Limitarea acestui drept poate fi realizata in conditiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 si trebuie sa urmareasca un scop legitim si sa fie necesara intr-o societate democratica.Necesitatea asigurarii unui raport de proportionalitate intre scopul urmarit prin aplicarea unei limitari a dreptului in discutie si mijloacele folosite in realizarea lui
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea la 04.12.2006, reclamantul M.A.I. - D.G.P. a chemat in judecata pe paratul G.A.C. pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna restrangerea exercitarii dreptului paratului la libera circulatie in statele Uniunii Europene, pentru o perioada de cel mult 3 ani.
In motivarea cererii s-a aratat ca paratul a fost returnat din Franta la data de 31.08.2006, in baza Acordului de readmisie incheiat de Romania cu aceasta tara, aprobat prin H.G.nr.278/1994, si ca aceasta situatie face aplicabile dispozitiile art.38 lit."e" din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, modificata si completata de O.G. nr.5/2006.
Prin sentinta civila nr.3258 din 15.12.2006, Tribunalul Tulcea a admis actiunea si a dispus restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie al paratului in toate statele membre ale Uniunii Europene pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, iar dupa aceasta data numai in Franta, pentru o perioada de trei ani.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca paratul nu a respectat termenul legal de sedere pe teritoriul statului strain, unde a fost depistat de politia franceza practicand cersetoria, si ca in speta sunt incidente dispozitiile art.38 lit.a si a art.39 alin.1 din Legea nr.248/2005, cu consecinta interzicerii intrarii acestuia in toate statele membre ale Uniunii Europene pe perioada prevazuta de lege.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul si a criticat-o in privinta perioadei pentru care a fost restransa exercitarea dreptului la libera circulatie; s-a sustinut ca instanta nu a luat in considerare datele concrete ale cauzei, respectiv faptul ca a parasit in mod legal tara, ca mai fusese anterior plecat in strainatate, iar scopul deplasarii nu a fost unul ilicit, ci gasirea unui loc de munca mai bine platit.
Prin intampinare, D.G.P. a solicitat respingerea apelului ca nefondat si a aratat in motivare ca autoritatile romane nu au competenta de a cerceta si a se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei actului de returnare dispus de autoritatile franceze si, pe cale de consecinta, nu pot inlatura masura sau efectele returnarii.
Analizand hotararea atacata in raport cu critica formulata instanta retine ca apelul este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Conform art.2 din Legea nr.248/2005, cetatenilor care indeplinesc conditiile prevazute de lege le este garantat dreptul de a calatori in strainatate, de a emigra si de a reveni oricand in tara.
Limitarea exercitarii dreptului cetatenilor romani la libera circulatie se poate face numai temporar, in cazurile si conditiile prevazute de lege, iar in acest sens dispozitiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 prevad ca restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
Conform art.2 alin.2 din Protocolul nr.4 la CEDO "orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa."
Acest drept poate cunoaste limitari in cazurile si conditiile prevazute de dispozitiile art.2 paragrafele 3 si 4 din Protocolul mentionat, daca ele sunt prevazute de lege, urmaresc un scop legitim si sunt necesare intr-o societate democratica, necesitate analizata prin prisma raportului de proportionalitate intre scopul urmarit prin aplicarea unei limitari a dreptului in discutie si mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Analizand din perspectiva acestor criterii hotararea atacata in speta, curtea constata ca proportionalitatea scop-mijloace nu a fost respectata de instanta de fond deoarece o sedere pe teritoriul statului francez pe o perioada de aprox. 20 de zile, nu justifica stabilirea duratei maxime prevazuta de lege pentru restrangerea exercitiului unui drept fundamental, cum este cel la libera circulatie; avand, insa, in vedere ca din declaratia olografa data de parat la data returnarii rezulta ca scopul deplasarii in strainatate a fost practicarea unei activitati ilicite, instanta apreciaza ca scopul preventiv si sanctionator al Legii nr.248/2005, prin care se urmareste stoparea emigratiei ilegale, poate fi asigurat prin limitarea dreptului pentru o perioada reprezentand jumatate din maximul stabilit de legiuitor.
Pe cale de consecinta si in temeiul art.296 C.pr.civ., instanta va admite apelul si va schimba in parte hotararea atacata in sensul reducerii perioadei de restrangere a dreptului la libera circulatie pe teritoriul Frantei de la 3 ani la 1 an si 6 luni.