Cerere de deschidere a procedurii falimentului fata de un debitor aflat in stare de insolventa. Conditii. Admisibilitate.

Prin sentinta civila nr. 1747/05.10.2007 a Tribunalului Tulcea, pronuntata in dosarul comercial nr. 842/88/2007, a fost respinsa contestatia debitoarei S.C. P.T. S.R.L. si a fost admisa cererea creditoarei SC T.A. S.R.L., dispunandu-se deschiderea procedurii de insolventa fata de debitoare. A fost desemnat administrator judiciar R.N. S.P.R.L.
S-a motivat ca debitoarea, desi tagaduieste starea de insolventa, nu probeaza sustinerile sale in sensul ca are fonduri pentru plata datoriilor sau ca datoriile nu sunt exigibile ori nu indeplinesc cerintele valorii-prag.
Solutia a fost atacata cu recurs de catre S.C. "P" S.R.L.
In motivarea recursului se arata ca nu sunt indeplinite cerintele legale in ceea ce priveste creanta in suma de 616.740 lei.
Astfel, creanta pentru suma de 210.196,98 lei (contravaloare materiale de constructii) nu a fost dovedita, facturile fiscale fiind prezentate in termenul de pronuntare. Totodata, acestea nu poarta semnatura reprezentantului legal al societatii si stampila acesteia iar creditoarea nu prezinta alte documente din care sa rezulte ca materialele de constructie au fost efectiv predate.
Si in ceea ce priveste suma de 92.700 lei (imprumuturi), creditoarea prezinta chitantele despre care afirma ca fac dovada imprumuturilor in termenul de pronuntare. Mai mult, nici un inscris nu prevede un termen de scadenta, astfel ca nu se poate dovedi exigibilitatea acestei sume.
Pentru suma de 22.500 lei (avans pentru achizitionarea unor marfuri ce nu au fost livrate) nu au fost depuse facturi fiscale, neexistand nicio dovada cu privire la pretinsa conventie.
Nici suma de 291.345,45 lei (valoarea unor lucrari de amenajare si reparatii) nu reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila atata timp cat nu se face dovada executarii lucrarilor pentru a se verifica exigibilitatea creantei.
Chiar creditoarea recunoaste indirect ca suma pretinsa nu intruneste cerintele legale atata timp cat a promovat o actiune pe dreptul comun pentru recuperarea aceleiasi sume. Actiunea formulata in conditiile OG nr. 5/2001 a fost respinsa cu motivatia ca nu sunt intrunite conditiile speciale prevazute de aceasta ordonanta de urgenta.
In mod gresit instanta de fond nu a retinut apararea potrivit cu care exista posibilitatea de achitare a unei creante egala cu suma invocata, din fondurile banesti disponibile. Astfel, s-a dovedit ca societatea a achitat o creanta mult mai mare decat cea pretinsa, aceasta reprezentand un imprumut contractat la BCR iar suma pretinsa de catre intimata in cauza nu a fost achitata datorita inexistentei creantei.
Recurenta solicita si suspendarea executarii hotararii recurate pana la solutionarea recursului.
Cererea este insotita de inscrisuri.
Intimatii nu depun intampinare.
Instanta de recurs retine urmatoarele, examinand actele si lucrarile dosarului:
Potrivit art. 31 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/2006: "Orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva, in care va preciza:
a) cuantumul si temeiul creantei;
b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare.
Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii".
In temeiul art. 33 alin. 1 si 2 din legea nr. 85/2006: "In termen de 48 de ore de la inregistrarea cererii creditorului indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, judecatorul-sindic va comunica cererea, in copie, debitorului.
In termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa. Daca debitorul contesta starea de insolventa, iar contestatia sa este ulterior respinsa, el nu va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea judiciara".
Creditorul este tinut sa dovedeasca ca are o creanta certa, lichida si exigibila impotriva debitorului, ca aceasta atinge valoarea - prag prevazuta de lege (10.000 lei) ce nu a fost achitata dupa 30 de zile de la scadenta pentru a opera prezumtia de insolventa. Prezumtia poate fi rasturnata insa de catre debitor, acesta urmand sa dovedeasca existenta fondurilor banesti pentru plata datoriilor exigibile.
In ceea ce priveste afirmatia potrivit cu care creditorul a depus facturile fiscale pentru suma de 210.196,98 lei si 92.700 lei in termenul de pronuntare - aceasta nu este sustinuta de probe. Astfel, din inscrisurile depuse la dosar (inclusiv incheierile instantei) nu rezulta depunerea unor documente dupa incheierea dezbaterilor. Dimpotriva, din motivarea sentintei civile nr. 1747/05.10.2007 rezulta ca reclamanta-creditoare a depus in sustinerea cererii sale (la momentul depunerii cererii) facturi fiscale al caror furnizor este, chitante si ordine de plata.
In cazul in care creanta rezulta dintr-o factura fiscala, practica judiciara a stabilit ca putem vorbi de o creanta certa, lichida si exigibila daca este consemnata intr-o factura fiscala redactata pe formularul tipizat, inseriata si completata la toate rubricile si care contine semnatura beneficiarului, chiar daca nu poarta antetul debitorului si nu atesta primirea marfii de catre acesta.
Toate sumele ce compun creanta invocata de catre creditor depasesc valoarea prag prevazuta de lege iar facturile depuse la dosar insumeaza si ele o valoare superioara valorii-prag prevazuta de lege. In plus, aceste facturi intrunesc cerintele legale pentru a considera ca sumele din cuprinsul lor reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila. Sunt intrunite astfel conditiile pentru nasterea prezumtiei de insolventa, chiar daca pentru o parte din suma reclamanta intimata este posibil sa nu fi facut dovezile necesare.
In aceste imprejurari revenea debitoarei obligatia sa dovedeasca - conform art. 1169 C.civ. - ca beneficiaza de fondurile necesare platii creantei, dovada care nu a fost facuta in speta. Plata unei datorii, fara sa se arate din ce resurse a fost achitata, nu face o astfel de dovada. Prima instanta a retinut chiar ca debitul invocat a fost achitat din suma rezultata ca urmare a vanzarii unui teren din patrimoniul societatii, vanzare care nu se putea realiza in timpul existentei pe rolul sau a cauzei de declansare a procedurii insolventei, aspect ce nu a fost contestat in recurs.
Actiunile promovate de catre reclamanta intimata pentru recuperarea sumei, invocate de catre recurenta, nu au nici o relevanta in prezenta cauza, apreciaza Curtea.
Pentru aceste motive recursul a fost respins ca nefondat.