Actiunea in constatarea nulitatii certificatului de mostenitor. Nulitate relativa. Calitate procesuala activa numai a mostenitorului acceptant
- art. 69, art 75 - 77 din Legea nr. 36/1995
Actiunea reglementata de art. 88 din Legea nr. 36/1995 poate fi introdusa doar de catre mostenitorii acceptanti ale caror drepturi au fost nesocotite la momentul emiterii certificatului de mostenitor.Eliberarea unui certificat de mostenitor cu nesocotirea drepturilor unora dintre persoanele care au acceptat mostenirea reprezinta o incalcare a legii care este sanctionata intotdeauna cu nulitatea relativa si nu cu nulitatea absoluta deoarece norma legala ocroteste interesul mostenitorilor si nu interesul public; Recurenta - reclamanta putea introduce actiunea in anularea certificatului de mostenitor in cadrul unui termen de prescriptie de 3 ani specific cererilor in anulare a actelor juridice (nulitatea relativa), doar daca ar fi dovedit ca ar fi acceptat succesiunea in cadrul termenului de prescriptie al dreptului de optiune succesorala (6 luni).
(Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.133/24.01.2013, dosar nr.7058/94/2007) Prin cererea din data de 1.11.2007, inregistrata la Judecatoria Buftea sub nr. 7058/94/2007, reclamanta M.V(fosta O.) a chemat in judecata pe paratul O.C., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea certificatului de mostenitor nr. 1694/16.12.1992 si sa oblige notarul public sa emita un nou certificat in care reclamanta sa figureze ca mostenitor acceptant.
Prin sentinta civila nr. 1238/2008 pronuntata de Judecatoria Buftea s-a admis exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune si s-a respins actiunea ca prescrisa.
Prin decizia civila nr. 1262/A/2008 a fost admis apelul reclamantei Marin Valentina, s-a desfiintat sentinta, s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante pe motiv ca pentru a se vedea daca a intervenit sau nu prescriptia trebuia sa se stabileasca in prealabil natura juridica a nulitatii invocate sau mai exact caracterul relativ sau al absolut al acesteia.
In rejudecarea actiunii, dosarul a fost inregistrat la Judecatoria Buftea, reclamanta precizandu-si cererea in sensul ca solicita constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 1694/1992, constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctei G.M., constatarea componentei masei succesorale, constatarea calitatii de mostenitor a partilor si sistarea starii de indiviziune cu privire la terenul in suprafata de 300 m.p. din masa succesorala.
Motivele de nulitate absoluta au fost precizate de catre reclamanta ca fiind cauza falsa si cauza ilicita.
Prin sentinta civila nr. 2214/2010 a fost admisa cererea formulata de reclamanta, s-a constatat nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. 1694/1992 si s-au disjuns capetele din cererea precizatoare pentru judecarea carora s-a format un nou dosar.
Motivul de nulitate al certificatului de mostenitor a fost dedus de prima instanta din faptul ca paratul s-a prezentat singur la notariat in calitate de nepot de fiu.
Prima instanta nu a detaliat nici in fapt, nici in drept aspectele legate de cauza de nulitate.
Prin decizia civila nr. 571/A/14.06.2011, s-a respins ca nefondat apelul paratului O.C., retinandu-se urmatoarele: intimata - reclamanta a demonstrat ca este mostenitoarea defunctei G.M., prin acceptarea tacita a mostenirii in cadrul termenului legal (a muncit terenul ramas de pe urma defunctei); la emiterea certificatului de mostenitor au fost incalcate drepturile reclamantei deoarece s-a retinut in mod gresit calitatea acesteia de neacceptanta a mostenirii; in favoarea apelantului - parat nu a existat un testament care sa permita a se da eficienta discutiilor cu privire la mostenire dintre partile procesului.
Prin decizia civila nr. 94/R/20.01.2012 a fost admis recursul paratului, a fost casata decizia recurata si a fost trimisa cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Ilfov.
In motivarea deciziei s-a aratat ca pentru lamurirea aspectului legat de problema acceptarii in termen a mostenirii, se impunea suplimentarea probatoriului si exercitarea rolului activ de catre instanta.
In rejudecare, dosarul a fost inregistrat la Tribunalul Ilfov care a pronuntat decizia civila nr. 63/A/18.06.2012 de admitere a apelului formulat de paratul O.C. si schimbare in tot a sentintei apelate, cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
In motivarea deciziei s-a aratat ca declaratiile martorilor S. M. si G. I. au demonstrat faptul ca intimata - reclamanta nu a facut dovada acceptarii tacite a succesiunii pentru a-i putea fi aplicabile prevederile art. 689 din vechiul Cod civil.
In privinta declaratiei martorului G.T., care dovedea faptul ca reclamanta a inceput sa munceasca terenul ramas de pe urma defunctei, tribunalul a observat cuprinsul acesteia in sensul ca reclamanta "a venit inapoi acum 10 ani, dupa ce a murit G.M.". Prin urmare, tribunalul a apreciat ca adevarul respectivei declaratii nu demonstreaza acceptarea tacita a mostenirii in conditiile in care data decesului era situata in urma cu 20 de ani.
Fata de cele aratate, tribunalul a constatat ca singurul acceptant al mostenirii defunctei G.M. era apelantul - parat si ca reclamanta, neacceptand mostenirea in termen, nu poate dovedi si invoca o cauza ilicita, imorala, falsa sau nereala.
Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta.
In motivarea recursului se sustine ca decizia din apel nu este suficient motivata, ca hotararea cuprinde consideratii inexacte si nereale, respectiv ca nu exista argumente suficiente pentru sustinerea solutiei.
Recurenta mai sustine ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 261 pct. 5 Cod procedura civila, presupusa convingere a instantei raportandu-se numai la cele doua declaratii de martor, fara a avea in vedere concluziile rezultate din celelalte probatorii administrate in cauza.
Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs, dupa ce se face istoricul cauzei, se reiau pasaje din cuprinsul declaratiilor de martori si din cuprinsul hotararii pronuntate in apel si se sustine ca probele administrate demonstreaza contrariul celor retinute de catre instanta de apel, respectiv ca instanta de apel nu a verificat corect situatia rezultata din probatoriu.
In opinia recurentei, toate probele administrate in cauza demonstreaza ca a acceptat tacit succesiunea in cadrul termenului legal.
In final, recurenta considera ca paratul O.C., in calitate de nepot de fiu, avea posibilitatea sa anunte notarul despre existenta unui comostenitor cu drepturi egale, dar a urmarit in mod intentionat sa beneficieze singur de declaratia sotului supravietuitor Goagea Constantin, de renuntare la mostenirea sotiei Goagea Maria. Sub acest aspect recurenta supune atentiei instantei raspunsul la intrebarea nr. 5 din interogatoriul luat paratului O.C. la solicitarea reclamantei.
In consecinta, recurenta apreciaza ca insasi continutul certificatului de mostenitor demonteaza cauza falsa si ilicita si reafirma faptul ca nu a avut cunostinta de existenta dosarului succesoral.
Recursul a fost legal timbrat.
In recurs a fost administrata proba cu inscrisuri.
Prin decizia civila nr.133/24.01.2013, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamanta impotriva deciziei civile nr.63A/18.06.2012, pronuntata de Tribunalul Ilfov - Sectia Civila, in contradictoriu cu intimatul parat O.C.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea retine urmatoarele:
Calea extraordinara de atac a recursului poate fi exercitata doar pentru motivele de nelegalitate prevazute in art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedura civila.
Desi recurenta invoca dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 Cod procedura civila, cea mai mare parte dintre criticile aduse deciziei din apel se refera la modul de interpretare si de coroborare a probelor si nu la lipsa motivarii ori existenta unor motive contradictorii, sau la lipsa temeiului legal, ori gresita aplicare a legii.
Intrucat dispozitiile art. 304 pct. 10 si 11, care permiteau verificarea in recurs a modului in care au fost analizate, respectiv coroborate probele de catre instanta de apel, au fost abrogate prin art. I pct. 111 si pct. 112 din OUG nr. 138/2000, Curtea nu va analiza declaratiile martorilor audiati in cauza si nici nu va face aprecieri cu privire la modul in care au fost coroborate aceste declaratii.
Practic, recurenta sustine prin motivele de recurs netemeinicia deciziei si nu nelegalitatea acesteia.
Intrucat printre sustinerile paratei exista si o chestiune care tine de legalitate si care, desi este vadit nefondata, poate fi incadrata in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea nu a pus in discutie exceptia nulitatii recursului pentru neincadrarea criticilor in cazurile de casare si modificare strict si limitativ prevazute in art. 304 Cod procedura civila.
Astfel, Curtea constata ca recurenta sustine ca in virtutea dispozitiilor art. 69 din Legea nr. 36/1995 si in virtutea dispozitiilor art. 75 - 77 din aceeasi lege, notarul ar fi trebuit sa citeze la dezbaterea succesiunii si ceilalti mostenitori prezumtivi.
Curtea constata ca din punct de vedere formal textele de lege invocate de catre recurenta stabilesc ca la dezbaterea succesiunii trebuie citate toate persoanele care au vocatie succesorala.
Cu toate acestea, justetea sustinerii mentionate anterior nu impune admiterea recursului pentru motivele urmatoare: (1) actiunea reglementata de art. 88 din Legea nr. 36/1995 poate fi introdusa doar de catre mostenitorii acceptanti ale caror drepturi au fost nesocotite la momentul emiterii certificatului de mostenitor; (2) eliberarea unui certificat de mostenitor cu nesocotirea drepturilor unora dintre persoanele care au acceptat mostenirea reprezinta o incalcare a legii care este sanctionata intotdeauna cu nulitatea relativa si nu cu nulitatea absoluta deoarece norma legala ocroteste interesul mostenitorilor si nu interesul public; (3) recurenta - reclamanta putea introduce actiunea in anularea certificatului de mostenitor in cadrul unui termen de prescriptie de 3 ani specific cererilor in anulare a actelor juridice (nulitatea relativa), doar daca ar fi dovedit ca ar fi acceptat succesiunea in cadrul termenului de prescriptie al dreptului de optiune succesorala (6 luni); (4) in speta, instantele de fond au concluzionat, pe baza probelor administrate, ca reclamanta nu a acceptat tacit sau expres succesiunea in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, iar instanta de recurs nu poate reanaliza probatoriul; (5) referirile recurentei - reclamante si ale instantelor de fond la cauza ilicita, nereala sau falsa a emiterii certificatului de mostenitor, nu pot fi primite deoarece procedura succesorala notariala este o procedura necontencioasa pusa de lege la dispozitia mostenitorilor pentru a dezbate succesiunea fara a se adresa instantei, iar cauza, in astfel de situatii, nu poate fi circumstantiata decat la scopul paratului de a-si valorifica drepturile de mostenitor acceptant in conditiile in care alte persoane cu vocatie succesorala nu au acceptat succesiunea in termen sau a renuntat expres la succesiune.
Prin urmare, Curtea va respinge recursul ca nefondat .