Prin decizia civila nr. LII (52) din 04.06.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie conf. art. 329 Cod pr. civila si publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 22.02.2008, s-a retinut ca prevederile art. 16 si urmatoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor, nu se aplica deciziilor/dispozitiilor emise anterior intrarii in vigoare a legii, contestate in termenul prevazut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005.
Conform acestei decizii, cat si deciziei de casare nr. 1872/27.02.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie obligatorie pentru judecatorii fondului cu privire la problemele de drept dezlegate, se retine ca prima instanta in mod corect a retinut ca este competenta sa cenzureze valoarea imobilului a carui restituire in natura nu mai este posibila, si pentru care unitatea detinatoare a recunoscut reclamantei dreptul la masuri reparatorii in echivalent.
Prin cererea inregistrata sub nr. 2233/2005 la Tribunalul Constanta contestatorii N.A.E., C.C.N., C.M. si C.A.P., prin mandatar M.R.I., au chemat in judecata pe intimatii Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta si Consiliul Local constanta, pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna :
- anularea partiala a dispozitiei nr. 2536/15.07.2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta sub aspectul cuantificarii valorii masurilor reparatorii ;
- si pentru diferenta valorica sa fie obligati sa le acorde bunuri imobile in compensare, iar in subsidiar sa le acorde masuri reparatorii in echivalent.
Motiveaza cererea aratand ca in baza Legii nr.10/2001 au declansat procedura administrativa prealabila, notificand Municipiul Constanta reprezentat prin Primar, cu solicitarea sa le acorde masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat in Constanta, Cartier Anadalchioi, compus din teren in suprafata de 5 ha.
In baza dispozitiilor art.23 din Legea nr.10/2001, Primarul Municipiului Constanta a emis decizia nr.2536 din 15 iulie 2005, prin care a respins cererea de restituire in natura si s-au aprobat masuri reparatorii in echivalent compensatoare valorii imobilului stabilita la suma de 1.248.750 Euro suma care in opinia contestatorilor este mica in raport de amplasamentul terenului si preturile care se practica in zona.
Desi contestatorii au acceptat oferte si-au rezervat dreptul de a ataca dispozitia in instanta.
In dovedirea contestatiei, contestatorii au solicitat probe cu acte si expertiza tehnica de specialitate avand ca scop evaluarea bunului imobil.
Solutionand cauza, Tribunalul Constanta a pronuntat sentinta civila nr.531 din 3 martie 2006, prin care a respins actiunea formulata de contestatori, reprezentati prin mandatar M.R.I. in contradictoriu cu paratii Municipiul Constanta si Primarul Municipiului Constanta ca neintemeiata.
A fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Constanta si a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliului Local Constanta.
A fost respinsa actiunea formulata de contestatori prin mandatar M.R.I. in contradictoriu cu paratul Consiliul Local Constanta, ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca intreaga procedura de restituire s-a purtat intre contestatori si Municipiul Constanta, care de altfel a si emis decizia contestata prin reprezentantul sau, paratul Consiliul Local Constanta, neavand in acest sens nici o obligatie in raportul juridic de drept material dedus judecatii ; in concluzie nu are calitate procesuala pasiva fapt pentru care s-a respins actiunea fata de aceasta ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pe fond, instanta a retinut ca nu are nici o competenta in materia stabilirii, cuantificarii si acordarii de despagubiri, aceste atributii revenind de drept Comisiei Centrale care va intocmi raportul final de evaluare.
In termen legal impotriva sentintei civile nr.531 din 26 august 2005, pronuntata de Tribunalul Constanta au declarat apel contestatorii N.A.E., C.C.N., C.M. si C.A.P. ca fiind nelegala si netemeinica.
Motiveaza apelul aratand ca instanta de fond a dat o interpretare gresita textelor de lege si schimband in mod vadit intelesul cererii lor a pronuntat o hotarare vadit eronata.
Prin decizia civila nr. 151 din 12.09.2006 Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondat apelul reclamantilor.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de apel a retinut ca anterior abrogarii al.7 al art. 24 din Legea nr. 10/2001 partea nemultumita avea posibilitatea sa conteste cuantumul masurilor reparatorii prin decizie la sectia civila a tribunalului, dar dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005 aceste norme au fost abrogate, partea interesata putand sa conteste doar procesul de divergenta incheiat in situatia imobilelor ce cad sub incidenta art. 27 din Legea nr. 247/2005.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod pr. civila.
Prin decizia civila nr. 1872 din 27.02.2007 Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul reclamantilor si a casat decizia si sentinta, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului Constanta.
A stabilit Inalta Curte de Casatie si Justitie ca atat instanta de fond cat si instanta de apel, aplicand gresit legea, au solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, respectiv daca valoarea inscrisa in oferta unitatii detinatoare este conforma cu valoarea reala a bunului pentru care se acorda in schimb bunuri prin echivalent.
Dupa casarea cu trimitere, cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 6359/118/2007.
In faza procesuala a rejudecarii dupa casare, numita C.D. a formulat cererea prin care a solicitat citarea sa in calitate de reclamanta, invederand ca a dobandit aceasta calitate procesuala prin transmiterea conventionala de la reclamantii N.A.E., C.C.N., C.M. si C.A.P., in urma incheierii contractelor de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificate sub nr. 2328/21.05.2005 si nr. 4604/19.09.2005 incheiate la B.N.P. C.B.
Fata de existenta celor doua acte juridice, necontestate de partile citate in cauza, prima instanta a retinut ca in cauza a intervenit o preluare a calitatii procesual active de catre numita C.D.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local Constanta, invocata de acest parat, a fost respinsa ca nefondata, retinandu-se ca potrivit disp.art. 36 al.(2) din Legea nr. 215/2001 consiliul local exercita atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului.
Retinandu-se ca masurile reparatorii prin echivalent sub forma atribuirii de teren in compensare implica si atributii din partea Consiliului Local constanta, s-a apreciat ca acest parat este titular al obligatiei in cadrul raportului juridic dedus judecatii.
Prin sentinta civila nr. 148 din 19.02.2008 Tribunalul Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta C.D. in contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta si a anulat partial dispozitia nr. 2536/15.07.2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta, in sensul ca valoarea imobilului teren in suprafata de 3,70 ha., situat in mun. Constanta, cartier Anadolchioi, zona Campus Universitar, imposibil de restituit in natura, este de 16465000 euro.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut, in esenta ca, potrivit concluziilor suplimentului la raportul de expertiza tehnico-judiciara intocmit de expertul judiciar B.E., valoarea terenului situat in zona Campusului Universitar, stabilita prin metoda comparatiei directe este de 445 euro/m.p., suma ce depaseste cu mult evaluarea realizata in dispozitia nr. 2536/15.07.2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta.
La data de 21.02.2008 reclamanta C.D. a formulat o cerere de completare a sentintei civile nr. 148/19.02.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta, cu privire la cel de-al doilea capat al cererii, respectiv cel privind obligarea paratelor la acordarea in favoarea reclamantei de bunuri imobile in compensare, constatand dreptul acesteia la masuri reparatorii in echivalent.
Prin sentinta civila nr. 382 din 1.04.2008 Tribunalul Constanta a respins cererea reclamantei, retinand ca in cauza nu sunt intrunite conditiile art. 2812 al.(1) Cod pr. civila, intrucat prin hotararea judecatoreasca a carei completare se solicita, instanta a raspuns actiunii si a aratat in considerentele sentintei ci, fata de obiectul actiunii si decizia de casare, nu mai este indreptatita sa verifice, in contextul legii reparatorii, care este modalitatea de restituire, avand in vedere ca dispozitia nu a fost contestata sub acest aspect, actul cuprinzand dispozitia de acordare de masuri reparatorii prin echivalent in functie de optiunea partii.
Impotriva sentintei civile nr. 148 din 19.02.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta au declarat apel paratii Municipiul Constanta, Consiliul Local constanta si Primarul Municipiului Constanta care au criticat-o sub urmatoarele aspecte :
1. Instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local Constanta in mod gresit, cu ignorarea disp.art. 21.5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 care prevad ca responsabilitatea aplicarii legii apartine in totalitate primarului, nefiind necesara o aprobare prealabila sau ulterioara a unei eventuale restituiri de catre consiliul local.
2. Valoarea de circulatie de 445 euro/m.p. stabilita prin suplimentul la raportul de expertiza se apreciaza ca este exagerata raportat la valoarea de tranzactionare pe piata imobiliara a terenurilor situate in amplasamente similare cu cel al reclamantei, valoarea reala actuala fiind cea stabilita initial prin suplimentul de expertiza B.E. - 167,80 eurp/m.p.
Analizand legalitatea hotararii apelate in raport cu criticile apelantilor parati se constata urmatoarele :
1. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local Constanta in procedura reglementata de art. 26 din Legea 10/2001 a fost gresit solutionata de prima instanta pentru urmatoarele considerente :
Reglementand modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit doua etape ale procedurii de restituire, una necontencioasa si alta contencioasa, iar in art. 22 a stabilit partile intre care se desfasoara aceste proceduri si anume "persoana indreptatira la restituire" si "persoana juridica detinatoare a imobilului". Articolul 21 din lege stabileste categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietatii catre persoanele indreptatite, prin dispozitia motivata a organelor de conducere si prevede in alin. 4 ca au calitatea de unitati detinatoare si unitatile administrativ-teritoriale, in cazul carora restituirea se face prin dispozitia motivata a primarilor ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.
"Persoana indreptatita la restituire", care are calitate procesual activa si "unitatea detinatoare", care are calitate procesual pasiva, figureaza ca atare in ambele faze ale procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001 si nu pot fi inlocuite de o alta persoana astfel ca, in cazul in care bunul apartine patrimoniului unei unitati administrativ-teritoriale, obligatia de solutionare a notificarii prin care se solicita restituirea lui in natura sau prin echivalent nu poate fi opusa decat "detinatorului", respectiv comunei, orasului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, reprezentate in justitie prin Primar.
Aceasta interpretare se impune intrucat persoana juridica de drept public are, potrivit legii, personalitate juridica, capacitate de folosinta si un patrimoniu in care se pot gasi bunuri care cad sub incidenta acestui act normativ, iar din interpretarea legii speciale rezulta cu evidenta ca in intreaga procedura de restituire primarul nu figureaza in nume propriu ci reprezinta unitatea administrativ-teritoriala.
In exercitarea atributiilor care ii revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercita si atributia stabilita prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, in sensul ca emite o dispozitie motivata, intentia legiuitorului fiind aceea de a desemna, in mod expres, actul procedural prin care se solutioneaza notificarile, iar nu aceea de a stabili o "obligatie in nume propriu".
Ca atare, este gresita concluzia instantei de fond, in sensul ca in litigiul fundamentat pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 calitatea procesual pasiva apartine si Consiliului Local Constanta alaturi de Municipiul Constanta si Primarul Municipiului Constanta.
De altfel, art. 21.5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250 din 3 aprilie 2007, prevede ca in ipoteza in care entitatea obligata la restituire este unitatea administrativ-teritoriala, organul abilitat in mod expres de lege (alin. 4 al art. 21) este primarul ori, dupa caz, presedintele consiliului judetean. Fata de aceasta prevedere expresa se retine ca responsabilitatea aplicarii Legii nr. 10/2001 apartine in totalitate primarului ori presedintelui consiliului judetean, nefiind necesara o aprobare prealabila sau ulterioara a consiliului local.
Este real faptul ca in cazul compensarii cu alte bunuri, entitatea investita cu solutionarea notificarii are plenitudine de competenta in stabilirea masurii reparatorii, iar potrivit art. 38 lit. (h) din Legea 215/2001 consiliul local este singura autoritate indrituita sa analizeze daca un bun proprietatea unitatii administrativ-teritoriale trebuie sa fie sau nu mentinut in proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor administrativ-teritoriale. In cadrul procedurii judiciare desfasurata in baza Legii nr. 10/2001, instanta nu va putea insa obliga Consiliul Local Constanta sa includa anumite imobile in lista bunurilor disponibile, intocmita conf. O.U.G. nr. 209/2005 si nici nu va putea acorda, ca masuri compensatorii alte bunuri decat cele cuprinse in tabelul bunurilor disponibile care se pot acorda in compensare.
Prin urmare, in procedura desfasurata conform disp. art. 26 din Legea 10/2001 republicata, Consiliul Local Constanta nu are calitate procesual pasiva, neavand nicio obligatie in raportul juridic de drept material dedus judecatii.
In cazul in care persoana nemultumita de modul de solutionare a cererii sale identifica un bun in privinta caruia apreciaza ca ii poate fi acordat in compensare, dar care nu este trecut in tabelul bunurilor disponibile, are deschisa posibilitatea de a se adresa instantei de judecata in vederea obtinerii unei hotarari judecatoresti de obligare a entitatii investite cu solutionarea notificarii la includerea bunului in tabelul bunurilor disponibile, cadrul procesual in care instanta poate analiza, in contradictoriu cu titularul dreptului, necesitatea mentinerii bunului in domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale.
Prin urmare, pentru a se inlatura posibilitatea unui comportament abuziv din partea persoanei juridice notificate, care desi detine in patrimoniul sau bunuri disponibile sau nu le afiseaza in tabelul lunar, preferand sa le ofere spre o eventuala vanzare, inchiriere, concesiune, dupa caz, persoana indreptatita la restituire poate promova o actiune in justitie in obligarea persoanei notificate sa inscrie in tabelul lunar bunurile disponibile.
Competenta disponibilizarii unui bun din patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale apartine consiliului local, conform disp. Legii 215/2001 si intr-o astfel de actiune, intemeiata pe disp. Legii nr. 554/2004, consiliul local dobandeste calitate procesual pasiva.
Aceasta actiune de contencios administrativ este insa distincta de plangerea intemeiata pe disp.art. 26 din Legea 10/2001, in ultima actiune Consiliul Local Constanta nu are calitate procesual pasiva.
2. Cea de-a doua critica invocata de apelantii parati se constata a fi vadit nefondata.
Prin decizia civila nr. LII (52) din 4.06.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie conf. art. 329 Cod pr. civila si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 22.02.2008, s-a retinut ca prevederile art. 16 si urmatoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor, nu se aplica deciziilor/dispozitiilor emise anterior intrarii in vigoare a legii, contestate in termenul prevazut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005.
Instanta suprema a retinut ca deciziile sau dispozitiile care se aflau pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a noii legi, ca urmare a atacarii lor cu contestatie, ca si cele care au fost ulterior atacate pe aceasta cale, in termenul prevazut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, ci raman supuse controlului instantelor judecatoresti, sub aspectul legalitatii si temeiniciei, atat timp cat acestea au fost investite cu o cale de atac legal exercitata, in raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea 10/2001, astfel cum acestea erau in vigoare la data emiterii actului.
S-a mai retinut ca a da o alta interpretare disp.art. 16 al.(1) si (2) din titlul VII al legii 247/2005 ar insemna sa se contravina prev. art. 3 din Codul civil, potrivit careia judecatorului nu ii este ingaduit sa refuze a judeca, precum si dreptul de acces liber la justitie, reglementare prev. de art. 21 din Constitutie, republicata si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Conform acestei decizii, cat si deciziei de casare nr. 1872/27.02.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie obligatorie pentru judecatorii fondului cu privire la problemele de drept dezlegate, se retine ca prima instanta in mod corect a retinut ca este competenta sa cenzureze valoarea imobilului a carui restituire in natura nu mai este posibila, si pentru care unitatea detinatoare a recunoscut reclamantei dreptul la masuri reparatorii in echivalent.
Referitor la valoarea de circulatie a acestui teren, se retine ca prin expertiza - supliment efectuata de expert B.E., cu ocazia rejudecarii cererii, s-a concluzionat ca aceasta este de 445 euro/m.p.
Din suplimentul la raportul de expertiza realizat la 20.12.2007 si care a avut ca obiectiv actualizarea valorii de circulatie stabilita la instanta de fond (in primul ciclu procesual) al imobilului revendicat de reclamanti, format din suprafata de teren de 3,70 ha, situat in zona Campusului Universitar Constanta, rezulta ca pentru actualizarea valorii stabilita prin expertiza initiala s-a procedat la utilizarea metodei comparative. Aceasta metoda impune compararea terenului evaluat cu oferte de vanzare ale altor terenuri ale caror caracteristici sunt comparabile cu cele ale terenului in cauza, folosind informatii din ofertele date de agentiile imobiliare.
Aceeasi metoda a fost utilizata si cu ocazia efectuarii expertizei in primul ciclu procesuale, de catre acelasi expert iar partile, inclusiv apelantii parati, nu au avut obiectiuni la concluziile expertizei.
Este real ca valoarea stabilita in expertiza initiala a fost de 167,80 euro/m.p., suma agreata in prezent de catre apelanti, dar aceasta valoare stabilita la nivelul lunii ianuarie 2006, nu mai este de actualitate. Valoarea de circulatie a terenului in zona de referinta, in intervalul ianuarie 2006 - ianuarie 2008 a crescut pretul unui m.p. de teren variind intre 350 - 750 euro/m.p.
Pentru considerentele expuse, se retine ca in mod corect prima instanta a valorificat concluziile suplimentului la raportul de expertiza retinand ca valoarea terenului notificat de reclamanta este de 16465000 euro (445 euro/m.p.).
Conform art. 296 cod pr. civila urmeaza a se admite apelul paratilor si se va schimba in parte hotararea apelata in sensul respingerii actiunii in contradictoriu cu Consiliul Local Constanta ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva. Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei.
Conform art. 274 cod pr. civila, constatandu-se ca reclamanta este partea care a cazut in pretentii in prezentul apel, cererea sa de apel fiind respinsa ca nefondata, va fi obligata apelanta reclamanta la 300 lei cheltuieli de judecata catre apelantii parati.