Codul de procedura civila: art. 72-74,
Decizia (RIL) nr.13/2016 ICCJ.
Interesul atragerii in proces si a ordonatorului principal de credite, pe motiv ca acest demers ar reprezenta o garan?ie a executarii obliga?iei de plata ce revine institu?iei/autorita?ii publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este unul legitim, atata vreme cat atribu?iile prevazute de lege in materia repartizarii creditelor bugetare, alocarii ?i stabilirii destina?iei acestora nu cuprind o obliga?ie de garan?ie sau de despagubire a ordonatorului principal de credite, care sa constituie fundamentul preten?iilor deduse judeca?ii.
Sectia I Civila - Decizia civila nr.232/07 martie 2018.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr.(…) reclamantul P.I. a solicitat ca, in contradictoriu cu parata Scoala Gimnaziala M.K. sa se dispuna obligarea paratei la plata sumelor aferente dobanzii legale penalizatoare pentru punerea in executare cu intarziere a sentin?ei civile nr.(…) pronun?ata de Tribunalul Alba in dosar nr.(…).
Prin cererea inregistrata la data de 06.12.2017 parata a chemat in garan?ie C.L. al Municipiului S., avand in vedere ca potrivit art.104 din Legea nr.1/2011 finan?area inva?amantului se face prin bugetul consiliului local.
Prin Incheierea pronun?ata la data de 31 ianuarie 2018 s-a respins ca inadmisibila cererea de chemare in garantie a C.L. al Municipiului S. formulata de parata.
Pentru a pronun?a aceasta incheiere, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art.72 alin.(1) Cod procedura civila, partea interesata poate sa cheme in garantie o terta persoana, impotriva careia ar putea sa se indrepte cu o cerere separata in garantie sau in despagubiri.
In cadrul unui conflict de munca, partile acestuia sunt definite expres de art. 267 Codul muncii, ca urmare a caracterului predominant personal al contractului individual de munca. Or, admisibilitatea unei cereri de chemare in garantie intr-un atare conflict se impune a fi analizata avand in vedere tocmai specificitatea raportului juridic de munca.
Cum in cauza angajator a fost Sc. G. M.K., iar intre aceasta si C.L.S. nu exista o obligatie de garantie sau de despagubire, inseamna ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.72 din Codul de procedura civila, mai mult de principiu, un ordonator de credite este obligat ex lege la a aloca fonduri necesare finantarii paratului.
Fata de aceste considerente in temeiul art.74 alin.2 raportat la art.64 din Codul de procedura civila a respins ca inadmisibila cererea de chemare in garantie formulata in cauza..
Impotriva acestei incheierii a declarat apel parata, solicitand admiterea apelului si admiterea cererii de chemare in garan?ie.
In expunerea de motive, apelanta a aratat, in esenta, faptul ca obiectul dedus judeca?ii nu este un litigiu de munca, ci accesoriile unor sume deja ca?tigate de reclamanta.
Prin sentinta civila nr.(…) pronuntata in dosarul nr.(…) al Tribunalului Alba, ramasa definitiva prin respingerea apelului, C.L.S. a fost obligat sa aloce sumele necesare platii debitelor stabilite prin hotararile judecatoresti, respectiv contravaloarea tichetelor de masa pe care reclamanta era indrepta?ita sa le primeasca.
Prejudiciul incercat de reclamanta se datoreaza atitudinii culpabile a chematei in garantie, care a refuzat sa aloce sume in termen rezonabil.
In drept, a invocat dispozi?iile art.64 alin.4 Cod procedura civila.
Curtea, analizand incheierea atacata prin prisma criticilor formulate retine urmatoarele:
Apelul este nefondat.
Institutia chemarii in garantie este reglementata de art. 72-74 Cod procedura civila si consta in posibilitatea partii de a chema in garantie o persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte in cazul in care ar cadea in pretentii cu o cerere in garantie sau in despagubire.
In speta, ratiunea formularii cererii de chemare in garantie consta in aceea ca, daca parata Sc. G. M.K. pierde procesul intentat de reclamant, chematul in garantie, C.L. al Municipiului S., sa fie obligat sa vireze sumele de bani la care ar putea fi obligata.
Or, astfel cum rezulta si din considerentele deciziei nr.13/2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, interesul atragerii in proces si a ordonatorului principal de credite, pe motiv ca acest demers ar reprezenta o garan?ie a executarii obliga?iei de plata ce revine institu?iei/autorita?ii publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este unul legitim, atata vreme cat atribu?iile prevazute de lege in materia repartizarii creditelor bugetare, alocarii ?i stabilirii destina?iei acestora nu cuprind o obliga?ie de garan?ie sau de despagubire a ordonatorului principal de credite, care sa constituie fundamentul preten?iilor deduse judeca?ii.
Prin urmare, in mod corect a retinut instanta de fond faptul ca nu exista o obligatie de garantie sau de despagubire intre parata Sc. G. M.K. si C.L. al Municipiului S., un ordonator de credite fiind obligat ex lege la a aloca fonduri necesare finantarii paratei.
Este adevarat ca prin sentinta civila nr.(…) pronuntata in dosarul nr.(…) al Tribunalului Alba, ramasa definitiva prin respingerea apelului, C.L.S. a fost obligat sa aloce sumele necesare platii debitelor stabilite prin hotararile judecatoresti ce formeaza obiectul dosarelor de executare nr.(…) ale BEJ U.D.M., precum si cheltuielile de executare, retinandu-se ca reclamanta Sc. G. M.K., in calitate de ordonator secundar de credite nu poate proceda la punerea in executare a titlurilor executorii in lipsa alocarii sumelor necesare de catre ordonatorul principal, respectiv C.L.S., insa, in speta, reclamantul solicita obligarea paratei la plata dobanzii legale pentru executarea cu intarziere a obligatiei de plata a drepturilor salariale stabilita prin sentinta civila nr.(…) pronuntata de Tribunalul Alba in dosar nr.(…).
Cum chematul in garantie C.L.S. nu a avut calitatea de parte in dosarul nr.(…) si nu a fost stabilita o obligatie de plata in sarcina sa prin sentin?a civila nr. (…), acesta nu poate fi obligat la plata de daune pentru punerea in executare cu intarziere a sentintei civile anterior mentionate.
Totodata, este de mentionat si faptul ca in speta ne aflam in cadrul unui conflict de munca, partile acestuia fiind definite expres de art.267 Codul muncii. Or, admisibilitatea unei cererii de chemare in garantie intr-un atare conflict se impune a fi analizata avand in vedere tocmai specificitatea raportului juridic de munca. Cum raportul juridic de munca in speta se deruleaza doar intre reclamanta si parata, iar raporturile dintre parata si chematul in garantie sunt de alta natura, excedand astfel cadrului procesual de fata, in mod corect prima instanta a respins ca inadmisibila cererea de chemare in garantie.
Pentru cele ce preced, in temeiul art.480 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondat apelul.