Procedura insolventei. Atragere raspundere patrimoniala a membrilor organelor de conducere, in temeiul art. 137 lit. c si d din Legea nr. 64/1995 republicata. Imposibilitate identificare acte contabile. Decizie nr. 3/COM/ din data de 11.01.2007
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Reclamanta SC "I.T.C." SRL in calitate de creditor al debitoarei SC "A.LM 2000" SRL, in faliment, a investit instanta cu solutionarea cererii de angajare a raspunderii patrimoniale a paratului L.S.V. pentru plata pasivului constand in suma de 123.546 RON.
In motivarea cererii se mentioneaza ca in conformitate cu planul de distributie lichidatorul judiciar a facut plati catre cei doi creditori bugetari inscrisi in tabloul obligational asupra averii debitoarei SC "A.LM 2000" SRL. Intr-o atare situatie, fondurile obtinute din lichidare nu au fost suficiente pentru acoperirea creantelor.
Creditoarea a invederat ca solicita angajarea raspunderii patrimoniale a paratului L.S.V., in calitate de mostenitor al defunctului L.M. - care a indeplinit functia de administrator al societatii falite.
In opinia aceleiasi creditoare defunctul administrator L.M. a determinat falimentul societatii debitoare prin lipsa de interes manifestata in recuperarea datoriilor si prin desfasurarea unei activitati nerentabile care ducea in mod vadit la incetarea de plati.
De altfel, asa cum arata si in raportul final, lichidatorul judiciar nu a avut la indemana arhiva financiar contabila a societatii debitoare sau alte documente.
Relativ la raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor, creditoarea a invederat ca din raportul final rezulta ca faptele defunctului administrator au contribuit la ajungerea societatii debitoare in incetare de plati. In probatiune s-a folosit de proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr.6065 din 2 octombrie 2006 Tribunalul Constanta a respins cererea.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca premisele actiunii in raspundere patrimoniala a membrilor organelor de conducere sunt asigurate in raportul intocmit de administratorul judiciar sau lichidator in conformitate cu dispozitiile art.56 din lege care va intocmit si supus judecatorului sindic in termen de 30 de zile de la desemnarea lichidatorului, raport coroborat cu alte mijloace.
In speta, in raport de concluziile raportului final rezulta ca nu sunt indeplinite cerintele inscrise in prevederile art.137 din Legea nr.64/1995 republicata.
In cauza, reclamanta creditoare desi a sustinut ca sunt indeplinite conditiile dispozitiilor art.137 lit.c si d din legea in materie, s-a retinut ca aceasta sustinere nu are nici un fundament probator.
Aplicarea dispozitiilor art.137 din lege presupune dovedirea de catre titularul actiunii a intrunirii cumulative a cerintelor privind raspunderea civila delictuala a paratului administrator, inclusiv sub aspectul raportului de cauzalitate intre fapta acestuia si starea de incetare de plati a societatii.
In speta, desi s-a retinut de catre participantul in reorganizare ca nu a avut la indemana arhiva financiar contabila, aceasta statueaza ca nu au fost indeplinite conditiile cumulative reglementate de art.137 din lege.
Imprejurarea ca lichidatorul nu a reusit sa identifice documentatia contabila intocmita pe parcursul activitatii comerciantului de catre defunct nu complineste cerinta administrarii probelor in sensul mentionat si nu instituie o prezumtie de responsabilitate a celui chemat in judecata.
In absenta oricaror probatorii din partea titularului cererii si atata timp cat concluziile raportului final conchid ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii fundamentata pe dispozitiile art.137 din lege, prima instanta a respins cererea retinand ca nu se poate angaja raspunderea patrimoniala a susceptibilului in absenta vreunei fapte culpabile in persoana defunctului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul-creditor, invocand ca motive de nelegalitate interpretarea gresita data de instanta dispozitiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 si dispozitiilor art.137 lit.d din aceeasi lege si totodata probelor administrate in cauza si din care rezulta ca se poate antrena raspunderea patrimoniala a susceptibilului pentru ca din concluziile raportului final intocmit de lichidatorul judiciar se dovedeste ca acesta a tinut contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile si nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Recursul este nefondat.
Antrenarea raspunderii materiale a fostului administrator al falitei in temeiul art.137 lit.d din Legea nr.64/1995 presupune indeplinirea unei cerinte esentiale de admisibilitate a cererii, respectiv existenta unui raport de cauzalitate intre fapta administratorului si prejudiciul creat.
Conform art.137 lit.d din lege, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana - care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una dintre faptele enumerate limitativ de lege.
In concret, la art.137 lit. d din Legea nr.64/1995 se dispune asupra posibilitatii de a proceda la antrenarea raspunderii materiale a fostului administrator daca a tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Natura juridica a raspunderii administratorului imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale, fiind o raspundere speciala.
Fiind vorba de o raspundere delictuala pentru a fi antrenata este necesar a se indeplinii conditiile generale ale raspunderii civile delictuale (conform art.998, 999 Cod civil) fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Asadar, atat din determinarea legaturii de cauzalitate intre faptele presupuse a fi savarsit de fostul administrator si incetarea platilor precum si a partii din pasiv pe care acesta ar putea fi obligat sa o suporte din averea personala trebuie dovedite.
Or, in cauza de fata, asa dupa cum bine a retinut prima instanta, nu s-au facut probe de catre reclamant pentru a se dovedi, asa cum cer dispozitiile art.1169 Cod civil, legatura de cauzalitate intre eventuala netinere a contabilitatii conform legii ca fapta culpabila a administratorului si ajungerea societatii in stare de insolventa.
Mai mult, din raportul final intocmit de lichidatorul judiciar rezulta ca nu sunt indeplinite conditiile art.137 din Legea nr.64/1995 pentru a atrage raspunderea materiala a administratorului.
Fata de aceste considerente, Curtea constata ca, reclamantul nu a dovedit elementele raspunderii delictuale cu referire la raspunderea speciala, reclamate de art.137 lit.d din Legea nr.64/1995 si dispune respingerea recursului ca nefundat, in temeiul art. 312 Cod procedura civila.