprietari de la care paratii D. au cumparat cota de 7/8 parti din imobil au dobandit prin uzucapiune si cota de 1/8 parti apartinand proprietarilor tabulari MJ si SA, iar acest drept le-a fost transmis lor odata cu perfectarea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2012/2002.
Instanta a constatat ca prin aceasta cerere reconventionala au fost chemate in judecata si alte persoane motiv pentru care prin incheierea din 10.01.2008 a dispus disjungerea actiunii si judecarea ei pe cale separata.
Prin precizare la intampinare paratii D au invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii prin prisma faptului ca proprietarii tabulari MJ si SA nu au fost chemati in judecata, iar Statul Roman nu are calitatea de reprezentant al unor persoane fizice, a faptului ca acesta nu poate fi reprezentat de Comuna L. sau de Consiliul local L., doar Ministerul Economiei si Finantelor avand calitatea de reprezentant.
Prin sentinta civila nr. 53/15.01.2009 Judecatoria Medias a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de paratii D si a admis in parte exceptia lipsei calitatii de reprezentant al Statului Roman in ce priveste Consiliul local L. A fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamantii CS si M impotriva paratilor DE si DM in contradictoriu cu Statului roman reprezentat prin Comuna L. prin Primar si in consecinta s-a constatat ca fiind tardiva succesiunea dupa proprietarii tabulari MJ si SA, cota lor de 1/8 parti din imobilul inscris in CF 758 Malancrav nr. top 202, revenind paratului Statul Roman in patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale Comuna L. jud. Sibiu. A fost stabilita linia de granita intre proprietatea reclamantilor constand in imobilul inscris in CF 319 Malancrav nr. top 203 si coproprietatea paratilor constand in imobilul inscris in CF 758 Malancrav top 202 pe aliniamentul A” – B” – C” – D” – E” conform schitei de la fila 245 din dosar evidentiat in zona A din plansa nr. 2 aferenta suplimentului de la fila 243 din dosar ce face parte integranta din hotarare, mai putin in ceea ce priveste mentiunile de dezmembrare. Au fost obligati paratii sa plateasca reclamantilor suma de 808 lei cheltuieli de judecata partiale fiind compensate restul cheltuielilor.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca reclamantii sunt proprietari asupra imobilului inscris in CF 319 Malancrav nr. top 203 teren intravilan cu moara comunala in suprafata de 3719 mp, iar paratii DE si DM detin in proprietatea cota de 7/8 parti din imobilul inscris in CF 758 Malancrav nr. top 202 constand in gradina in suprafata de 3143 mp, prin indiviziune cu MJ si SA care detin cota de 1/8 parti.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii instanta a retinut faptul ca numitii MJ si SA au dobandit dreptul de proprietate in anul 1874, si de la acea data au trecut peste 130 de ani astfel ca acestia nu mai pot fi in viata si cum nu se cunosc mostenitori ai acestora, a retinut ca este o succesiune vacanta care revine statului potrivit art. 680 Cod civ. Intrucat art. 477 Cod civ. statueaza ca averile vacante sunt de domeniu public iar art. 25 din Legea 213/1998 defineste sintagma „domeniu public” instanta a concluzionat ca averea se regaseste in domeniu privat al statului sau unitatii administrativ-teritoriale. Fiind vorba despre un teren de interes local a fost considerat domeniu privat al unitatii administrativ-teritoriale potrivit art. 6, 36 din Legea 18/1991 si art. 121 din Legea 215/2001. De aceea judecatoria a considerat ca Statul Roman si Comuna L prin Primar au calitate procesuala pasiva astfel ca actiunea asa cum a fost promovata este admisibila. Fata de prev. art. 12 alin 5 din Legea 213/1998 a fost respinsa calitatea de reprezentant a Consiliului local L.
Din probatoriul testimonial administrat, a rezultat ca inainte de dobandirea de catre parti a corpurilor funciare pe care le detine in prezent, acestea au format un singur corp funciar din proprietatea unei singure persoane. Cele doua parcele, perimetrul morii cu terenul aferent, si gradina folosita in prezent de paratii D se delimitau prin intermediul unor constructii anexe care reprezinta de fapt motivul disensiunilor dintre parti. Aceste constructii erau folosite de cei care detineau moara. Vechea linie de granita care exista intre cele doua parcele era data de gardul despartitor si care se configura pe un aliniament rectiliniu cu aceste constructii anexe, insa in prezent aceasta linie a fost incalcata prin mutarea ei in detrimentul reclamantilor si constructiile anexe incluse in lotul paratilor D.
In cauza a fost efectuat un raport de expertiza pentru stabilirea liniei de granita iar instanta a ales acea varianta care corespundea liniei vechi de hotar dintre cele doua fonduri invecinate si careia i-a dat eficienta potrivit art. 584 Cod civ.
Prin decizia civila nr. 205/29.05.2009 pronuntata de Tribunalul Sibiu – sectia civila a fost respins apelul declarat de paratii DE si DM impotriva sentintei civile nr. 53/2009 pronuntata de Judecatoria Medias si au fost obligati apelantii sa plateasca intimatilor C suma de 2000 lei cheltuieli de judecata.
In considerentele deciziei s-a motivat ca instanta de fond a acordat ceea ce s-a cerut si ca prin actiune reclamantii au solicitat sa se stabileasca granita si cu proprietatea Statului roman, in calitate de mostenitor, ca urmare a vacantei succesorale dupa defunctii MH si SA. In ce priveste stabilirea liniei de granita instanta nu a facut nici o confuzie cu actiunea in revendicare pentru ca a stabilit doar traseul liniei de granita si doar in situatia in care una dintre parti ar constata ca este incalcat dreptul de proprietate sa fie formulata actiune in revendicare. Linia de granita a fost stabilita potrivit semnelor exterioare existente pe teren si a declaratiilor de martori, pe vechiul amplasament.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii DE si DM solicitand admiterea recursului, casarea in intregime a hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In drept s-a invocat art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. si s-a sustinut ca modul in care instanta a stabilit linia de granita nu a fost corect pentru ca nu s-a tinut cont de harta cadastrala dupa care au fost intabulate ambele imobile si astfel paratii au fost lipsiti de o suprafata de 700 mp. Procedand in acest fel recurentii sustin ca le-a fost incalcat dreptul de proprietate garantat de art. 74 din Constitutia Romaniei. Recurentii sunt cei care au platit impozitele pe cladiri si suprafata de teren din 202 de 3140 mp astfel ca decizia Tribunalului Sibiu este netemeinica. In mod eronat instanta a tinut cont numai de cea de-a treia expertiza intocmita in cauza, desi primele doua indicau solutia corecta si la dosar se afla si o expertiza extrajudiciara care de asemenea reflecta situatia sustinuta de recurenti. Mai mentioneaza ca fiind cumparatori de buna credinta ai imobilului au achitat toate impozitele si taxele dupa suprafetele declarate si sustinute in cauza.
La termenul din 24.09.2009 recurentii DE si DM au depus prin avocat note cu privire la recursul declarat si au invocat pe langa motivul prev. de art. 304 pct. 9 si motivul de ordine publica prevazut de art. 304 pct. 5 Cod pr. civ.
S-a sustinut ca s-a incalcat dreptul la aparare al coproprietarului cotei de 1/8 in persoana lui MJI (fiu) care nu a fost citat in proces. Statul Roman nu are vocatie succesorala pentru cota de 1/8 din imobilul inscris in CF 758 Malancrav top 202 deoarece mostenirea coproprietarilor tabulari MJ(I) si SA nu este vacanta fiind acceptata de fiul lor MJ(I). Judecata s-a facut in contradictoriu cu Statul Roman persoana care nu are calitate procesuala pasiva in petitul privind granituirea. Recurentii arata ca ataseaza inscrisuri noi care vor conduce automat la casarea hotararii si ca daca ar fi fost cunoscute de instanta ar fi determinat pronuntarea altei solutii. Sustin ca instanta de trimitere ar urma sa respinga capatul de cerere privind constatarea succesiunii vacante a defunctilor MJ si SA, sa stabileasca corect cadrul procesual fata de situatia noua de carte funciara si sa refaca probatoriul in raport de partile care au calitate procesuala pasiva pentru petitul de granituire pronuntand hotararea doar in contradictoriu cu acestia.
La aceste note s-a depus un raspuns de catre intimati prin mandatar, in care se arata ca inscrisul intitulat „note” contine de fapt un motiv suplimentar de recurs care este insa depus cu depasirea totala a termenului, astfel ca se solicita anularea recursului invocand in drept si o decizie a ICCJ in care este interpretat art. 303 alin 1 Cod pr civ. si art. 306 alin 1 Cod pr. civ.
Analizand legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 303-304 Cod pr. civ. , Curtea a respins recursul declarat de parati pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 303 alin 1 Cod pr. civ. recursul se motiveaza prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs, nemotivarea in acest termen fiind sanctionata potrivit art. 306 alin 1 Cod pr. civ. cu nulitatea. Motivele de ordine publica, potrivit aliniatului 2 al aceluiasi articol, pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs cu conditia insa de a fi puse in dezbaterea partilor.
In cauza de fata paratii au formulat recurs la data de 08.07.2009, impotriva „sentintei” civile nr. 205/29.05.2009 pronuntate de Tribunalul Sibiu si a sentintei civile nr. 53/2009 a Judecatoriei Medias, obiectul cauzei fiind granituire.
Chiar daca au indicat gresit denumirea hotararii pronuntate de Tribunalul Sibiu ca fiind „sentinta” si nu „decizie” cum este in realitate, este evident care este hotararea atacata. Din primele doua alineate subsecvente „motivelor de recurs” reiese cu certitudine ca este atacata decizia pronuntata de Tribunalul Sibiu nr. 205/2009, si sentinta pronuntata de judecatorie astfel incat motivul de nulitate invocat de reclamanti prin intampinare si intemeiat pe art. 302 ind. 1 Cod pr. civ. este nefondat si a fost respins.
A fost respins ca nefondat si motivul de nulitate invocat de intimati prin intampinare potrivit caruia trebuia atacata odata cu decizia pronuntata in apel si sentinta judecatoriei, in conditiile in care au fost atacate ambele hotarari.
In recursul paratilor este criticata modalitatea in care instanta a stabilit linia de granita raportat la harta cadastrala si la actele care se afla la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara cu privire la suprafata pentru care s-a platit impozit de catre recurenti. Chiar daca nu este motivat in drept din expunerea nemultumirilor recurentilor reiese ca este criticata starea de fapt retinuta de instanta, aspect care nu mai poate fi cenzurat de instanta de recurs in urma abrogarii pct. 10 al articolului 304 Cod pr. civ.
Instanta de recurs este datoare sa verifice doar legalitatea deciziei pronuntate de instanta de apel, iar critica expusa de parati nu cuprinde nici un motiv de nemultumire fata de interpretarea si aplicarea legii.
Suplimentul de motive invocat pentru parati de mandatarul acestuia prin inscrisul intitulat „note” este depus cu incalcarea prevederilor art. 303 alin 1 Cod pr. civ., astfel ca instanta nu este tinuta, potrivit art. 306 Cod pr. civ., a se pronunta asupra unor motive invocate tardiv, sanctiunea fiind neluarea in considerare a motivelor depuse peste termenul stipulat de lege.
In cauza, aspectul invocat nu se incadreaza in prev. art. 304 pct. 5 Cod pr. civ., intrucat instanta nu a incalcat nici o forma de procedura prevazuta sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin 2 Cod pr. civ. Astfel, instanta de fond si cea de apel au judecat cauza prin prisma actiunii cu care a fost investita raportat la obiectul cauzei si la probele care au fost aduse de parti si administrate in conditii de legalitate.
Afirmatia recurentilor ca instanta poate constata si din oficiu nulitatea absoluta a hotararii fata de lipsa calitatii procesuale pasive a Statului Roman fata de o situatie noua, creata chiar de recurenti, este nefondata si a fost respinsa.