Competenta de a solutiona plangerea formulata in temeiul art.168 din Codul de procedura penala revine procurorului in cursul urmaririi penale si, respectiv, instantei de judecata in cursul judecatii.
Cod procedura penala, art.168
Inalta Curte de Casatie si Justitie,decizia nr. LXXI (71)/15.10.07
Prin cererea inregistrata sub nr.290/118/2006, petenta S.C."E.I." S. R. L. Constanta a formulat plangere impotriva procesului verbal de sechestru din data de 18.01.2006 incheiat de I. G. P. F. - Directia Combaterea Infractionalitatii Transfrontaliere si D. P. F. Constanta in dosarul nr. 757/P/2006 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin sentinta penala nr.591 din data de 15.12.2006, pronuntata in dosarul penal nr.1849/2006,Tribunalul Constanta a respins, in baza art.168 Cod procedura penala si art.278 Cod procedura penala, ca inadmisibila plangerea formulata de S.C. E.I. S.R.L. - cu sediul in Constanta.
Prin decizia penala nr.324/P726.06.2007, pronuntata in dosarul nr. 290/11872006, Curtea de Apel Constanta a admis recursul declarat de petenta S.C. "E.I." S. R. L. Constanta, a casat sentinta penala recurata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante, retinand ca, prin modul de intocmire a procesului verbal (ridicarea tigarilor, lasarea lor in custodie) indisponibilizarea constituie un sechestrul judiciar (chiar daca masura nu este astfel intitulata) si se impune ca prima instanta sa se pronunte asupra fondului cauzei.
Rejudecand, prin sentinta penala nr.443 din data de 31.10.2007, pronuntata in dosarul penal nr.6647/118/2007, Tribunalul Constanta a respins, ca inadmisibila, plangerea formulata de petenta S.C."E.I." S.R.L. Constanta impotriva procesului verbal de sechestru din data de 18.01.2006 incheiat de I. G. P. F. - Directia Combaterea Infractionalitatii Transfrontaliere si D. P. F. Constanta in dosarul nr. 757/P/2006 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, constatand ca, prin raportare la decizia nr. LXXI (71) din 15 octombrie 2007 pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instantele de judecata, in faza de urmarire penala, nu au competenta functionala de a solutiona plangerile formulate in temeiul art. 168 Cod Procedura Penala.
Impotriva hotararii, in termenul legal, petenta a declarat recurs deoarece instanta de fond s-a pronuntat pe exceptia inadmisibilitatii plangerii fara sa fie pusa in discutia partilor.
Recursul este fondat pentru considerentele expuse in continuare.
Potrivit art. 168 alin.1 Cod Procedura Penala, in contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia, orice persoana interesata poate formula plange procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului penal.
Asa, cum s-a lamurit si prin decizia nr. LXXI (71) din 15 octombrie 2007, in calea de atac extraordinara a recursului in interesul legii, pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, "competenta de a solutiona plangerea formulata in temeiul art.168 din Codul de procedura penala revine procurorului in cursul urmaririi penale si, respectiv, instantei de judecata in cursul judecatii."
Ori, in cauza, stabilindu-se competenta ulterior adresarii instantei de catre recurenta, nefiind culpa acesteia, plangerea trebuie trimisa organului competent, respectiv procurorului;atat timp cat competenta nu apartine in acest moment instantei, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante mai ales ca neregularitatea invocata de recurenta-nepunerea in discutie a exceptiei este sanctionata cu nulitate relativa si nu s-a facut dovada ca inlaturarea vatamarii suferita de catre petenta se poate realiza in acest mod.
Prin urmare, recursul a fost admis si, casand hotararea atacata, plangerea s-a trimis procurorului pentru solutionare conform art.168 cod procedura penala.