Obiect: reexaminarea sanctiunii contraventionale – inlocuire amenda cu munca in folosul comunitatii
Sentinta civila nr. 772/30.03.2010
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, reclamanta Institutia Orasului Tg. Neamt a solicitat, in contradictoriu cu paratul X., inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei munci in folosul comunitatii, in conformitate cu prevederile art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar urmatoarele inscrisuri: somatia, titlul executoriu si procesul verbal privind cheltuieli de executare care fac obiectul dosarului de executare silita nr. 116/24.03.2009, dovada comunicarii acestor inscrisuri si procesele verbale cu seriile: ……
Paratul nu s-a prezentat in instanta si nu a depus intampinare, desi a fost legal citat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta va respinge cererea formulata de reclamanta ca nefondata, pentru urmatoarele considerente:
In fapt, paratului contravenient X. i-au fost aplicate, prin procesele verbale cu seriile: ………. sanctiuni cu amenda contraventionala pentru savarsirea unor fapte antisociale sanctionate de HG nr.85/2003, si Legea nr. 61/1991 fara ca legea in baza carora i-au fost aplicate amenzile sa prevada ca poate fi aplicata sanctiunea contraventionala principala a prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
Potrivit normelor generale in materie contraventionala art. 5 alin. 2 lit. c) si art. 9 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, prestarea unei activitati in folosul comunitatii este o sanctiune contraventionala principala, care poate fi stabilita numai prin lege si numai pe o durata ce nu poate depasi 300 de ore. Se observa ca art. 9 alin. 1 din OG 2/2001 reprezinta o consacrare a principiului legalitatii sanctiunii contraventionale in ceea ce priveste prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Verificand conditiile de admisibilitate a cererii de inlocuire a amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, instanta constata ca, pe langa indeplinirea conditiilor cu caracter special, prevazute de art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 invocat de reclamanta si aplicabil in speta (contravenientul sa nu fi achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si sa nu existe posibilitatea executarii silite), se impune si respectarea unei cerinte cu caracter general, dar esentiala: ca sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii sa fie stabilita prin legea care incrimineaza fapta pentru care s-a atras raspunderea contravenientului, alternativ cu amenda, potrivit disp. art. 9 alin. 2 din OG 2/2001.
Or, in speta de fata, HG nr.85/2003 si Legea nr. 61/1991 nu stabileste nici un caz in care ar putea fi aplicata sanctiunea contraventionala principale a prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
Daca instanta ar admite cererea reclamantului, constatand ca sunt indeplinite conditiile cu caracter special pentru inlocuirii amenzii contraventionale, s-ar incalca principiul fundamental al legalitatii sanctiunii in materie contraventionala, care isi trage sorgintea din dreptul penal, pentru ca s-ar aplica paratului contravenient o sanctiune contraventionala care nu este prevazuta de legea care a fost incalcata de acesta.
De altfel, solutia respingerii cererii de inlocuire a amenzii contraventionale este rezultata din interpretarea sistemica a art. 9 alin. 3 din OG 2/2001, care reprezinta sediul materiei in prezenta cauza. Astfel, privind articolul 9 in ansamblul sau, se observa ca legiuitorul a instituit mai intai principiul legalitatii sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii (alin. 1), apoi a edictat regula ca aceasta sanctiune trebuie prevazuta in mod alternativ cu amenda, prin actul de incriminare (alin. 2). Doar dupa instituirea acestor principii, legiuitorul a edictat si posibilitatea inlocuirii amenzii contraventionale cu obligarea la prestarea unei activitati in colosul comunitatii (alin. 3), ceea ce denota ca aceasta masura poate fi luata doar dupa verificarea respectarii cerintelor prevazute de alin. 1 si 2.
Un alt argument este acela ca munca fortata este interzisa expres prin art. 4 alin. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Potrivit CEDO, situatiile de exceptie in care statul poate impune unei persoane obligatia de a presta munca fortata sunt strict limitate la urmatoarele cazuri: cand persoana este supusa detentiei, cand persoana presteaza un serviciu cu caracter militar, un serviciu impus in situatii de criza si calamitati, precum si munca sau serviciul care fac parte din obligatiile civice normale.
Se observa ca savarsirea unei fapte cu caracter contraventional sau penal nu figureaza printre exceptiile prevazute de CEDO.
Fata de cele de mai sus, instanta retine ca legea romana contine dispozitii mai putin favorabile in ceea ce priveste dreptul fundamental la libertatea muncii, fata de legea europeana, intrucat prevede ca sanctiune contraventionala principala si obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii [art. 5 alin. 2 lit. c) din OG 2/2001].
Fata de acest aspect, instanta retine ca dispozitiile legii romane trebuie interpretate si aplicate numai in sensul garantarii cu strictete a celorlalte drepturi fundamentale.
Unul dintre acestea este prevazut expres de art. 7 din CEDO, intitulat Nici o pedeapsa fara lege. Potrivit art. 7 alin. 1 din CEDO, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat aceea care era aplicabila in momentul savarsirii faptei. In speta, pentru faptele savarsite de contravenient este aplicabila doar sanctiunea amenzii contraventionale, potrivit HG nr. 85/2003.
Se are in vedere si disp. art. 20 din Constitutia Romaniei care stabileste:
„ Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”
Fata de considerentele expuse, instanta va respinge cererea ca nefondata.