Actiune in raspundere delictuala. Lipsa faptei ilicite. Hotarare nr. 6382 din data de 04.04.2016
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
La data de 18.07.2015 reclamantul CDF a fost sanctionat contraventional prin procesul verbal seria PVNX nr. 019407 pentru ca la aceeasi data a condus autoturismul INFINTY cu nr. de inmatriculare B-94-EWZ pe DN2 cu viteza de 127 km/h, in zona limita de viteza fiind de maxim 70 km/h, abaterea fiind constatata video. Sanctiunile contraventionale aplicate reclamantului au constat in sanctiunea principala a amenzii in cuantum de 945 lei si sanctiunea complementara de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
In drept sunt aplicabile cauzei prevederile art. 1349 C.civ., conform carora orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar in cazul in care incalca aceasta obligatie raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral. De asemenea, potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.
Astfel, pentru a antrena raspunderea civila delictuala a unei persoane, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe o fapta ilicita, sa existe un prejudiciu, sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, sa existe vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile.
Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale este orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane.
In vederea analizarii faptei ilicite imputate paratei, instanta are in vedere si urmatoarele dispozitii legale:
Potrivit art. 21 alin. 1 din OG 43/1997 prima teza, MT este administratorul drumurilor de interes national, direct sau prin CN- S.A., care isi realizeaza atributiile prevazute de prezenta ordonanta in conditiile contractului de concesiune incheiat intre acestea.
De asemenea, conform art. 40 alin. 1 din acelasi act normativ drumurile trebuie sa fie semnalizate si mentinute in stare tehnica corespunzatoare desfasurarii traficului in conditii de siguranta de catre administratorul drumului iar potrivit art. 27 alin. 9 din OG 43/1997 se interzice obturarea vizibilitatii indicatoarelor rutiere prin amplasarea constructiilor, instalatiilor, panourilor publicitare, plantatiilor rutiere si a oricaror alte obstacole..
Totodata, conform art. 5 alin. 1 din OUG 195/2002 administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor, conform competentelor ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si sa le mentina in stare corespunzatoare.
Raportat la toate prevederile legale mentionate anterior, instanta constata ca in sarcina administratorului drumului exista obligatia de a semnaliza corespunzator drumul si obligatia de a mentine in stare corespunzatoare indicatoarele rutiere, neindeplinirea acestor obligatii constituind o fapta ilicita omisiva.
In speta, din probele administrate in cauza, instanta apreciaza ca nu se poate retine in sarcina paratei incalcarea obligatiei de a semnaliza corespunzator drumul national ori de a mentine in stare corespunzatoare indicatorul rutier.
Astfel, din inregistrarea video depusa de catre reclamant si efectuata de catre echipajul de politie in momentul constatarii contraventiei imputate reclamantului precum si din plansele fotografice depuse pe format cd de catre reclamant, instanta constata ca indicatorul rutier care limita viteza pe sectorul de drum la maxim 70 km/h, este vizibil si nu se afla in curba, astfel cum in mod neintemeiat sustine reclamantul. Totodata, din inregistrarea video reiese ca autoturismul reclamantului se deplasa drept in momentul in care a trecut pe langa echipajul de politie si pe langa indicator.
De asemenea, instanta constata ca in zona nu este vegetatie luxurianta, fiind doar un arbust care insa nu obtureaza vizibilitatea indicatorului rutier iar din adresa nr. 19/61/06.01.2016 si din procesul verbal al lucrarilor executate la data de 06.07.2015 reiese ca parata si-a indeplinit obligatia de a intretine corespunzator sectorul de drum, fiind efectuate in acest sens, la data de 06.07.2015 lucrari de cosit mecanizat al vegetatiei ierboase, lucrarile fiind efectuate cu 12 zile inainte de savarsirea faptei de catre reclamant.
Mai mult decat atat, reclamantul nu isi poate invoca propria culpa, respectiv circularea pe un drum national cu o viteza de 127 km/h, pentru a justifica faptul ca personal nu a observat indicatorul rutier.
Cu privire la faptul ca indicatorul rutier se afla repetat si pe partea stanga a drumului, instanta apreciaza ca acest indicator se situa pe celalalt sens de mers fiind destinat autovehiculelor care se deplasau pe acel sens de mers, aceasta imprejurare fiind lipsita de relevanta in stabilirea faptei ilicite a paratei.
Prin urmare, instanta constata ca parata si-a respectat obligatiile legale de a semnaliza si a intretine sectorul de drum aflat in administrare, si in consecinta nu poate fi retinuta nicio fapta ilicita savarsita prin omisiune de catre aceasta.
In lipsa dovedirii faptei ilicite prin dovada neindeplinirii obligatiilor legale de catre parata, instanta constata ca este dovedita nici legatura de cauzalitate intre fapta paratei si prejudiciul suferit de catre reclamant ca urmare a sanctionarii sale contraventionale pentru ca a circulat pe un drum national cu o viteza de 127 km/h, desi pe acel sector de drum viteza de deplasare era limitata la maxim 70 km/h.
Astfel, nefiind indeplinita una dintre conditiile esentiale ale atragerii raspunderii civile delictuale, respectiv existenta faptei ilicite, instanta apreciaza de prisos analizarea celorlalte conditii prevazute de lege.
Pentru toate aceste motive, instanta va respinge cererea reclamantului de obligare a paratei la plata sumei de 495 lei cu titlu de prejudiciu material si la plata sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, ca neintemeiata..
In conformitate cu art. 453 CPC, fata de solutia data cererii principale, instanta va respinge si cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata