Lider sindical. Interdictia accesului in unitate dupa expirarea mandatului de vicepresedinte. Decizie nr. 391/CM/ din data de 05.11.2007
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Prin cererea formulata la Tribunalul Constanta, reclamantul M.G. a solicitat in contradictoriu cu parata SC U.T. Midia SA obligarea acesteia la:
- recunoasterea contractului individual de munca si la operarea mentiunilor necesare in cartea de munca la zi;
- ridicarea interdictiei de a intra in unitate;
- plata sumei de 102.786,6 lei reprezentand diferenta de drepturi salariale pe care trebuia sa le primeasca urmare detasarii sale la Federatia Sindicala Energetica;
- plata contributiilor catre bugetul asigurarilor de stat aferente sumei mai sus mentionate, estimata la suma de 40.000 lei;
- plata drepturilor salariale cuvenite conform contractului individual de munca aferente perioadei aprilie 2004 si pana la solutionarea cauzei in cuantum de 30.000 lei si a contributiilor catre bugetul asigurarilor de stat, estimate la 12.000 lei;
- plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca a fost angajatul S.C. P.E.E.T. SA - Sucursala Electrocentrale Constanta in baza unui contract individual de munca, unde a indeplinit functia de operator turbine.
In urma unui proces de reorganizare s-a infiintat societatea SC U.T. Midia SA, intregul personal fiind transferat la aceasta.
La momentul transferului, contractul individual de munca incheiat cu angajatorul de origine se afla suspendat ca urmare a detasarii sale la Federatia Sindicala Energetica, unde a detinut functia de vicepresedinte pana in august 2002, pentru un prim mandat, ulterior fiind reales in aceasta functie pentru inca un mandat de 4 ani.
Desi a refuzat semnarea unui nou contract individual de munca in conditiile impuse de societatea parata, raporturile de munca s-au desfasurat in continuare din august 2002 si pana in aprilie 2004, in sensul ca a desfasurat activitate si a fost remunerat pentru munca depusa iar incepand din luna aprilie 2004 angajatorul i-a interzis accesul la locul de munca fara a se dispune in prealabil vreo masura in legatura cu incetarea contractului individual de munca.
Prin aceasta masura abuziva i-au fost aduse prejudicii de ordin material, fiind lipsit atat de drepturile salariale cat si de celelalte drepturi cuvenite iar in urma refuzului angajatorului de a semna cererea de detasare la Federatia Sindicala Energetica a fost nevoit sa incheie un contract individual de munca cu aceasta entitate in conditii dezavantajoase sub aspectul drepturilor salariale.
Parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei pe capatul de cerere privind plata diferentei de drepturi salariale si a contributiilor catre bugetul asigurarilor de stat precum si exceptia de neexecutare a contractului individual de munca.
Referitor la prima exceptia parata a aratat ca pe perioada de referinta, martie 2004 - iulie 2006, reclamantul a avut relatii contractuale de munca cu Federatia Sindicala Energetica, careia ii incumba obligatia de plata a drepturilor salariale solicitate precum si a celorlalte drepturi. In privinta celei de-a doua exceptii, parata a aratat ca desfasurarea normala a raporturilor de munca nu a fost posibila datorita conduite culpabile a reclamantului, care nu s-a mai prezentat la serviciu si nici nu a luat legatura cu conducerea societatii in vederea clarificarii situatiei sale.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea actiunii intrucat reclamantul a refuzat incheierea in forma scrisa a unui nou contract individual de munca cu societatea parata, astfel cum prevedea contractul colectiv de munca pentru anul 2002 incheiat la nivel de unitate, iar in lipsa acestuia cererea reclamantului privind detasarea sa la Federatia Sindicala Energetica nu a putut fi primita.
S-a recunoscut ca intre parti au existat relatii contractuale specifice relatiilor de munca prin prisma faptului ca in perioada de la data expirarii primului mandat, 1 august 2002 si pana la 15 martie 2004, reclamantul a prestat munca in societatea parata, fiind remunerat pentru munca depusa.
S-a solicitat respingerea cererii privind plata diferentelor de drepturi salariale si a contributiilor catre bugetul asigurari de stat intrucat in perioada 15 martie 2004 si pana in iulie 2006 reclamantul a avut raport de munca cu Federatia Sindicala Energetica in baza unui contract de munca valabil incheiat.
Prin incheierea de sedinta din 12 ianuarie 2007, in temeiul dispozitiilor art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, instanta a dispus unirea celor doua exceptii invocate cu fondul cauzei, apreciind ca fiind necesara administrarea de probe comune fondului.
Prin sentinta civila nr. 870 din 20 aprilie 2007 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive si exceptia neexecutarii contractului, invocate de parata, ca fiind nefondate.
A fost admisa in parte actiunea formulata de reclamant.
A fost obligata parata sa recunoasca contractul individual de munca si implicit calitatea de salariat a reclamantului.
A fost obligata parata sa opereze la zi mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca si sa ridice interdictia de acces in unitate in ceea ce il priveste pe reclamant.
A fost obligata parata la plata drepturilor banesti cuvenite reclamantului pentru perioada aprilie 2004 si pana la pronuntarea prezentei hotarari in cuantum de 19.146,08 lei cu titlu de contributii catre bugetul asigurarilor de stat si impozite.
Au fost respinse restul pretentiilor ca nefondate.
A fost obligata parata catre reclamant la plata sumei de 1.045 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand in onorariu de expert si cheltuieli de transport.
In motivarea hotararii prima instanta a retinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a societatii parate:
Obiectul litigiului de fata il constituie actiunea reclamantului, salariat al societatii parate in baza unui contract de munca, prin care a solicitat obligarea angajatorului la recunoasterea contractului individual de munca si, implicit, aceea de salariat precum si la plata drepturilor salariale si a celorlalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit pentru activitatea pe care trebuia sa o presteze in cadrul societatii.
Din aceasta perspectiva, solicitarea reclamantului de a i se recunoaste contractul individual de munca il constituie un litigiu de munca intervenit intre angajat si angajator in legatura directa cu executarea contractului de munca, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind justificata chemarea in judecata, in calitate de parate, a SC U.T. Midia SA.
Cu privire la exceptia de neexecutare a contractului individual de munca;
Contractul individual de munca este obligatoriu pentru cele doua parti ale sale - angajator si salariat, in virtutea principiului inscris in art. 969 Cod civil, potrivit caruia "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".
Articolul 8 alin. 1 Codul muncii prevede ca relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte.
In lumina acestor reglementari rezulta ca relatia de munca este caracterizata de mecanismul contractual, de schimbul sinalagmatic de prestatii reciproce constand in obligatia salariatului de a presta munca si cea a angajatorului de a o remunera.
In cauza, s-a constatat ca executarea contractului individual de munca nu a fost posibila din culpa angajatorului, care a interzis salariatului sau accesul in unitate, aspect recunoscut de societatea parata.
Pentru aceste considerente, exceptia de neexecutare a contractului de munca a fost respinsa ca nefondata.
Pe fondul cauzei au fost retinute urmatoarele considerente:
De la data expirarii mandatului - august 2002 - raporturile de munca dintre parti au continuat pana in luna aprilie 2004, data la care societatea parata i-a interzis accesul in incinta societatii, fiindu-i refuzata si cererea de detasare la Federatia Sindicala Energetica.
In baza H.G. nr. 1090 din 25 octombrie 2001, in urma reorganizarii S.C. P.E.E.T.T. SA s-a infiintat SC U.T. Midia SA, intregul personal salariat fiind transferat la aceasta, societatea nou infiintata dobandind astfel calitatea de angajator al reclamantului, drepturile si obligatiile partilor fiind guvernate de contractul individual de munca incheiat cu angajatorul de origine.
Relevant in cauza este faptul ca, desi reclamantul a refuzat la data intrarii in vigoare a contractului colectiv de munca incheiat la nivelul societatii parate in anul 2002 a unui nou contract de munca in conditiile impuse de angajator, raporturile de munca intre parti s-au derulat in continuare pana in luna martie 2004 inclusiv.
Nefiind incheiat in forma scrisa, se presupune ca a fost incheiat pe durata nedeterminata contractul de munca al reclamantului.
Masura luata de societatea parata in sensul de a interzice accesul reclamantului in incinta societatii, fara ca in prealabil sa se dispuna vreo masura in legatura cu incetarea contractului individual de munca, s-a dovedit a fi nelegala, fiind incalcate atat dispozitiile art. 41 alin. 1 din Legea fundamentala precum si normele din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care proclama dreptul la munca ca un drept fundamental ce nu poate fi ingradit.
Instanta de fond a apreciat ca restabilirea relatiilor contractuale dintre parti se impune, motiv pentru care societatea parata a fost obligata sa recunoasca contractul individual de munca al reclamantului, dupa cum a fost obligata sa ridice interdictia in ceea ce priveste accesul la munca al acestuia si, totodata, sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca al reclamantului la zi.
Cu privire la plata drepturilor salariale si a contributiilor catre bugetul de stat aferente perioadei aprilie 2004 si in continuare pana la pronuntarea hotararii s-a constatat ca potrivit art. 269 Codul muncii, angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit vreun prejudiciu material din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
In cauza, a fost dovedit faptul ca salariatul, fara sa fie concediat, a fost impiedicat sa munceasca prin interdictia impusa de angajator privind accesul reclamantului in incinta unitatii, aspect recunoscut de societatea parata.
Constatand ca fiind intrunite conditiile angajarii raspunderii patrimoniale sub aspectul faptei ilicite a raportului de cauzalitate si a culpei, angajatorul a fost obligat la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada aprilie 2004 si pana la pronuntarea prezentei hotarari, precum si la plata contributiilor catre bugetul de stat in ceea ce il priveste pe acesta, pentru aceeasi perioada de referinta in cuantumul stabilit prin raportul de expertiza efectuat in cauza si necontestat de parti.
Cu privire la plata diferentelor de drepturi salariale pe care reclamantul trebuia sa le primeasca urmare detasarii la Federatia Sindicala Energetica precum si a contributiilor aferente s-a retinut ca in intervalul 15 martie 2004 - iulie 2006 relatiile de munca dintre reclamant, in calitate de vicepresedinte si Federatia Sindicala Energetica au fost guvernate de contractul individual de munca incheiat intre cele doua parti, inregistrat sub nr. 57 din 15 martie 2004.
Atata timp cat relatiile de munca dintre cele doua parti au fost guvernate de contractul individual de munca, nu poate sa beneficieze de drepturile care ii sunt mai favorabile, acest beneficiu fiind operabil doar in ipoteza detasarii.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs ambele parti.
I. Recurenta parata SC U.T. Midia SA a invocat, in esenta, urmatoarele motive de recurs:
Instanta de fond a retinut in mod eronat intreaga situatie de fapt fara a lua in considerare intregul probatoriu existent la dosar si a interpretat si aplicat in mod gresit legea, pronuntand o hotarare nelegala.
La momentul transferului contractul individual de munca al reclamantului se afla suspendat ca urmare a detasarii acestuia la Federatia Sindicala Energetica, unde a detinut functia de vicepresedinte pana in luna august 2002, ulterior fiind reales pentru un mandat de inca 4 ani. Din 15 martie 2004 reclamantul a incheiat cu Federatia Sindicala un contract individual de munca cu norma intreaga, fiind astfel salariat al Federatiei, in functia de vicepresedinte, pana la 31 iulie 2006.
In mod nelegal instanta nu a aplicat dispozitiile imperative ale art. 50 lit. f din Codul muncii desi din inscrisurile existente la dosar reiesea cu claritate suspendarea de drept a contractului individual de munca al reclamantului.
Pe perioada suspendarii toate drepturile si contributiile au fost achitate de Federatia Sindicala Energetica, in calitate de angajator, astfel ca in mod gresit instanta de fond a obligat societatea la plata drepturilor salariale si a contributiilor catre bugetul de stat pe perioada aprilie 2004 - iulie 2006.
In subsidiar, daca din eroare instanta de fond nu a constatat suspendarea de drept a contractului individual de munca, avea cel putin obligatia de a face aplicarea art. 35 din Codul muncii, care reglementeaza cumulul de functii.
Obligatiile fiscale considerate de lege singulare trebuie achitate o singura data, fiind in sarcina angajatorului unde se presteaza munca de baza, iar acestea au fost platite de catre Federatia Energetica.
Cu toate ca abuzul de drept savarsit de reclamant a fost invocat atat prin intampinare cat si prin concluziile formulate la fond, instanta nu l-a retinut si nu l-a sanctionat ca atare.
La instanta de fond au fost depuse numeroase inscrisuri din care rezulta relatia tensionata intre reclamant si conducerea societatii, situatie de care se face vinovat exclusiv reclamantul.
In nenumarate randuri, instantele si organele de urmarire penala sesizate de catre M.G. au infirmat pretentiile acestuia.
Reclamantul, desi primise interdictia de a intra in unitate inca din aprilie 2004, a asteptat mai bine de 2 ani pentru a actiona in judecata societatea si a solicita drepturile salariale.
II. Recurentul M.G. a invocat, in esenta, urmatoarele:
Sentinta atacata este nelegala si netemeinica sub aspectul respingerii capatului de cerere privitor la acordarea drepturilor salariale cuvenite pentru functia de vicepresedinte al F.S.L.I. Energetica si nepronuntarea instantei cu privire la obligarea intimatei parate la intocmirea fisei postului si asigurarea pregatirii necesare reincadrarii.
Instanta fondului trebuia sa dispuna si obligarea intimatei parate la plata drepturilor salariale reprezentand diferenta dintre ce a primit contestatorul in calitate de vicepresedinte (salariu corespunzator unei saptamani de activitate in cadrul F.S.L.I. Energetica) si ceea ce trebuia sa primeasca conform expertizei.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursurile ca nefondate pentru urmatoarele considerente:
I. Cu privire la recursul formulat de parata;
Reclamantul M.G. a fost salariatul S.C. P.E.E.T.T. SA - Sucursala Electrocentrale Constanta in functia de operator turbina.
Urmare reorganizarii societatii, s-a infiintat SC U.T. Midia SA, parata in cauza, intregul personal contractual fiind transferat la aceasta.
La momentul transferului, contractul individual de munca al reclamantului, incheiat cu angajatorul de origine, se afla suspendat ca urmare a detasarii acestuia la Federatia Sindicala Energetica unde a detinut functia de vicepresedinte pana in luna august 2002.
In anul 2002 M.G. a fost reales vicepresedinte in cadrul Federatiei Sindicale pentru inca un mandat 2002 - 2006.
Spre deosebire de mandatul anterior, vicepresedintii Federatiei urmau sa fie prezenti, 5 zile/luna la sediul federatiei, activitatea preponderenta fiind cea de indeplinire a responsabilitatilor rezultate din calitatea de angajat al unitatii unde este salariat.
De la momentul reincadrarii in munca a contestatorului, august 2002 si pana la momentul instituirii interdictiei de a mai intra in unitate, aprilie 2004, acesta a prestat munca in cadrul unitatii ca activitate de baza.
Desfasurarea activitatii la Federatie pana la momentul instituirii interdictiei s-a facut in forma delegarii, in baza art. 35 din Legea sindicatelor si art. 233 din contractul colectiv de munca al SC SCUT Midia 2002, in conformitate cu care angajatorul este obligat sa acorde angajatului lider sindical 5 zile pe luna pentru activitate sindicala.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 54/2993, membrii alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale, care lucreaza nemijlocit in unitate in calitate de salariati, au dreptul la reducerea programului de 3 - 5 zile pentru activitati sindicale, fara afectarea drepturilor salariale.
Numarul de zile cumulate pe an si numarul celor care pot beneficia de acestea se stabilesc prin contractul colectiv de munca.
Conform art. 233 alin. 1 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate SC U.T. Midia SA, salariatii, membri de sindicat alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale (consilii de conducere sau organe similare ale acestora conform statutelor proprii) au dreptul de a presta activitati sindicale in societatea sau in afara acesteia, un numar de 5 zile/luna/persoana.
Prin alin. 5 se prevede ca functiile de conducere ale organizatiei sindicale care vor beneficia de reducerea lunara a programului de lucru in conditiile alin. 1, 2, 3 sunt: presedintele, vicepresedintii, lideri de sectii.
Este adevarat ca prin art. 50 lit. f din Codul muncii se prevede suspendarea de drept a contractului individual de munca pe timpul indeplinirii unei functii de conducere salarizate in sindicat, insa, aceasta dispozitie are caracterul unei norme generale fata de dispozitia din art. 35 a Legii nr. 54/2003, care are caracter de norma speciala si care se aplica cu prioritate.
Prin urmare, reclamantul M.G., in calitate de vicepresedinte al Federatiei, trebuia sa desfasoare activitate sindicala in secundar, fata de indeplinirea atributiilor din contractul de munca cu unitatea.
Acest lucru rezulta si din Regulamentul de organizare si functionare al Comitetului Executiv al Federatiei Energetica (art. 3 alin. 2) potrivit caruia vicepresedintii sunt prezenti 5 zile/luna la sediul Federatiei, activitatea preponderenta fiind cea de indeplinire a responsabilitatilor rezultate din calitatea de angajat al unitatii unde este salariat si respectiv, activitatea de sustinere a intereselor salariatilor pe care ii reprezinta in cadrul organizatiei sindicale.
Din cauza interdictiei de a mai intra in unitate, instituita de parata, reclamantul nu a mai putut sa desfasoare activitate in unitate, acesta fiind nevoit sa incheie un contract individual de munca cu Federatia.
Din depozitia martorului D.V., presedinte al Federatiei, rezulta ca la nivelul Federatiei Energetica s-a convenit ca presedintele si presedintele executiv sa incheie contract de munca cu federatia, iar celelalte persoane din conducere, inclusiv vicepresedintii, urmau sa presteze cate 5 zile pe luna activitate la sediul Federatiei, pentru care erau retribuiti din fondurile Federatiei. In ceea ce il priveste pe reclamant, s-a facut o exceptie datorita conflictului ivit intre acesta si societatea parata.
Prin intampinare, parata a motivat ca nu i s-a mai permis accesul reclamantului in unitate intrucat acesta a refuzat sa semneze un act aditional prin care i -sa oferit un post cu caracteristici similare celui pe care il ocupa inainte de a fi detasat, respectiv postul de operator turbine CCTTA2 intrucat TA1DSL era retrasa din exploatare.
Insa, conform dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 54/2003, in timpul mandatului si in termen de 2 ani de la incetarea mandatului, reprezentantilor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajeaza, decat cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizatiei sindicale.
Reclamantului i se cerea sa semneze un act aditional la contractul individual de munca prin care urma sa opereze pe un alt tip de instalatie, fara sa i se intocmeasca o fisa a postului. Fisele postului au fost intocmite mult mai tarziu, astfel cum rezulta din chiar declaratia martorului N.I., propus de parata.
Prin urmare, in mod justificat reclamantul a refuzat semnarea actului aditional.
Salariatul, fara sa fie concediat, a fost impiedicat sa munceasca prin interdictia impusa de angajator privind accesul reclamantului in incinta unitatii.
Intrucat nu mai avea alte venituri, reclamantul a fost nevoit sa se angajeze la Federatie.
Avand in vedere dispozitiile art. 35 din Legea nr. 54/2003, precum si dispozitiile art. 233 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, in mod corect prima instanta a obligat parata catre reclamant la plata drepturilor banesti aferente perioadei aprilie 2004 pana la pronuntarea hotararii precum si la plata contributiilor catre bugetul asigurarilor de stat si impozite.
In cauza nu poate fi vorba nici de un cumul de functii, cum a solicitat recurenta parata sa se constate in subsidiar, pentru aceleasi considerente expuse mai sus si pe care Curtea nu le mai reia.
In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la abuzul de drept savarsit de catre reclamant, Curtea retine urmatoarele:
Relatiile tensionate dintre reclamant si conducerea societatii si existenta unor alte litigii intre parti nu au relevanta in cauza si nu pot sa influenteze solutia pronuntata in prezentul dosar.
Reclamantul a incercat in mod constant, atat direct cat si prin intermediul organizatiilor sindicale, sa ajunga la un consens cu unitatea, insa, cand si-a dat seama ca nu exista o alta cale de solutionare a situatiei, s-a adresat instantei, astfel ca nu se poate retine un abuz de drept din partea acestuia.
Demersurile efectuate rezulta atat din adresele inaintate de organizatia sindicala catre unitate cat si din declaratia martorului D.V., care a aratat ca reclamantul a facut demersuri pentru solutionarea amiabila, insa, fara niciun rezultat din partea societatii parate.
II. Cu privire la recursul formulat de reclamantul M.G.;
Primul motiv de recurs se refera la gresita respingere a capatului de cerere privitor la acordarea drepturilor salariale cuvenite pentru functia de vicepresedinte al F.S.L.I. Energetica.
Prima instanta a obligat parata la plata drepturilor banesti cuvenite reclamantului si la plata contributiilor catre bugetul asigurarilor de stat si impozite.
Datorita interdictiei de a mai intrat in unitate, chiar reclamantul a aratat ca a fost nevoit sa incheie un contract individual de munca cu Federatia.
Acest contract individual de munca a fost cu norma intreaga, cu un salariu negociat si marit periodic prin acte aditionale, astfel ca nu se mai justifica acordarea drepturilor salariale pentru functia de vicepresedinte la F.S.L.I. Energetica.
In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la nepronuntarea instantei de fond cu privire la obligarea paratei la intocmirea fisei postului si asigurarea pregatirii necesare reincadrarii, Curtea constata ca recurentul reclamant nu a formulat o astfel de cerere la judecata pe fond, iar potrivit art. 316 coroborat cu art. 294 Cod procedura civila, in recurs nu pot fi formulate cereri noi.
Prin concluziile scrise depuse la instanta de fond reclamantul a solicitat obligarea paratei la intocmirea fisei postului, asigurarea pregatirii necesare reincadrarii, inca, prin concluziile scrise nu se putea completa obiectul cererii de chemare in judecata. Prin urmare, in mod corect prima instanta nu s-a pronuntat pe aceste capete de cerere.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursurile formulate ca nefondate si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.