Divort. Casare cu trimitere spre rejudecare . Incalcarea principiului dreptului la aparare si a principiului contradictorialitatii.
Audierea martorilor in conditiile in care incuviintarea lor s-a realizat fara o dezbatere contradictorie, datorita citarii necorespunzatoare a paratului, reprezinta o incalcare a dreptului la aparare, care atrage sanctiunea nulitatii, conform art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Fata de incalcarile enuntate care atrag nulitatea hotararii instantei de fond, in mod gresit tribunalul a apreciat ca in speta nu sunt aplicabile prevederile art. 297 Cod procedura civila.
Sectia pentru cauzele cu minori si de familie – Decizia civila nr. 85/ 06 octombrie 2008
Prin sentinta civila nr. 105/2008 pronuntata de Judecatoria Agnita in dosar civil nr. 47/2008 a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanta L.L.C. impotriva paratului L.E., s-a desfacut casatoria incheiata de catre parti in anul 1997, din vina paratului, a fost incredintat pentru crestere si educare reclamantei minorul rezultat din casatorie –L.D.E., nascut la 29.09.1999 si a fost obligat paratul sa plateasca pentru minor o pensie de intretinere de 125 lei lunar incepand cu data de 01.02.2008 si pana la majoratul minorului sau alte dispozitii. Totodata s-a dispus ca reclamanta sa-si reia numele de „T.” avut anterior casatoriei.
Pentru a hotari in acest fel instanta de fond a retinut ca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate din culpa exclusiva a paratului, care este plecat din tara de 4 ani, nu-si ajuta financiar familia si i-a marturisit reclamantei ca ar avea o relatie extraconjugala.
In ceea ce priveste minorul rezultat din casatorie, acesta se afla in grija reclamantei, care se ocupa in mod corespunzator de cresterea si educarea lui, motiv pentru care se impune a-i fi incredintat.
Impotriva sentintei civile nr. 105/2008 a Judecatoriei Agnita a declarat apel paratul L.E., prin mandatar L.E.sr., solicitand, in principal, desfiintarea hotararii atacate si trimiterea acesteia spre rejudecare, iar in subsidiar schimbarea ei in sensul desfacerii casatoriei din vina ambilor soti.
In motivare apelantul a aratat ca nu a fost legal citat pentru proces deoarece reclamanta desi cunostea ca domiciliul sau nu este in Agnita str. S., a indicat aceasta adresa, ca ea cunostea si faptul ca el este plecat de mai multi ani in Spania si cunostea adresa unde se afla, dar nu a indicat instantei adresa corecta, el afland de proces intamplator.
Arata de asemenea ca i-a fost incalcat dreptul la aparare si la probe deoarece si-a desemnat un mandatar iar acestuia nu i-a fost acordat termen pentru pregatirea apararii, ca instanta a insistat ca mandatarul sa propuna probe la primul termen cand s-a prezentat desi era in imposibilitate de a face acest lucru fata de imprejurarea ca nu cunostea continutul dosarului.
Referitor la vina sa in legatura cu destramarea relatiilor de familie arata ca a plecat in Spania impreuna cu reclamanta, decizia de a pleca in strainatate la munca fiind o decizie comuna, ca decizia reclamantei de a se reintoarce in tara a respectat-o intru-totul, ca nu este real ca a trimis bani din strainatate doar sporadic, ci a facut acest lucru in mod constant, ca nu este de acord cu declaratia martorului T.V. in sensul ca ar fi avut relatii extraconjugale si nici cu acuzatiile ce i se aduc in sensul ca ar fi consumat frecvent alcool sau ar fi avut un comportament violent. Mai arata ca a fost preocupat permanent de soarta copilului sau, chiar daca acesta a ramas in ingrijirea reclamantei si ca acesta a fost crescut cu ajutorul sau material constant si consistent.
Prin decizia civila nr. 184/2008 Tribunalul Sibiu – sectia civila a respins ca nefondat apelul paratului, retinand in considerente urmatoarele:
In raport de dispozitiile art.297 Cod procedura civila, desfiintarea hotararii si trimiterea cauzei pentru rejudecare se poate obtine doar in situatia in care judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata. Ipoteza respectiva nu este indeplinita in speta deoarece mandatarul apelantului a fost prezent la solutionarea cauzei, la termenul din data de 18 martie 2008 fiind audiati si martorii si dezbatuta cauza si in fond. Este adevarat ca mandatarul paratului nu a pus concluzii pe fond dar aceasta situatie a fost determinata de atitudinea sa concretizata in parasirea salii de judecata in timpul procesului.
La acel termen de judecata instanta i-a acordat apelantului posibilitatea de a propune probe, insa dupa ce i s-a refuzat audierea unui martor care a stat in sala cu ocazia audierii martorilor reclamantei, mandatarul paratului a refuzat sa mai propuna alte probe si a parasit sala de judecata. Atitudinea sa este singura cauza a neadministrarii probelor testimoniale dorite. Acestea nu pot fi administrate in faza de apel deoarece daca s-ar proceda in acest fel, respectiv daca martorii unei parti s-ar asculta in prima instanta, iar martorii celeilalte parti ar fi audiati doar in faza de apel, s-ar incalca in mod flagrant principiul contradictorialitatii, principiu fundamental in procedura civila, care presupune, printre altele, administrarea probelor ambelor parti in aceeasi faza procesuala. Altfel, s-ar da posibilitatea partii de rea-credinta sa analizeze depozitiile martorilor partii adverse, importanta care s-a acordat acestor probe in contextul probatoriu al cauzei si sa propuna probe care sa rastoarne probatiunea efectuata de cealalta parte, incalcandu-se si principiul egalitatii partilor in fata instantei de judecata. Apelantul a avut posibilitatea sa propuna probele necesare dar a refuzat sa faca acest lucru fara o justificare acceptabila cata vreme celelalte probe au fost administrate in prezenta sa si nu existau motive temeinice pentru amanarea cauzei.
In ceea ce priveste culpa in destramarea casatoriei, in raport de probele existente in dosar, ea apare corect retinuta in sarcina paratului. Martorii audiati au relatat mai multe imprejurari ce pot fi retinute ca motive de destramare a relatiilor de familie si care au fost contestate prin apelul formulat de catre parat, insa in mod evident un rol important intre acestea in planul imposibilitatii continuarii casatoriei, l-a constituit atitudinea apelantului parat care a ales sa ramana in strainatate intrerupand practic relatiile cu intimata reclamanta, ca si faptul ca acesta a intretinut acolo relatii extraconjugale dupa cum rezulta din depozitia martorului T.V. In aceste conditii chiar daca imprejurarea ca apelantul nu ar fi contribuit decat in mod sporadic la cheltuielile familiei nu este reala, nu se poate schimba nimic sub aspectul vinovatiei in desfacerea casatoriei, motivul determinat fiind cel referitor la intreruperea relatiilor de familie, combinat cu relatiile extraconjugale ale apelantului, imprejurari dovedite cu cei doi martori audiati in cauza.
Apoi, in baza art. 274 Cod procedura civila, urmare a respingerii apelului, apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata in apel.
Impotriva deciziei civile nr. 184/2008 a Tribunalului Sibiu a declarat recurs in termen si legal timbrat paratul L.E. prin mandatar, solicitand in principal casarea deciziei atacate precum si a sentintei instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, iar in subsidiar, ca urmare a rejudecarii cauzei, sa se modifice in parte decizia recurata precum si sentinta de fond in sensul de a se dispune desfacerea casatoriei din culpa comuna a ambelor parti, cu mentinerea in rest a dispozitiilor hotararii atacate.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca citarea recurentului in fata instantei de fond s-a facut cu rea credinta la domiciliul reclamantei, iar pe de alta parte, dreptul la aparare al recurentului a fost incalcat prin neacordarea unei amanari in vederea corectei citari, comunicarii actiunii si pregatirii apararii.
Aceste aspecte invocate si in apel au fost nesocotite de catre tribunal, care in mod gresit a apreciat ca recurentul, prin mandatar, putea sa propuna probe si sa-si faca apararea in mod eficient.
Separat de acestea, decizia instantei de apel este criticata pentru netemeinicie, odata ce prin inscrisurile depuse la dosar s-a facut dovada lipsei de fundament a imprejurarilor retinute de instanta de fond drept temei al desfacerii casatoriei din culpa exclusiva a paratului.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 35, 96, 303 si urmatoarele Cod procedura civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cat si din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul ca fondat pentru urmatoarele considerentele :
Procesul civil este guvernat de numeroase principii fundamentale pe baza carora se stabilesc raporturile dintre instanta de judecata, partile litigante si ceilalti participanti la proces legat de activitatea lor procesuala.
Nerespectarea acestor principii este sanctionata cu nulitatea actelor de procedura si atrage casarea hotararii judecatoresti. Nulitatile decurgand din nesocotirea acestor principii sunt nulitati virtuale si opereaza fara ca partea care le invoca sa fie obligata a face dovada vatamarii.
Unul dintre cele mai importante principii este principiul dreptului la aparare, consacrat cu valoare constitutionala.
In sens formal prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea recunoscuta de lege partilor litigante de a-si angaja un aparator care sa le asigure o aparare calificata. Distinct de aceasta, sub aspectul material dreptul la aparare include in continutul sau posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, de a recuza judecatorii, precum si alte prerogative recunoscute de lege partilor in scopul sustinerii intereselor lor.
Sub aspect material dreptul la aparare include in continutul sau posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, de a afla in timp util de recuza judecatori, precum si alte prerogative recunoscute partilor in scopul sustinerii intereselor lor.
Intre dreptul la aparare si principiul contradictorialitatii exista o legatura indisolubila, instanta trebuind sa asigure partilor posibilitatea de a-si sustine si argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar. Evident ca pentru ca partile sa aiba posibilitatea efectiva de a discuta in contradictoriu toate elementele cauzei, ele trebuie incunostintate in timp util despre existenta si obiectul litigiului.
In speta, Curtea constata ca dreptul la aparare al recurentului, dar si principiul contradictorialitatii au fost incalcate de catre instanta de fond, fapt care atrage incidenta motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Sub un prim aspect se retine ca la primul termen de judecata desi instanta de fond a constatat ca paratul a fost gresit citat la domiciliul reclamantei, intrucat avea resedinta in strainatate, a incuviintat probatiunea testimoniala solicitata, incalcand astfel atat dispozitiile art. 85 Cod procedura civila, cat si dispozitiile art. 6161 Cod procedura civila.
Daca neregularitatea citarii paratului a fost acoperita la cel de-al doilea termen de judecata prin prezentarea mandatarului sau, instanta ar fi trebuit sa acorde acestuia amanarea solicitata in vederea comunicarii actiunii conform art. 86 alin. 1 Cod procedura civila si pentru pregatirea apararii.
Audierea martorilor in conditiile in care incuviintarea lor s-a realizat fara o dezbatere contradictorie, datorita citarii necorespunzatoare a paratului, reprezinta o incalcare a dreptului la aparare, care atrage sanctiunea nulitatii, conform art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Fata de incalcarile enuntate care atrag nulitatea hotararii instantei de fond, in mod gresit tribunalul a apreciat ca in speta nu sunt aplicabile prevederile art. 297 Cod procedura civila.
Solutia desfiintarii hotararii primei instante cu trimiterea cauzei spre rejudecare, se impunea pentru salvgardarea principiului dublului grad de jurisdictie, neputandu-se aprecia ca s-a realizat o temeinica cercetare a fondului de catre judecatorie, atata timp cat dreptul la aparare al uneia dintre parti a fost incalcat.
Constatandu-se asadar incidenta in speta a dispozitiilor art. 304 pct. 5 si 9 Cod procedura civila, Curtea a casat decizia atacata si sentinta civila nr. 105/2008 a Judecatoriei Agnita, dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Cat priveste exceptia necompetentei materiale, ce a fost ridicata, se constata ca instantele romane sunt prin prisma art. 3 al Regulamentului nr. 2201/2003 competente material sa judece prezentul litigiu, motiv pentru care exceptia a fost respinsa.