Debite restante. Solidaritate. Raspunderea comisionarului fata de comitent pentru neindeplinirea obligatiilor luate de catre persoanele care au contractat. Conditii. Temei legal.
Contractul de comision este un mandat comercial, fara reprezentare, indeplinind imputernicirile incredintate de comitent, fata de care este obligat in temeiul contractului.
Potrivit disp. art. 412 Cod comercial, comisionarul nu este raspunzator pentru indeplinirea obligatiilor luate de catre persoanele care au contractat, afara de conventia contrara.
Cum acesta raspunde fata de comitent pentru incalcarea obligatiilor de catre tert, numai cand aceasta este prevazuta in mod expres in contractul de comision si in cazul depasirii cu rea-credinta a imputernicirii primite, dar aceste imprejurari nu sunt dovedite in cauza.
Reclamanta SC P. SRL Ploiesti si SC TS&T SRL Bucuresti, a solicitat obligarea acestora, in solidar, la plata sumei de 24.288 USD, compusa din: 4.500 USD contravaloare macara; 3.596 USD contravaloare navlu si taxe pentru operatiuni portuare; 8.096 USD reprezentand amenda pentru nerepatriere si 8.096 USD penalizare pentru valoare nerepatriata, cat si obligarea lor la plata cheltuielilor de judecata.
Paratele au invocat, prin intampinare, exceptia necompetentei generale a instantei romane in solutionarea cauzei, lipsa procedurii prealabile de conciliere directa impusa de prevederile art.7201 Cod pr.civila si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, determinata de calitatea de broker/subnavlositor, echivalent cu un mandat al transportului-armator.
La termenul de judecata din 03.07.2000, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare a actiunii, aratand ca raspunderea celor doua parate este angajata de conditiile derularii unui contract de comision, situatie de fapt, functie de care prin incheierea din 12.07.2002, Tribunalul a respins exceptia de necompetenta generala a instantelor judecatoresti in solutionarea prezentei cauze, unind exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor cu fondul cauzei.
Prin Sentinta civila nr.388/MF/05.09.2002 a Tribunalului Constanta - Sectia Maritima si Fluviala, admite exceptia lipsei procedurii prealabile prevazuta de art.7201 Cod pr.civila, respingand actiunea ca inadmisibila.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, conform art.304 pct.9 Cod pr.civila.
Prin Decizia civila nr. 3/MF din 03.03.2003 a Curtii de Apel Constanta, s-a admis recursul formulat de reclamanta, casandu-se in totalitate hotararea recurata si s-a trimis cauza aceleiasi instante, in vederea solutionarii fondului pricinii.
Cauza a fost reinregistrata sub nr. R 87/MF/2003 la Tribunalul Constanta.
Instanta a incuviintat probele cu inscrisuri, interogatoriu si martori, propuse de partile din litigiu.
Prin Sentinta civila nr.42/MF/13.02.2004, a Tribunalului Constanta, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parate si s-a respins ca nefondata, actiunea formulata de reclamanta.
Astfel, fata de izvorul raportului obligational al contractului de comision se releva neintrunirea conditiilor raspunderii contractuale a paratelor.
Reclamanta a invocat culpa paratelor in alegerea navlosantului, raportand-o de fapt, la obligatia de garantie a executarii contractului de transport, care acestea, in calitate de comisionare, si-ar fi asumat-o.
In considerarea dispozitiilor art. 412 Cod comercial, nu rezulta ca paratele comisionare s-au indatorat sa raspunda fata de SC "P" si pentru executarea de catre armatorul caraus I.M., a obligatiilor decurgand din contractul de transport.
De asemenea, nu s-a probat ca, pe temeiul contractului de comision, a cerut paratelor sa intenteze actiunile corespunzatoare impotriva armatorului I.M., ori sa cedeze aceste actiuni.
Impotriva acestei hotarari, in termen, a declarat apel reclamanta, solicitand in conformitate cu dispozitiile art. 296 Cod pr.civila, admiterea lui, schimbarea in parte a sentintei, in sensul admiterii cererii.
Se arata ca hotararea pronuntata este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele considerente:
A. Calificarea raporturilor de drept substantial dintre partile in proces. Temeiul juridic al raspunderii civile contractuale.
In primul ciclu procesual s-a invocat drept fundament juridic al pretentiei deduse judecatii, contractul de comision incheiat cu paratele. S-a aratat ca raspunderea civila contractuala ce le revine acestora, este grefata pe nerespectarea contractului de comision reglementat de art.405-412 Cod comercial, avand ca obiect incheierea unui contract de navlosire.
Existenta operatiunii juridice, cat si natura juridica a contractului incheiat cu reclamanta, a fost recunoscuta de catre cele doua parate.
B. Culpa in alegerea armatorului
Hotararea se fundamenteaza pe o confuzie majora intre culpa paratelor in alegerea armatorului si obligatia acestora de garantie a executarii contractului de transport, in calitate de comisionare.
De altfel, prima instanta nu a analizat sub nici o forma angajarea raspunderii contractuale a celor doua parate prin prisma culpei in eligendo.
Pactul/clauza star del credere/Ducroire
In materia comisionului privind transporturile maritime, "clauza star del credere sau ducroire", este subinteleasa, ea avand natura juridica a unei obligatii de garantie a executarii contractului de catre tert, asumate de comisionar.
In cauza, asumarea din partea comisionarelor a obligatiei speciale de garantie a executarii contractului de catre armator, rezulta din declaratia martorului Barbu Constantinescu.
In aceste conditii, prima instanta a aplicat gresit prevederile art.412 Cod comercial.
D. Nerespectarea obligatiei de a obtine pe cale judiciara angajarea raspunderii juridice a tertului contractant (armatorul).
In caz de nerespectare a acestora, comisionarul este obligat, in temeiul contractului de comision, sa il actioneze pe tert in conditiile contractului incheiat cu acesta, in caz contrar va datora despagubiri potrivit dreptului comun in materia raspunderii civile contractuale.
E. Indeplinirea conditiilor de fond ale raspunderii civile contractuale
Se arata ca nerespectarea obligatiei de garantie a executarii contractului de navlosire, precum si culpa in alegerea armatorului, concura la angajarea raspunderii civile contractuale a paratelor, derivata din nerespectarea contractului de comision si obligarea acestora in solidar (art.42 al.1 Cod comercial) la plata de daune-interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului cauzat.
Paratele au formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat, deoarece hotararea instantei de fond este temeinica si legala.
De asemenea, acestea au depus la dosar si concluzii scrise.
Analizand criticile formulate, Curtea retine:
Reclamanta, pentru a exporta in Nigeria o automacara Telemac, a obtinut avizul de transport temporar nr.390.931/07.07.1999, emis de Ministerul Industriei si Comertului - Directia Supravegherea Pietei, pe o durata de un an, ce a fost ulterior prelungit.
In vederea efectuarii transportului intre Portul Constanta si Portul Lagos (Nigeria), SC "P" a incheiat cu paratele SC "T.S. & T." SRL Bucuresti si SC "E.S. & T." SRL, notele de rezervare spatiu in calitate de brokeri (intermediari). Automacaraua a fost incarcata la bordul navei "Eurolady" la data de 23.09.1999, cand comandantul a semnat "mate?s receipt" , in baza caruia reclamanta a intocmit formalitatile vamale si conosamentul, act in baza caruia acesta, in calitate de caraus, certifica luarea marfii in custodie pentru a fi predata la destinatie.
Din probele administrate in cauza, nu rezulta ca paratele si-au asumat responsabilitatea transportarii marfurilor respective la destinatie, ci carausul care, in schimbul platii unui navlu isi asuma responsabilitatea predarii automacaralei la destinatie.
Nava a plecat din Portul Constanta la data de 03.10.1999 cu destinatia Mars El Kebir, avand unele intarzieri pe drum, ajungand la 25.11.1999.
Intreaga corespondenta a fost purtata intre navlositorii SC "P" SRL Ploiesti si armatori.
Astfel, intregul set de conosamente originale au fost predate de comandantul navei - dl.B. C., reprezentantul SC "P", la data de 28.09.1999 pe baza de stampila si semnatura.
In cauza, reclamanta a solicitat angajarea raspunderii paratelor, ca urmare a nerespectarii contractului de comision, respectiv in gresita alegere a armatorului.
Ori, nu li se poate imputa celor doua parate vreo culpa in aceasta alegere, deoarece in calitate de subnavlositori (intermediari) au identificat pe piata nava, pentru ca apoi reclamanta a dat toate aprobarile inclusiv nota de rezervare spatiu.
Cu alte cuvinte, nava a fost angajata de SC "P." SRL, prin intermediul paratelor, fara ca acestea din urma sa-si asume vreo raspundere.
Asa cum s-a stabilit in literatura de specialitate, contractul de comision este un mandat comercial fara reprezentare, indeplinind imputernicirile incredintate de comitent, fata de care este obligat in temeiul contractului.
Potrivit art. 412 Cod comercial, comisionarul nu este raspunzator pentru indeplinirea obligatiilor luate de catre persoanele care au contractat, afara de conventie contrara.
Deci, comisionarul raspunde fata de comitent pentru incalcarea obligatiilor de catre tert, numai cand aceasta este prevazuta in mod expres in contractul de comision (clauza star del credere).
Aceasta situatie constituie o exceptie de la regula nedovedita in cauza.
Mai mult, comisionarul poate raspunde in cazul depasirii cu rea-credinta a imputernicirii primite, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Asa fiind criticile formulate in motivele de apel, sunt neintemeiate, apreciaza Curtea, motiv pentru care, in conformitate cu art. 296 Cod pr.civila, apelul urmeaza a fi respins ca nefondat.
Decizia civila nr.16/MF/13 decembrie 2004