Recunoasterea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui imobil nu poate fi opusa decat proprietarului bunului sau mostenitorilor acestuia pentru ca, fiind un mod de dobandire a proprietatii sau altor drepturi reale, uzucapiunea reprezinta, in acelasi timp, o sanctiune civila impotriva vechiului proprietar care, dand dovada de lipsa de diligenta, a lasat vreme indelungata bunul sau in mana altor persoane.
Hotararea judecatoreasca declarativa de uzucapiune constata pierderea dreptului de catre vechiul proprietar si dobandirea lui de catre posesor, astfel ca ea nu poate fi pronuntata decat in contradictoriu cu cel care justifica in mod legal si fara putinta de tagada calitatea de titular al bunului si care, prin lipsa de diligenta, a permis posesorului si autorilor acestuia sa stapaneasca imobilul in tot timpul fixat de lege.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 13056/212/2008, reclamantul C.L.D. a chemat in judecata pe parata U.A. din Romania - Filiala Constanta si a solicitat instantei ca prin hotarare judecatoreasca sa constate intervenita uzucapiunea de 30 ani pentru terenul situat in Constanta, str. P. nr. 43A, in suprafata de 165 mp.
In motivarea cererii s-a aratat ca imobilul a fost detinut din anul 1929 si pana in anul 1978, cu titlu de proprietari, de familia P., conform certificatului de mostenitor nr. 785/1978. In anul 1978 s-a realizat partajul imobilului, iar coindivizarul caruia acesta i-a revenit l-a transmis reclamantului pe cale succesorala, instituindu-l legatar universal.
S-a mai pretins ca, de-a lungul timpului, toti posesorii au stapanit ca adevarati proprietari intregul teren de 565 mp, desi in acte este inscrisa doar suprafata de 400 mp.
Prin sentinta civila nr. 3577/26.02.2009, Judecatoria Constanta a respins actiunea ca neintemeiata.
La pronuntarea hotararii s-a avut in vedere ca potrivit certificatului de mostenitor nr.758/22.07.1978, prin care s-a dezbatut succesiunea defunctului P.A., succesori ai defunctului au ramas P.P. si P.L., iar masa succesorala era constituita din cota de ½ din imobilul situat in str. T. nr.12.
Prin decizia civila nr. 168/13.02.1979 bunul succesoral a fost atribuit in totalitate numitei P.P., iar la data de 21.06.1988 a fost transmis prin succesiune testamentara reclamantului C.L.D., conform testamentului autentificat sub nr. 9047 si sentintei civile nr. 500/12.02.1990 a Judecatoriei Constanta.
Din continutul inscrisurilor aflate la dosar s-a constatat ca str. T. nr.12 si-a schimbat denumirea in str. P. nr. 43 A si ca reclamantul detine cu titlu suprafata de 400 mp teren, astfel cum se arata si in raportul de expertiza efectuat in cauza.
A mai retinut instanta ca intrucat uzucapiunea, ca institutie de drept civil, apare ca o sanctiune impotriva vechiului proprietar, care da dovada de lipsa de diligenta, in raportul juridic dedus judecatii trebuie gasit proprietarul lipsit de diligenta, care a permis reclamantului si autorilor lui sa stapaneasca, pe langa terenul asupra caruia aveau titlu, si o alta suprafata, pe care au ocupat-o fara a detine vreun drept.
Pornindu-se de la aceasta premisa s-a retinut ca in speta nu este facuta dovada calitatii de proprietar a paratei U.A. din Romania - Filiala Constanta, certificatul de mostenitor anexat la dosar referindu-se la cu totul alt imobil, de la numarul 45, iar nu de la numarul 43A, care face obiectul cererii reclamantului.
Apelul declarat impotriva acestei sentinte de reclamant a fost respins ca nefondat de Tribunalul Constanta prin decizia civila nr. 356/16.06.2009 in considerentele careia s-au retinut urmatoarele:
- uzucapiunea reprezinta o sanctiune impotriva proprietarului care a dat dovada de lipsa de diligenta, prin lasarea imobilului in posesia altei persoane, iar actiunea in constatarea dreptului de proprietate prin efectul prescriptiei achizitive se indreapta impotriva vechiului proprietar.
- in sustinerea dreptului de proprietate al paratei asupra terenului pe care reclamantul pretinde ca l-a uzucapat se invoca certificatul de mostenitor nr. 785/22.07.1978, in care se consemneaza ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctului O.B., autorul paratei, se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Constanta, str. P. nr.45, compus dintr-o locuinta cu o camera si bucatarie si teren in suprafata de 1000 mp, iar ca mod de dobandire - certificatul de mostenitor nr.846/1991 emis de Notariatul de Stat Judetean Constanta.
- in cuprinsul acestui din urma certificat - care a dezbatut succesiunea defunctului B.O. si a constatat ca masa succesorala era compusa din imobilul situat in Constanta, str. Primaverii nr. 41, format dintr-o locuinta cu o camera, bucatarie si teren in suprafata de 1000 mp., dobandit de defunct prin cumparare, dupa decesul sotiei - nu se individualizeaza actul translativ de proprietate in baza caruia B.O. ar fi devenit titularul bunului - notarul mentionand doar faptul ca nu s-au prezentat acte de proprietate.
- in lipsa unui asemenea inscris ori a elementelor necesare identificarii lui, dar si in lipsa oricaror alte probe din care sa rezulte, dincolo de orice indoiala, dreptul de proprietate al autorului paratei asupra terenului in litigiu, nu se poate considera ca aceasta se legitimeaza ca proprietar si ca, prin urmare, ii poate fi aplicata sanctiunea uzucapiunii, in beneficiul reclamantului, simplul acord al paratei la admiterea actiunii nefiind suficient pentru a justifica demersul judiciar de fata.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.L.D. si a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie aratand, in esenta, ca instanta de apel a apreciat gresit asupra calitatii de proprietar a paratei asupra terenului in litigiu.
S-a aratat ca, potrivit probelor cauzei, suprafata pentru care se invoca uzucapiunea este situata pe latura de nord a proprietatii reclamantului, latura care se invecineaza cu terenul paratei, ca limitele celor doua proprietati nu s-au modificat din 1930 pana in prezent si ca dreptul de proprietate al paratei asupra terenului aflat in litigiu a fost demonstrat cu certificatul de mostenitor nr.80/1996, cu certificatul de mostenitor nr.846/28.05.1991 - potrivit caruia imobilul de pe strada P. nr.45 a fost mostenit de O.B. de la tatal sau, B.O. si cu testamentul olograf al acestuia din urma.
In sustinerea calitatii de proprietar a paratei s-a invocat si o notificare a Filialei Constanta a U.A. din Romania din 06.06.2009, precum si declaratiile martorilor audiati in cauza.
Analizand legalitatea hotararii atacate in raport cu criticile formulate instanta retine urmatoarele:
Recunoasterea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui imobil nu poate fi opusa decat proprietarului bunului sau mostenitorilor acestuia pentru ca, fiind un mod de dobandire a proprietatii sau altor drepturi reale, uzucapiunea reprezinta, in acelasi timp, o sanctiune civila impotriva vechiului proprietar care, dand dovada de lipsa de diligenta, a lasat vreme indelungata bunul sau in mana altor persoane.
Hotararea judecatoreasca declarativa de uzucapiune constata pierderea dreptului de catre vechiul proprietar si dobandirea lui de catre posesor, astfel ca ea nu poate fi pronuntata decat in contradictoriu cu cel care justifica in mod legal si fara putinta de tagada calitatea de titular al bunului si care, prin lipsa de diligenta, a permis posesorului si autorilor acestuia sa stapaneasca imobilul in tot timpul fixat de lege.
In cauza, reclamantul a invocat dobandirea prin uzucapiune a dreptului sau de proprietate asupra terenului in suprafata de 154,56 mp situat in Constanta, str. P. nr. 43 A si a opus pretentia sa paratei U.A. din Romania - Filiala Constanta, cu care se invecineaza pe latura de nord a imobilului pe care il stapaneste in calitate de proprietar.
In justificarea calitatii paratei, de proprietar al terenului asupra caruia se pretinde exercitarea posesiei, s-au invocat certificatele de mostenitor nr. 846/1991 - prin care a fost dezbatuta succesiunea defunctului B.O. si s-a constatat ca masa succesorala include imobilul situat in Constanta, str. P. nr.41, compus din constructie si teren in suprafata de 1000 mp, pentru care nu s-au prezentat acte de proprietate, si ca unic mostenitor al defunctului este O.B. - si nr. 80/22.05.1996 eliberat de B.N.P. G.P., prin care a fost dezbatuta succesiunea defunctului O.B., constatandu-se ca masa succesorala este compusa din imobilul situat in Constanta, str. P. nr.45, format din constructie si teren, dobandit cu certificatul de mostenitor nr. 846/1991, mentionat anterior, si ca succesiunea a fost transmisa pe cale testamentara paratei U.A. din Romania - Filiala Constanta.
Inscrisurile mentionate nu fac, insa, dovada calitatii de proprietar a paratei asupra terenului ce constituie obiectul material al litigiului pentru ca certificatul de mostenitor, ca si testamentul olograf, nu constituie titlu de proprietate, in sensul ca nu poate proba ca terenul aflat in posesia reclamantului a fost proprietatea lui de cujus si, ca urmare, prin efectul transmisiunii succesorale, este si proprietatea paratei mostenitoare.
De altfel, chiar in ipoteza in care s-ar aprecia asupra valabilitatii dreptului transmis pe cale succesorala in temeiul certificatelor de mostenitor mentionate anterior se constata ca acesta priveste doar suprafata de 1000 mp, ori din fisa corpului de proprietate situat in Constanta, str. P. nr.45 rezulta ca terenul aflat in posesia paratei are o suprafata de 1396,48 mp. Cum aceasta intindere este superioara celei mentionata in actul succesoral invocat drept inscris doveditor al calitatii de proprietar a U.A. din Romania - Filiala Constanta nu se poate pretinde cu temei ca parata justifica vreun drept real asupra terenului in litigiu, nefiind dovedit ca suprafata de 154,56 mp, pentru care reclamantul invoca uzucapiunea, face parte din suprafata mentionata in certificatul de mostenitor nr.80/1996 eliberat de B.N.P. G.P.
In sustinerea acestei pretentii nu se poate invoca nici imprejurarea ca loturile si-au pastrat aceeasi configuratie in timp si ca limita dintre proprietatile partilor este cea existenta in urma cu 30 de ani pentru ca aceste aspecte de fapt nu prezinta relevanta in aprecierea calitatii paratei, de proprietar al terenului asupra caruia se pretinde exercitarea posesiei pe durata si in conditiile stabilite de lege.
Considerentele ce preced conduc la concluzia ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente cauzei astfel ca, in temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.