Desfacerea contractului individual de munca in temeiul art. 55 litera b din Codul muncii. Plata unor compensatii. Natura juridica.
In cazul in care prin clauza inserata in contractul individual de munca sau printr-o conventie separata s-a prevazut plata unor compensatii in situatia desfacerii contractului individual de munca, acestea sunt venituri asimilate salariului, supuse impozitarii conform art. 57 din Codul fiscal.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia nr. 25/14 ianuarie 2008.
Prin actiunea de dreptul muncii inregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr.604/85/2007, reclamantul L.P. a chemat in judecata pe parata S.C. C.A.S. S.R.L. Sibiu solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta:
- sa fie obligata parata sa plateasca reclamantului diferenta dintre suma de 20.000 Euro ( echivalent in lei) si suma de 54.308 lei, reprezentand suma datorata potrivit art.3 din Conventia nr.447/31.01.2006 incheiata intre parti;
- sa fie obligata parata la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii sale a aratat ca reclamantul a fost salariat al societatii parate, pana la data de 30.11.2006, cand a incetat raportul de munca dintre parti, in baza art.55 lit.b din Codul muncii, conform Conventiei nr.447/31.01.2006.
Prin aceeasi conventie, reclamantul sustine ca partile au stabilit o suma de bani cu titlu compensatie pentru prejudiciul cauzat prin pierderea locului de munca, in cuantum de 20.000 Euro, obligatie pe care parata a indeplinit-o partial, platind reclamantului suma de 58.958 lei, din care 4650 lei reprezinta retributia pentru luna noiembrie 2006. Ori, daca parata ar fi respectat intrutotul conventia ar fi trebuit sa plateasca o suma mai mare, respectiv aproape 70.000 lei.
A mai aratat ca natura sumei stabilite in conventie este una de natura reparatorie si ca a fost negociata in cuantum net, nu brut, astfel ca este datorata integral.
Cererea de chemare in judecata nu a fost motivata in drept.
In cauza, parata a formulat, la prima zi de infatisare, intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamantul L.P. ca fiind neintemeiata, deoarece suma convenita are regim similar cu cel al veniturilor din salarii iar diferenta care este ceruta de reclamant prin actiune reprezinta tocmai suma de bani pe care parata a retinut-o si virat-o la bugetul de stat cu titlu retinere la sursa pentru contributii si impozite.
A mai sustinut ca suma de 20.000 Euro solicitata prin actiune este asimilabila venturilor salariale deoarece izvoraste dintr-o conventei referitoare la raporturi de munca si ca, in lipsa unei stipulatii contrare, este in cuantum brut fiind supusa retinerilor prevazute de lege.
In drept, a invocat art.5 coroborat cu art.23 si art.26 din Legea nr.19/2000, art.19 cororborat cu art.27 din Legea nr.76/2002, art.257 alin.2 lit. a din Legea nr.95/2006 si art.55 din Codul fiscal.
Prin sentinta civila nr.972/30.08.2007 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr.604/85/2007, s-a admis in parte actiunea in conflict de drepturi formulata de reclamantul L.P. in contradictoriu cu parata S.C.” C.A.S.” S.R.L. Sibiu si pe cale de consecinta:
- parata a fost obligata sa plateasca reclamantului suma de 3789 lei reprezentand diferenta drepturi banesti cu titlu compensatie ;
- parata a fost obligata sa plateasca reclamantului suma de 900 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari in acest mod prima instanta a retinut, dupa examinarea actelor si lucrarilor dosarului, ca reclamantul a fost salariatul societatii parate, pana la data de 30.11.2006, cand raporturile de munca dintre parti au incetat, in baza art.55 lit.b din Codul muncii.
S-a mai retinut ca intre parti a intervenit, in data de 6.11.2006, o intelegere intitulata „Conventie privind incetarea contractului individual de munca nr.447/31.01.2006 ” in baza careia partile au stabilit, de comun acord, conditiile incetarii raportului de munca, prestatiile partilor pana la data de 30.11.2006 si obligatiile acestora. La art.3 din conventie s-a stipulat obligatia angjatorului de a plati reclamantului, la data de 5.11.2006, o compensatie in cuantum de 20.000 Euro, pentru pierderea locului de munca, calculata in RON la data platii. Conform acestei intelegeri, parata a achitat reclamantului, prin virament in contul deschis la Raiffeisen Bank – Sucursala Sibiu, suma de 58.958 lei, reprezentand 4650 lei, salariul pe luna noiembrie 2006 si 54.308 lei, compensatiile cuvenite in baza conventiei.
Avand in vedere obiectul actiunii dedusa judecatii, instanta de fond a concluzionat ca suma de 20.000 Euro inserata in conventie nu se incadreaza in nici una din situatiile enumerate la art.55 alin.4 lit.j Cod fiscal, deoarece ne aflam in situatia unor drepturi banesti de natura salariala, acordate de angajator salariatului care si-a pierdut locul de munca.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termenul de 10 zile prevazut de art.80 din Legea nr.168/1999, atat reclamantul cat si parata, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In recursul sau, parata a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii primei instante, in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantului.
In dezvoltarea motivelor sale de recurs, societatea parata a invederat ca solutia instantei de fond este gresita doar in parte, respectiv in ce priveste tratamentul fiscal al sumei in litigiu.
Sub acest aspect, a sustinut ca instanta de fond a omis sa aiba in vedere art.257 din Legea privind reforma in sanatate, care stabileste ca fiind de 6,5 %, contributia lunara a persoanei asigurate la bugetul asigurarilor sociale de sanatate, care se aplica la veniturile din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit.
Prin urmare recurenta parata a sustinut ca instanta nu a observat ca legea impune pentru contributia la asigurarile de sanatate acelasi tratament fiscal ca si impozitul pe venit.
In drept, a invocat art.304 pct.9, art.304/1 Cod proc.civ., art.312 Cod proc.civ., art.57 Cod fiscal, art.257 din Legea reformei in sanatate.
In expunerea motivelor sale de recurs, reclamantul L.P. a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii in totalitate a actiunii formulate, conform variantei I din raportul de expertiza contabila intocmit in cauza.
Sub un prim aspect, recurentul reclamant a invederat ca instanta de fond a stabilit in mod gresit natura juridica a sumei de 20.000 Euro, ca fiind una salariala, deoarece chiar daca ea este prevazuta intr-o conventie de incetare a raportului de munca, in fapt, reprezinta prejudiciul contractual cauzat reclamantului de catre parata prin pierderea locului de munca. Prin urmare, recurentul a aratat ca, in cauza, nu sunt incidente dispozitiile Codului fiscal, asa cum a retinut prima instanta in mod nejustificat.
In al doilea rand, reclamantul recurent a aratat ca independent de natura juridica a acestei creante, in conventie nu s-a prevazut ca suma de 20.000 Euro este in cuantum brut, din care sa se retina obligatiile fiscale ci dimpotriva, s-a stipulat ca aceste drepturi banesti sa fie virate in contul anagajatului, pana la data de 5.12.2006.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, prin prisma criticilor formulate precum si sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ., si din oficiu, in limitele art.306 alin.2 Cod proc.civ., Curtea a constatat ca ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse in continuare:
Potrivit art.257 din Legea nr.95/2006 privind reforma in sanatate, contributia pentru asigurari sociale de sanatate nu se datoreaza asupra sumelor acordate in momentul disponibilizarii, venitului lunar de completare sau platilor compensatorii.
Din cuprinsul Conventiei privind incetarea contractului individual de munca nr.447/31.01.2006 (f.8-11), rezulta ca parata s-a obligat sa plateasca reclamantului, pentru pierderea locului de munca, o compensatie in cuantum de 20.000 Euro, calculata in RON la cursul B.N.R. din ziua platii ( art.3 din Conventie).
Prin urmare, izvorul obligational al platii sumei de 20.000 Euro il constituie conventia, ca act aditional la contractul individual de munca, astfel ca in mod corect instanta de fond a constatat ca natura juridica a sumei este aceea de venit asimilat salariului, supus impozitarii in conditiile art.57 din Codul fiscal.
Fata de aceste considerente, prima instanta a apreciat corect ca tratamentul fiscal aplicabil sumei in litigiu este cel reglementat de art.55 alin.1 si art.57 Cod fiscal si ca varianta a II-a a raportului de expertiza contabila este conforma acestor prevederi legale, astfel ca aspectele critice invocate de parata au fost inlaturate ca nefondate.
Pentru aceleasi considerente au fost inlaturate si sustinerile critice aduse de reclamant solutiei primei instante, potrivit carora suma de 20.000 Euro reprezinta despagubiri rezultate din prejudiciul contractual cauzat reclamantului de catre parata, prin incetarea contractului individual de munca. In plus, reclamantul a fost de acord cu desfacerea contractului sau de munca din moment ce temeiul de drept al incetarii raportului de munca al acestuia a fost art.55 lit. b din Codul muncii, respectiv, urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea.
In raport de cele mentionate, s-a constatat ca solutia instantei de fond este la adapost de criticele formulate, motiv pentru care, in temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ., Curtea a dispus respingerea ca nefondate a ambelor recursuri declarate in cauza.