Masura arestarii preventive trebuie sa asigure indeplinirea scopului masurilor preventive, astfel cum este reglementat de art. 136 alin. 1 Cod Procedura Penala, respectiv asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, impiedicarea sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
Dispozitiile art. 143 alin. 1 C. pr. pen. impun existenta unor indicii temeinice de comitere a unei fapte prevazute de legea penala de catre inculpat. Prin indicii temeinice se intelege, conform art. 68 ind. 1 C. pr. pen., presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta.
Astfel, luarea masurii arestarii preventive se intemeiaza pe existenta indiciilor temeinice de comitere a unei fapte prevazute de legea penala, fara ca masura preventiva sa infranga prezumtia de nevinovatie, consacrata de art. 5 ind. 2 C. Pr. Pen. si art. 66 alin. 1 C. Pr. Pen., intrucat, potrivit legislatiei nationale si jurisprudentei Curtii Europene, pentru luarea masurii arestarii preventive nu este necesar sa se stabileasca in mod clar ca o infractiune s-a comis sau care este natura exacta a infractiunii comise. Obiectul preocuparilor pe parcursul privarii de libertate este acela de a continua cercetarile in scopul de a confirma sau de a inlatura temeiurile arestarii. Faptele ce au dat nastere suspiciunii nu trebuie sa fie la acelasi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzatie ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior in cadrul urmaririi penale (cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii - CEDO).
Art. 68 ind. 1, art. 136 alin. 1, art. 143 alin. 1 Cod Procedura Penala
Art.5 paragraf 1 lit.c) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Prin incheierea nr. 102/13.06.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 6921/118/2012 s-au dispus urmatoarele:
In baza art. 149 /1 alin. 9 teza I Cod proc. pen. admite propunerea formulata de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism -Serviciul Teritorial Constanta - ca fondata.
In baza art. 149/1 alin. 10 Cod proc. pen. rap. la art. 143 Cod proc.pen. si art. 148 alin.1 lit. e si lit.f Cod proc. pen., dispune arestarea preventiva a inculpatului A.N. pe o durata de 29 de zile, incepand cu data de 13.06.2012 si pana la data de 11.07.2012.
In baza art. 149/1 alin. 10 Cod proc. pen. rap. la art. 143 Cod proc.pen.si art. 148 alin.1 lit.f Cod proc. pen., dispune arestarea preventiva a inculpatei S.V. pe o durata de 29 de zile, incepand cu data de 13.06.2012 si pana la data de 11.07.2012.
In baza art. 149/1 alin. 10 Cod proc. pen. rap. la art. 143 Cod proc.pen. si art. 148 alin.1 lit.f Cod proc. pen., dispune arestarea preventiva a inculpatei C.M. pe o durata de 29 de zile, incepand cu data de 13.06.2012 si pana la data de 11.07.2012.
Respinge cererile privind luarea fata de inculpatele S.V. si C.M., a masurii obligarii de a nu parasi localitatea ca nefondate.
In baza art. 149/1 alin.12 rap. la art.146 alin. 10 Cod proc. pen., dispune emiterea de indata a mandatelor de arestare preventiva pe numele inculpatilor .
Masura dispusa se comunica in conformitate cu dispozitiile legale.
In baza art.192 alin.3 Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin rezolutia data in dosarul nr. 17 D/P/2012 din 07.06.2012 al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Constanta - s-a dispus inceperea urmaririi penale, iar la data de 12.06.2012, punerea in miscare a actiunii penale fata de A.N., S.V. si C.M., pentru urmatoarele infractiuni: de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continuata, santaj in forma continuata si dare de bani cu dobanda, prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr.39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 3 din legea nr. 216/2011 - primul inculpat; de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continuata si complicitate la dare de bani cu dobanda, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din legea nr. 216/2011 - al doilea inculpat -; de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continuata (asupra partilor vatamate P.N.G. si P.S.I.), complicitate la dare de bani cu dobanda, instigare la lipsire de libertate in mod ilegal si inselaciune in forma continuata (asupra partilor vatamate D.N. si G.G.), prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 216/2011, art. 25 Cod penal rap. la art. 189 alin. 1, 2 Cod penal si art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal - al treilea inculpat.
Instanta a constatat ca la data de 23.01.2012, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Constanta - a fost sesizat de partea vatamata P.N.G. cu privire la faptul ca A.N. si C.M., alaturi de alte persoane, au constituit un grup infractional organizat, in scopul comiterii de infractiuni de inselaciune cu ocazia incheierii si executarii unor contracte de imprumut fara dobanda, care ascund in fapt dobanzi camataresti, in unele cazuri camata fiind obtinuta prin santaj, amenintare si lipsire de libertate, aceasta fiind una dintre victimele acestui grup.
Au fost identificate si audiate o parte dintre victime, respectiv P.N.G., P.(fosta T.)S.I., C.G., C.P., P.R., D.N., G.V. si S.D.
Pe baza declaratiilor acestora a rezultat ca, inca din anul 2006, inculpatii A.N., C.M. si S.V., constituiti intr-un grup infractional organizat, desfasoara o ampla activitate de inducere in eroare a victimelor, cu ocazia incheierii si executarii unor contracte de imprumut de bani, iar in cadrul grupului, s-a conturat rolul de lider al inculpatului A.N., acesta fiind imprumutator in cadrul contractelor incheiate. Victimele erau recrutate de A.N. (C.P., P.R., S.D.) si C.M. (partile vatamate P.N.G., P.S.I., D.N.), apoi convinse de acestia sa primeasca imprumuturi de bani cu camata, dar incheind contracte notariale simulate, de imprumut fara dobanda, cu termen de rambursare de o luna, pentru sume ce includ si dobanda mascata, avand prevazuta doar clauza perceperii de penalitati in cazul nerestituirii banilor la scadenta. De asemenea, unul dintre cei doi inculpati se intelegea verbal cu victimele sa achite imprumutul atunci cand vor putea, platind in schimb dobanda, lunar, fara incheierea vreunui inscris. Atat inainte, cat si dupa semnarea contractelor autentice, victimele erau asigurate, in mod repetat, de catre inculpatul A.N., de inculpata S.V. - persoana insarcinata cu tinerea evidentei contractelor, platilor, cu colectarea cametei - ori de inculpata C.M., ca dispozitiile contractului autentic privind termenul de restituire a imprumutului si clauza penala, sunt mentionate numai pentru ca asa este formularul biroului notarial, insa nu reprezinta nimic. La inceputul activitatii infractionale, inculpatul A.N. oferea noi imprumuturi camataresti, manifestand interes pentru imbunatatirea situatiei materiale a persoanelor imprumutate, in realitate insa fiecare nou act autentic semnat includea, pe langa suma primita efectiv, dobanda aferenta acesteia, cat si dobanda datorata pentru sumele din contractele anterioare, ceea ce nu insemna ca victimele erau scutite de plata separata a dobanzilor aferente fiecarui contract. Prin diferite metode, se urmarea trecerea unei perioade mai mari de timp, in care sumele imprumutate sa nu fie platite, persoanele imprumutate sa incheie alte contracte de imprumut pentru sume mai mari, dar de cele mai multe ori numai pentru camata restanta aferenta contractelor de imprumut anterioare, penalitatile de intarziere prevazute in contracte sa creasca, in timp ce se incasa lunar dobanda, fara eliberarea vreunei dovezi (chitante), pentru ca in final, sa fie executate silit toate bunurile de valoare ale victimelor, in considerarea recuperarii sumelor integrale asa cum erau prevazute in contractele autentice simulate. Pentru nicio suma achitata de victime in contul imprumutului nu se elibera vreun inscris doveditor, nici chiar in cazurile in care acestea solicitau expres chitanta, astfel ca persoanele aflate in atare situatie nu puteau dovedi achitarea totala sau partiala a sumelor prevazute in contractele notariale. Cand camata devenea impovaratoare, inculpatul ameninta cu executarea silita a sumelor integrale din toate contractele anterioare, determinand astfel victimele sa incheie contracte notariale numai pentru camata restanta sau sa convinga alte persoane sa semneze contractele simulate, in aceleasi conditii, insa fara a primi vreo suma de bani. In aceasta situatie, s-au aflat partea vatamata C.G. si numitul P.G. (in prezent decedat).
Toate creantele erau recuperate prin intermediul SC M. Recuperari Creante SRL, societate administrata de catre inculpata C.M.
In faza de executare silita, pentru a determina victimele sa semneze noi contracte de imprumut ori pentru a achita dobanzile lunare, inculpatii proferau amenintari direct sau prin intermediul altor persoane pe care le trimiteau, care sa constranga sau sa lipseasca victimele de libertate. Dintre aceste persoane a fost identificat inculpatul B.H. zis "L", cercetat in prezenta cauza, care din dispozitia inculpatei C.M. a lipsit de libertate pe partea vatamata P.S.I. timp de aproximativ noua ore, in sediul S.C. J.B. SRL, solicitand pentru eliberarea sa ca P.N.G. sa plateasca o suma de bani sau sa semneze un contract de amanet pentru autoturismul concubinului sau C.G., pe care sa-l si aduca la sediul societatii. La o alta data, care nu a putut fi stabilita pana in prezent, insotind tot pe inculpata C.M., B.H. s-a deplasat la domiciliul partii vatamate C.P., proferand amenintari legate de incendierea locuintei.
Din actele efectuate a reiesit ca victimele erau constranse atat la plata lunara a cametei, dar si la plata unor sume pretinse pentru intarziere in plata dobanzilor (uneori doar cu cateva zile) sau cu titlul de "salariu" cuvenit unor "angajati", pentru recuperarea unor taxe imaginare.
S-a mai stabilit de catre organele de urmarire penala ca inculpata C.M. a desfasurat activitati de inselaciune si printr-o alta modalitate, anume prin promisiuni mincinoase de a facilita cumpararea unor imobile, pentru a determina persoanele vatamate sa ii acorde sume de bani, cu titlu de imprumut sau cu un alt titlu, pe baza unor inscrisuri olografe, fara vreo intentie reala de a-si indeplini obligatia de restituire a sumelor sau de intermediere ori facilitare a cumpararii imobilelor. Aceasta este situatia in cazul partilor vatamate D.N. si G.V.
Conform art. 149 ind. 1 Cod proc. pen., masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art.143 Cod proc. pen. si exista vreunul din cazurile prevazute in art. 148 alin.1 lit. a - f Cod proc. pen.
Articolul 143 Cod proc. pen. prevede posibilitatea luarii masurii arestarii preventive, daca exista probe, ca elemente de fapt, care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea faptuitorului sau indicii temeinice ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, adica din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, a savarsit fapta.
Sunt indicii temeinice, conform art.681 Cod.proc.pen., atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala, a savarsit fapta.
In art.5 paragraf 1 lit.c) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, una din conditiile prevazute pentru masurile preventive privative de libertate este sa existe "motive verosimile" de a banui ca persoana a savarsit o infractiune. Prin motive verosimile, Curtea Europeana a Drepturilor Omului intelege motive plauzibile, acestea bazandu-se pe fapte care trebuie sa fie nu doar sincere si autentice, ci ele trebuie sa poata convinge un observator independent ca persoana fata de care s-a luat masura este posibil sa fi comis respectiva infractiune.
Din examinarea mijloacelor de proba administrate pana la data sesizarii cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, instanta apreciaza ca exista indiciile temeinice prevazute de art. 143 Cod proc.pen. rap. la art. 68 ind. 1 Cod proc. pen. si de art. 5 paragraf 1 lit.c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care justifica presupunerea rezonabila ca cei trei inculpati au savarsit acte materiale specifice infractiunilor pentru care se efectueaza urmarirea penala.
Instanta a retinut ca fiind relevante in acest sens: declaratiile partilor vatamate si inscrisuri depuse de acestea in sustinerea declaratiilor; inregistrarile convorbirilor si comunicarilor telefonice purtate de membrii grupului; inregistrari ambientale ale unor intalniri intre partile vatamate si membrii grupului; procesele - verbale de perchezitie domiciliara si inscrisuri ridicate cu ocazia perchezitiilor; declaratiile inculpatilor.
Referitor la sustinerea apararii ca nu subzista incadrarea juridica a faptelor, instanta a retinut ca nu se impune la momentul solutionarii propunerii de arestare preventiva a se efectua de catre judecator o incadrare judicioasa a faptei intr-o anumita infractiune, totodata ca aspectele vizand incadrarea juridica intr-o anumita infractiune exced aprecierilor referitoare la masura arestarii preventive, cata vreme nu se pune in discutie insasi existenta faptei sau incadrarea intr-o infractiune care nu ar putea atrage luarea masurii arestarii preventive.
Totodata, instanta a apreciat ca sunt cumulativ indeplinite conditiile prevazute de art.148 alin.1 lit.f Cod proc.pen., in sensul ca pedeapsa prevazuta de textele legale incriminatoare pentru infractiunile cercetate este inchisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lasati in stare de libertate, inculpatii ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, avand in vedere gravitatea sporita a infractiunilor, raportat la natura si modalitatea de savarsire a faptelor, intinderea activitatii infractionale estimata pana la momentul prezent, desfasurata dupa un plan prestabilit, prin implicarea mai multor persoane, prin mijloace de eludare a legii si actiuni gandite a impiedica organele judiciare sa descopere elementele acestei activitati ilicite, acest tip de activitati perpetuandu-se in timp prin inducerea in eroare a victimelor in scopul obtinerii foloaselor nejustificate, profitand si de naivitatea acestora, determinandu-le sa incheie acte autentice care sa dea aparenta de legalitate raportului juridic, lejeritatea cu care inculpatii au inteles sa-si puna in aplicare planul infractional pentru a-si satisface propriile interese, in detrimentul legii, raportat si la mijloacele uzitate atat pentru recuperarea banilor cat si pentru a-si masca implicarea, rezultand si elemente ca, in realizarea scopului propus, A.N. ajutat si de C.M. au proferat amenintari ori au sechestrat victime (parti vatamate C.P. si P.N.).
Pericolul concret pentru ordinea publica este relevat de orice manifestare apta a vatama climatul social firesc, optim pentru functionarea normala a institutiilor statului, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenilor, a ordinii de drept. Raportat la datele cauzei, in stadiul procesual actual, activitatea infractionala posibil comisa evidentiaza o vadita stare de pericol pentru ordinea publica in acceptiunea art.148 alin.1 lit.f Cod proc.pen.si prin prisma relatiilor sociale lezate, a rezonantei sociale negative, prin starea de profunda indignare si dezaprobare publica dar si de insecuritate si reclama masuri ferme din partea organelor judiciare competente, inclusiv cu caracter preventiv.
Instanta a mai constatat in privinta inculpatului A.N., prezenta temeiului prevazut de art. 148 lit. e Cod proc.pen., avand in vedere existenta datelor ca a exercitat presiuni asupra partii vatamate P.G.N., in sensul ca pentru a semna procesul verbal de distributie a pretului rezultat din vanzarea apartamentului din Constanta, str. B.P.H., inculpatul solicita susnumitei sa-si retraga o plangere penala depusa la Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta (asa cum rezulta din convorbirea telefonica din data de 10.06.2012.ora 10,15).
Nu pot fi retinute temeiurile de arestare prevazute de art.148 alin.1 lit.c si lit.b Cod proc.pen., intrucat datele in acest sens nu pot fi extrase din imprejurari de genul celor invocate de procurorul instrumentator, ele circumscriindu-se activitatii infractionale care face obiectul urmaririi penale.
In aceeasi ordine de idei, Tribunalul a apreciat ca masura arestarii preventive corespunde scopului masurilor preventive prevazut in art.136 Cod proc.pen., privind buna desfasurare a procesului penal, avand in vedere particularitatile si complexitatea cauzei, multitudinea mijloacelor de proba, asigurarea prezentei inculpatilor la dispozitia organului judiciar in vederea efectuarii actelor de urmarire penala, verificarii apararilor, evitarea riscului de fuga si sustragerea de la procedura in curs din partea inculpatilor, a unor posibile intelegeri intre partile implicate, ceea ce ar avea drept rezultat denaturarea mijloacelor de proba si ar ingreuna aflarea adevarului, astfel ca la acest moment procesual nu se justifica luarea unei masuri preventive neprivative de libertate.
Circumstantele personale invocate de aparare - persoane cu studii superioare, antecedente penale, conduita procesuala cooperanta - sunt contrabalansate de gravitatea acuzatiilor, prioritate avand la momentul prezent apararea ordinii publice si ocrotirea interesului general.
Prin urmare, cererile de luare a masurii obligarii de a nu parasi localitatea, formulate de inculpate au fost respinse ca nefondate.
Cu privire la aprecierea oportunitatii masurii arestarii preventive in functie de circumstantele ce caracterizeaza pe fiecare inculpat, cu referire la starea de boala a inculpatului A.N., Tribunalul a retinut ca legiuitorul a instituit un text de lege expres pentru aceasta situatie, si anume art. 1391 Cod proc. pen., care reglementeaza posibilitatea efectuarii tratamentului sub paza a persoanei arestate preventiv, asigurandu-se astfel atat desfasurarea instructiei penale cat si dreptul la sanatate al persoanei.
Impotriva incheierii nr. 102/13.06.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 6921/118/2012 au declarat recurs inculpatii A.N., C.M. si S.V., care au solicitat admiterea recursurilor, casarea incheierii recurate, rejudecarea cauzei si respingerea propunerii de arestare preventiva; in subsidiar, inculpatele C.M. si S.V. au solicitat luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea, iar inculpatul A.N. a solicitat luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea sau a masurii obligarii de a nu parasi tara, pentru motivele indicate in practicaua incheierii.
Examinand legalitatea si temeinicia incheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurenti si din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. Pr. Pen., curtea constata urmatoarele:
Inculpatii A.N., C.M. si S.V. sunt cercetati pentru comiterea mai multor infractiuni, dupa cum urmeaza: inculpatul A.N. pentru savarsirea infractiunilor de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continuata, santaj in forma continuata si dare de bani cu dobanda, prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr.39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 3 din legea nr. 216/2011; inculpata S.V. pentru savarsirea infractiunilor de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continuata si complicitate la dare de bani cu dobanda, prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din legea nr. 216/2011; inculpata C.M. pentru savarsirea infractiunilor de constituire ori aderare sau sprijinire a unui grup infractional organizat in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune cu consecinte deosebit de grave in forma continuata (asupra partilor vatamate P.N.G. si P.S.I.), complicitate la dare de bani cu dobanda, instigare la lipsire de libertate in mod ilegal si inselaciune in forma continuata (asupra partilor vatamate D.N. si G.G.), prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din legea nr. 216/2011, art. 25 Cod penal rap. la art. 189 alin. 1, 2 Cod penal si art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
Curtea retine ca, potrivit art. 1491 alin. 1 C. Pr. Pen, instanta poate dispune arestarea inculpatului in faza de urmarire penala daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute in art. 148, fiind in interesul urmaririi penale luarea acestei masuri preventive.
Masura arestarii preventive trebuie sa asigure indeplinirea scopului masurilor preventive, astfel cum este reglementat de art. 136 alin. 1 C. Pr. Pen., respectiv asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, impiedicarea sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
Dispozitiile art. 143 alin. 1 C. pr. pen. impun existenta unor indicii temeinice de comitere a unei fapte prevazute de legea penala de catre inculpat. Prin indicii temeinice se intelege, conform art. 68 ind. 1 C. pr. pen., presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta.
Astfel, luarea masurii arestarii preventive se intemeiaza pe existenta indiciilor temeinice de comitere a unei fapte prevazute de legea penala, fara ca masura preventiva sa infranga prezumtia de nevinovatie, consacrata de art. 5 ind. 2 C. Pr. Pen. si art. 66 alin. 1 C. Pr. Pen., intrucat, potrivit legislatiei nationale si jurisprudentei Curtii Europene, pentru luarea masurii arestarii preventive nu este necesar sa se stabileasca in mod clar ca o infractiune s-a comis sau care este natura exacta a infractiunii comise. Obiectul preocuparilor pe parcursul privarii de libertate este acela de a continua cercetarile in scopul de a confirma sau de a inlatura temeiurile arestarii. Faptele ce au dat nastere suspiciunii nu trebuie sa fie la acelasi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzatie ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior in cadrul urmaririi penale (cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii - CEDO).
Drept urmare, indiciile temeinice de comitere faptei nu impun a se clarifica pe deplin acuzatia penala adusa inculpatului si a se lamuri intreaga stare de fapt, asa cum in mod gresit a retinut prima instanta, care a facut referire la necesitatea lamuririi cauzei sub toate aspectele. Scopul procesului penal il constituie constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, dar acest scop trebuie atins pe masura ce procesul penal avanseaza, iar nu de la momentele imediate inceperii urmaririi penale si chiar punerii in miscare a actiunii penale ori pentru luarea unei masuri preventive.
Cu toate acestea, trebuie identificate, in raport de fiecare dintre acuzatiile aduse inculpatilor, mijloacele de proba din care pot fi extrase datele ce contureaza presupunerea rezonabila ce comitere a fiecarei fapte, intrucat examenul obiectiv al instantei trebuie sa vizeze fiecare dintre acuzatiile ce fac obiectul urmaririi penale, chiar daca nu din perspectiva unei anumite incadrari juridice, ci a comiterii unei fapte prevazute de legea penala.
Prima instanta a procedat la redarea starii de fapt ce constituie acuzarea adusa inculpatilor A.N., C.M. si S.V., facand o apreciere generica asupra existentei indiciilor temeinice de comitere a faptelor, in raport de toate infractiunile retinute in sarcina inculpatilor, cu trimitere la mijloacele de proba administrate pana in prezent.
Curtea apreciaza ca se impune analiza punctuala a fiecarei acuzatii adusa inculpatilor, in acest fel putand contura existenta indiciilor temeinice in raport de fiecare acuzatie, dar si incidenta cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen., care poate fi extras din natura si gravitatea faptelor presupus a fi comise.
In ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, se sustine constituirea unui grup organizat inca din anul 2006 de catre cei 3 inculpati, in vederea inducerii in eroare a mai a multor persoane cu prilejul incheierii si executarii unor contracte de imprumut.
Desi, in actualul stadiu nu se face o analiza aprofundata a elementelor constitutive ale infractiunii, totusi instanta trebuie sa examineze existenta aparentei rezonabile a comiterii faptei, astfel ca trebuie avute in vedere conditiile de existenta a infractiunii.
Constituie infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup.
In acceptiunea legii, grupul infractional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada si actioneaza in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Printre infractiunile grave ce intra in scopul grupului organizat pot fi infractiunile de santaj, lipsire de libertate in mod ilegal ori infractiuni contra patrimoniului, care au produs consecinte deosebit de grave, retinute si in sarcina unora dintre cei 3 inculpati.
Astfel cum se va mentiona in continuare, in cauza nu sunt date suficiente pentru a se contura la acest moment procesual existenta unor indicii temeinice de comitere a unor infractiuni de genul celor mai sus mentionate, respectiv santaj, lipsire de libertate in mod ilegal ori infractiuni contra patrimoniului, care au produs consecinte deosebit de grave, asa incat nu se poate aprecia nici asupra existentei indiciilor temeinice de comitere a infractiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.
Suplimentar, grupul organizat trebuie sa existe pentru o perioada de timp, sa actioneze in mod coordonat, in intelegere, urmand a se analiza numarul participantilor si relatiile functionale dintre acestia, rolul asumat de fiecare participanti, vechimea relatiilor dintre acestia, existenta unei conduceri, daca activitatea desfasurata asigura realizarea unui profit si modul de distribuire al acestuia.
Daca in ce-i priveste pe inculpatii A.N. si C.M. rezulta relatia stransa dintre acestia, durata lunga a acesteia, rolul pe care fiecare dintre acestia il realiza in cadrul grupului (inculpatul A.N. dadea imprumuturile si asigura incheierea contractelor, iar inculpata C.M. era implicata in executarea contractelor de imprumut), modul in care fiecare obtinea un profit (inculpata C.M. obtinea o cota parte din sumele executate ), in legatura cu inculpata S.V. nu se aduc suficiente argumente privind implicarea sa in cadrul grupului, iar nu doar in cadrul unei anumite activitati infractionale. Inculpata S.V. era angajata inculpatului A.N. si executa sarcinile care ii reveneau in virtutea atributiilor de serviciu, rolul sau fiind de executant al unor sarcini de serviciu. Desi vechimea relatiilor dintre inculpata S.V. si inculpatul A.N. face posibila presupunerea rezonabila ca aceasta avea cunostinta despre mecanismul de functionare a schemei de imprumuturi pusa la punct de inculpatul A.N., avand un rol incheierea si executarea contractelor, nu rezulta beneficiile pe care le obtinea aceasta si nici existenta unei unitati de vointa a acesteia de a adera la un grup infractional organizat.
De altfel, din modul cum este expusa starea de fapt de catre procuror, rezulta o implicare mai redusa a inculpatei S.V. si doar in anumite etape ale inducerii in eroare a victimelor (rezolutia de incepere a urmaririi penale face trimitere doar la o activitate infractionala fata de partile vatamate P.N.G. si P.S.I.). Ca atare, nu se poate retine implicarea a cel putin 3 persoane care sa formeze potentialul grup infractional organizat.
In consecinta, nu s-au prezentat suficiente date care sa caracterizeze existenta unui grup infractional organizat, in sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care nu poate fi retinuta existenta indiciilor temeinice de comitere a faptei prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 pentru niciunul dintre inculpatii S.V., A.N. si C.M.
Pentru inculpatul A.N. s-au mai retinut infractiunile prev. de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 3 din Legea nr. 216/2011.
Infractiunea prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, insuficient individualizata in cadrul actelor procesuale emise de procuror, ar putea avea in vedere posibile amenintari adresate partilor vatamate P.N.G. si P.S.I. privind executarea silita a sumelor integrale din toate contractele de imprumut, astfel cum se mentioneaza in rezolutia de incepere a urmaririi penale. Din modalitatea in care este formulata acuzatia penala, ce vizeaza executarea legala a unor contracte de imprumut, nu rezulta elemente suficiente pentru a retine existenta indiciilor temeinice de comitere a faptei prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal.
Pentru infractiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 nu se indica actele materiale ce ar intra in continutul constitutiv al acestei infractiuni. Legea nr. 216/2011 a intrat in vigoare la data de 25.11.2011, iar dupa aceasta data se regasesc incheiate de inculpatul A.N. 3 contracte de imprumut de bani fara dobanda incheiate cu numita M.A.M. la datele de 30.12.2011, 29.11.2011, 09.12.2011, ce ar putea atrage incidenta normei incriminatoare.
Desi aceste contracte apar ca fiind fara dobanda, urmeaza acelasi tipar ca restul contractelor de imprumut in legatura cu care s-a afirmat ca ar avea un caracter simulat, in realitate reprezentand contracte de imprumut cu dobanda.
Tinand seama de declaratia data in cauza de numita M.M.M., mama numitei M.A.M., dar si de declaratiile celorlalte parti vatamate privind natura juridica reala a contractelor de imprumut, curtea retine ca pentru infractiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 sunt indeplinite conditiile prev. de art. 143 alin. 1 C. pen.
De asemenea, sunt indicii temeinice de comitere a infractiunii de inselaciune, din perspectiva faptului ca inculpatul A.N., desi incheia contracte de imprumut de bani cu dobanda, in actele scrise se mentiona ca sunt contracte de imprumut de bani fara dobanda, cu o scadenta la o luna de regula, pentru ca acestea sa devina exigibile intr-un termen scurt si a putea sa fie puse in executare oricat considera inculpatul A.N. Contractele incheiate in forma scrisa contraziceau conventia verbala a partilor; persoanele imprumutate, platind dobanda lunara conform conventiei, aveau reprezentarea ca nu se va pune in executare contractul scris, insa in realitate, astfel cum rezulta si din inscrisurile aflate in dosarul de urmarire penala, se cerea executarea integrala a conventiilor scrise, incheiate cu inducerea in eroare a partilor vatamate, care erau in imposibilitatea de a dovedi plata imprumuturilor sau a ratelor dobanzii, dat fiind ca nu se eliberau chitante pentru sumele platite. Plecand de la aceasta stare de fapt, sustinuta de declaratiile partilor vatamate, interceptarile telefonice, inscrisuri, rezulta presupunerea rezonabila de comitere a infractiunii de inselaciune.
Nu se poate retine forma agravata prev. de aliniatul 5 al art. 215 C. pen., intrucat se invoca un prejudiciu de peste 200.000 lei, dar nu se indica un cuantum precis al prejudiciului si nu se explica din ce este format prejudiciul, ori in aceasta faza procesuala procurorul este cel care trebuie sa individualizeze prejudiciile, cel putin cu caracter aproximativ, pentru a se putea retine probabilitatea producerii unor consecinte deosebit de grave.
In concluzie, pentru inculpatul A.N., curtea retine doar existenta indiciilor temeinice de comitere a unor fapte penale ce pot intruni elementele constitutive ale infractiunilor de inselaciune si camatarie.
In sarcina inculpatei S.V. au fost retinute infractiunile prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 216/2011.
Pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 curtea a aratat deja ca nu se poate aprecia indeplinita conditia prev. de art. 143 alin. 1 C. pen., concluzie ce isi gaseste aplicabilitatea si cu referire la infractiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011, dat fiind ca nu sunt identificate informatii obiective privind modalitatea de implicare a inculpatei S.V. in savarsirea acestei infractiuni, care nu poate viza decat fapte ulterioare datei de 25.11.2011, cand a intrat legea in vigoare si fapta de camatarie a fost incriminata ca infractiune. De altfel nici procurorul nu individualizeaza ce fapte ar atrage aceasta incadrare juridica.
Singura infractiune pentru care se impunea retinerea indiciilor temeinice de comitere a faptei este cea de inselaciune, dar nu in varianta agravata prev. de art. 215 alin. 5 C. pen., intrucat din declaratiile partilor vatamate identificate pana in prezent in cauza rezulta implicarea inculpatei S.V. in activitatea de inducere a unora dintre partile vatamate si incasare a ratelor lunare ale dobanzilor percepute pentru inculpatul A.N. (in acest sens sunt declaratiile partilor vatamate P.N.G. si P.S.I. si procesele verbale de redare a convorbirilor purtate de inculpata S.V.).
In sarcina inculpatei C.M., curtea apreciaza ca sunt indicii temeinice de comitere a faptei din perspectiva infractiunilor de inselaciune comise in raport de partile vatamate P.N.G. si P.S.I., pe de o parte, respectiv D.N. si G.G., in timp ce pentru infractiunile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 216/2011, art. 25 Cod penal rap. la art. 189 alin. 1, 2 Cod penal si art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
Pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, considerentele care determina curtea sa aprecieze asupra neindeplinirii conditiilor prev. de art. 143 alin. 1 C. pen. au fost expuse mai sus, iar pentru infractiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 3 din Legea nr. 216/2011, argumentele coincid cu cele expuse in cazul inculpatei S.V.
Declaratia numitei M.M.M. nu ofera date obiective privind implicarea inculpatei C.M. in comiterea acestei infractiuni, fiind o presupunere nesustinuta de alte mijloace de proba.
Infractiunea prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 189 alin. 1, 2 Cod penal a fost reclamata de partea vatamata P.S.I., insa declaratiile acesteia nu sunt sustinute de alte mijloace de proba; alte persoane care fac referire la posibilitatea comiterii acestei fapte redau aspecte cunoscute tot de la partea vatamata P.S.I., iar in convorbirile telefonice, inregistrate dupa depunerea plangerii penale de catre partile vatamate P.N.G. si P.S.I. si audierea acestora, referirile la comiterea acestei fapte sunt tot ale partii vatamate P.S.I. Declaratiile partii vatamate P.S.I., desi ofera anumite indicii privind savarsirea faptei, nu sunt suficiente pentru a aprecia ca aceste indicii pot fi considerate temeinice, de natura a convinge un observat independent, in conditiile in care relatiile cu inculpatii sunt vadit contradictorii, nu se cunoaste data comiterii, iar cadrul in care a fost comisa nu este deloc lamurit.
Pentru infractiunile de inselaciune, presupunerea rezonabila a implicarii inculpatei C.M. este sustinuta de declaratiile partilor vatamate, inscrisurile care atesta implicarea sa in executarea contractelor de imprumut, interceptarile convorbirilor telefonice, dar chiar si declaratia sa din data de 12.06.2012 in care descrie mecanismul de imprumut pus la cale de inculpatul A.N., de unde rezulta ca acesta cunostea adevaratele conventii de imprumut, care nu erau reflectate in contractele incheiate in forma scrisa, dar s-a implicat in activitatea de punere in executare a unor contracte fictive; de asemenea, atat declaratiile partilor vatamate, cat si interceptarile telefonice, releva date privind posibila implicare a inculpatei si in activitatea de colectare a ratelor lunare de dobanda. In referire la partile vatamate D.N. si G.G. indiciile temeinice sunt oferite de declaratiile acestora, care se coroboreaza cu inscrisurile privind investitiile facute de acestia in societatea inculpatei, fara a rezulta minime date ca inculpata ar fi intentionat altceva decat obtinerea unor foloase materiale de la partile vatamate.
Avand in vedere infractiunile in raport de care s-a retinut existenta indiciilor temeinice de comitere a faptelor pentru fiecare dintre inculpatii A.N., C.M. si S.V., curtea apreciaza ca masura arestarii preventive este justificata doar pentru inculpatii A.N. si C.M., dar nu si pentru inculpata S.V.
Pentru inculpatii A.N. si C.M., curtea retine ca este incident cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen., intrucat prin punerea in libertate a inculpatilor se creeaza un pericol concret pentru ordinea publica, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile in raport de care s-a retinut incidenta art. 143 alin. 1 C. pr. pen. este inchisoarea mai mare de 4 ani.
In cauza, inculpatii sunt acuzati de comiterea unor fapte penale, prin inducerea in eroare a numeroase persoane, carora le imprumutau sume de bani, incheind in forma scrisa conventii care le dadeau posibilitatea ulterior sa execute silit victimele, in conditii total diferite de conventiile initiale, ajungandu-se in situatia in care persoanele imprumutate pierdeau bunuri importante pentru sume modice imprumutate; in aceasta activitate inculpatul A.N. era cel care acorda imprumuturile, in timp ce inculpata C.M. se ocupa in principal de executarea silita a contractelor. Modalitatea in care au actionat inculpatii, durata activitatii infractionale, numarul mare al potentialelor victime, importantele pierderi patrimoniale produse prin acest gen de activitate infractionala, faptul ca se profita de persoane vulnerabile financiar dovedesc ca inculpatii sunt lipsiti de orice scrupule in atingerea scopului oneros urmarit, neavand nicio retinere in a aduce atingere unor valori patrimoniale importante pentru victime, care erau lipsite de bunurile cele mai de valoare.
Cu toate ca masura arestarii preventive are un caracter exceptional, detentia preventiva este justificata atunci cand sunt date obiective ce releva o reala cerinta de interes public care prevaleaza asupra dreptului la libertate individuala consacrat de art. 23 din Constitutia Romaniei, dar si de art. 5 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului (redat si in jurisprudenta CEDO, de ex. cauza McKay impotriva Regatului Unit).
Comiterea unei fapte grave justifica o masura preventiva imediat dupa comiterea si descoperirea faptelor, pentru a evita reactiile negative ce se pot manifesta in comunitate, ca raspuns la conduite ilicite grave, prin care se aduce atingere unor valori umane fundamentale, dar si pentru a reliefa riposta ferma a autoritatilor fata de anumite fapte grave.
Curtea retine ca ordinea publica este definita drept climatul social firesc, optim, care se asigura printr-un ansamblu de norme si masuri si care se traduce prin functionarea normala a institutiilor statului, mentinerea linistii cetatenilor si respectarea drepturilor acestora, iar pericolul pentru ordinea publica isi gaseste expresia si prin starea de neliniste, de sentimentul de insecuritate in randul societatii generata de faptul ca persoane banuite de savarsirea unor infractiuni de o gravitate deosebita sunt cercetate si judecate in stare de libertate.
Plecand de la intelesul notiunii de pericol concret pentru ordinea publica in jurisprudenta nationala si jurisprudenta CEDO (de ex. cauza Letellier vs. Franta, Tomasi vs. Franta), se accepta privarea de libertate a unei persoane atunci cand se constata o stare de neliniste, de indignare sau de dezamagire a cetatenilor fata de lipsa unei riposte ferme a autoritatilor in raport de comiterea anumitor fapte penale. Se recunoaste de catre instanta de contencios european ca gravitatea lor particulara si reactia publicului la savarsirea unor infractiuni pot sa provoace o tulburare sociala, de natura a justifica o detentie provizorie.
Faptele retinute in sarcina inculpatilor A.N. si C.M., pentru care sunt indicii temeinice de comitere a faptei, sunt in masura sa suscite o stare de neliniste in randul societatii, care justifica luarea masurii arestarii preventive, in vederea protejarii cu precadere a interesului general.
Prima instanta in mod corect a retinut pentru inculpatul A.N. incidenta cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. e C. pr. pen., intrucat din convorbirile telefonice interceptate rezulta intentia inculpatului A.N. de a ajunge la o intelegere frauduloasa cu partile vatamate, facandu-se referire la conditionarea acestora sa-si retraga plangerea penala in schimbul semnarii unui inscris, probabil procesul verbal de distributie a pretului rezultat din vanzarea unui apartament.
Inculpatul A.N. a invocat starea de sanatate precara, care nu ii permite suportarea starii de privare de libertate. In primul rand, curtea constata ca inculpatul nu a depus inscrisuri care sa ateste eventualele afectiuni medicale grave de care sufera. In al doilea rand, astfel cum a motivat si prima instanta, dispozitiile art. 1391 C. pr. pen. permit persoanei private de libertate sa beneficieze de asistenta medicala adecvata si pe perioada arestarii preventive. Astfel, acest motiv nu poate conduce la respingerea propunerii de arestare preventiva.
Curtea apreciaza ca pentru inculpatii A.N. si C.M. singura masura preventiva apta sa asigure buna desfasurare a procesului penal este masura arestarii preventive, nefiind elemente care sa justifice luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, asa cum au solicitat inculpatii. In acest contextul gravitatii acuzatiilor aduse, dar si al incercarii de a influenta unele parti vatamate, ce poate fi reusita, in conditiile in care partile vatamate sunt debitori ai inculpatului A.N., care se afla intr-o pozitie privilegiata fata de acestea, din perspectiva art. 136 alin. 1 C. pr. pen., punerea in libertate a inculpatilor nu ar fi in masura sa asigure buna desfasurare a procesului penal, prezervarea probatoriului, evitarea exercitarii oricaror influente asupra celorlalte parti si martori. Inculpatii A.N. si C.M. invoca datele personale favorabile, insa activitatea infractionala imputata acestora contureaza un profil moral indoielnic, care nu poate determina instanta sa le acorde incredere.
Drept urmare, este intemeiata solutia primei instante de luare a masurii arestarii preventive a inculpatilor A.N. si C.M.; desi unele dintre criticile formulate sunt intemeiate, asa cum s-a mentionat mai sus, din perspectiva inexistentei indicilor temeinice pentru unele dintre infractiunile ce fac obiectul urmaririi penale, acestea nu inlatura concluzia finala a indeplinirii conditiilor pentru luarea masurii arestarii preventive.
Pentru inculpata S.V., acuzatiile penale pentru care exista indicii temeinice de comitere a faptei vizeaza infractiunea de inselaciune, prin raportare la partile vatamate P.N.G. si P.S.I. Asa cum rezulta din rezolutia de incepere a urmaririi penale si din ordonanta de incepere a urmaririi penale, infractiunea de inselaciune a fost retinuta exclusiv in raport de partile vatamate P.N.G. si P.S.I., iar posibila contributie infractionala a inculpatei in savarsirea acestei infractiuni este mai redusa, comparativ cu ceilalti doi coinculpati din cauza. Inculpata S.V. nu pare a avea un rol de decizie in activitatea infractionala, executa atributii de executie cerute de inculpatul, a carui angajata era, iar atributiile sale vizau in principal incasarea dobanzii lunare. Rolul mai redus al inculpatei si faptul ca nu era in cunostinta de cauza asupra intregului mecanism infractional este reliefat si de inregistrarile convorbirilor ambientale, cum ar fi cea purtata cu P.N.G. la data de 23.05.2012.
Cum in cauza pericolul social concret este extras din natura si gravitatea faptelor comise, iar in cazul inculpatei S.V. nu se constata o posibila activitatea infractionala la fel de grava ca in cazul celorlalti 2 inculpati, avand in vedere caracterul exceptional al masurii arestarii preventive, care in temeiul art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen. ar putea fi justificata doar de o reala necesitate de protejare a interesului public, curtea constata ca nu sunt suficiente date pentru a concluziona ca activitatea infractionala a inculpatei S.V. este de o gravitate care sa suscite o reala stare de puternica neliniste, indignare in cadrul comunitatii, pentru ca natura faptei si a contributia sa efectiva sa impuna luarea celei mai severe masuri preventive.
In concluzie, pentru inculpata S.V., masura arestarii preventive nu este proportionala cu gravitatea acuzatiilor penale ce i se aduc, impunandu-se luarea unei masuri preventive restrictive de libertate, respectiv masura obligarii de a nu parasi localitatea, care raspunde scopului prev. de art. 136 alin. 1 C. pr. pen. si asigura un control adecvat al conduitei procesuale ulterioare a inculpatei.
Pentru aceste considerente, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatii A.N. si C.M. impotriva incheierii nr. 102/13.06.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 6921/118/2012.
In baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen., va fi admis recursul formulat de inculpata S.V. impotriva incheierii nr. 102/13.06.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 6921/118/2012.
Se va casa in parte incheierea penala recurata, cu privire la inculpata S.V. si, rejudecand:
In baza art. 1491 alin. 9 C. Pr. Pen. va fi respinsa ca nefondata propunerea de arestare preventiva a inculpatei S.V., formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Constanta.
In baza art. 1403 alin. 7 C. Pr. Pen. se va revoca masura arestarii preventive a inculpatei S.V., dispusa prin incheierea nr. 102/13.06.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 6921/118/2012.
Se va dispune punerea de indata in libertate a inculpatei S.V. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 138/13.06.2012 emis de Tribunalul Constanta, daca nu este retinuta sau arestata in alta cauza.
In baza art. 145 alin. 1 C. Pr. Pen., se va dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv com. Lumina, jud. Constanta, fata de inculpata S.V., pe o perioada de 30 zile, de la data de 18.06.2012 la data de 17.07.2012 inclusiv.
In baza art. 145 alin.11 lit. a-d C. Pr. Pen. si art. 145 alin. 12 lit. c C. Pr. Pen. pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea inculpata S.V. este obligata sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemata;
b) sa se prezinte la organul de politie din raza teritoriala unde locuieste - Sectia de Politie Rurala nr. 2 Mihail Kogalniceanu, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemata;
c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar care a dispus masura;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
e) sa nu se apropie de partile vatamate, invinuitii, inculpatii si martorii din cauza si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect;
Prezenta hotarare se va comunica institutiilor prev. de art. 145 alin. 21 C. Pr. Pen.
In baza art. 145 alin. 22 C. Pr. Pen. se va atrage atentia inculpatei S.V. ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, se va lua fata de aceasta masura arestarii preventive.
Masura dispusa se va comunica administratiei locului de detinere.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale incheierii penale recurate.
In baza art. 192 alin. 2,4 C. pr. pen. inculpatii A.N. si C.M. vor fi obligati la plata a cate 150 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, iar in baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate in recursul inculpatei S.V. vor ramane in sarcina statului.