Curtea Europeana a retinut constant ca "sarcina judecatorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului, sa faca obiectul unei dezbateri in contradictoriu intre parti (CEDO, Ruiz-Mateos contra Spaniei, hotararea din 23 iunie 1993, seria A nr.262).
Pentru a asigura respectarea acestei cerinte, judecatorul va fi obligat sa puna in discutia partilor toate chestiunile de care depinde solutionarea cauzei, iar in cazul in care in cauza au fost administrate probatorii cu inscrisuri sau expertize, judecatorul are obligatia de a asigura partilor din proces posibilitatea sa se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.1301/31 octombrie 2003 reclamantele P.G. si C.I.M. au solicitat in contradictoriu cu parata S.C. E. S.A.- anularea deciziei nr.389/23.07.2001 prin care s-a respins cererea de restituire in natura a imobilului - teren in suprafata de 513 m.p. situat in Eforie Nord - incinta Complexului Dunare-Marea Neagra, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantele au aratat ca sunt mostenitoarele fostei proprietare A.V., decedata la 06.04.1973, care a dobandit terenul prin actul dotal autentificat sub nr.3222/1934 de la parintii sai, E. si G.V. Acestia cumparasera terenul - lot 559 cu actul de vanzare-cumparare transcris la nr.2594/1929 la Grefa Tribunalului Constanta.
Au sustinut reclamantele ca statul a preluat acest teren in fapt si nu detine nici un titlu de proprietate, aspect cunoscut de catre parata S.C. E. S.A. care a fost parte in procesul de revendicare ce a facut obiectul dosarului nr.5127/1997 al Judecatoriei Constanta, in prezent suspendat in fata Curtii de Apel Constanta.
Parata nu poate invoca in apararea sa buna credinta la momentul privatizarii si nici faptul ca statul are titlu valabil. Intrucat pentru teren statul nu are titlu, iar terenul este doar partial ocupat cu constructia unor casute demontabile, reclamantele au solicitat restituirea terenului in natura.
In dovedirea cererii reclamantele s-au folosit de proba cu inscrisuri depunand la dosarul cauzei in copie: decizia nr.389/23.07.2001 emisa de parata, notificarea nr. 485/18.06.2001, certificatele de mostenitor nr. 447/1973, nr. 1517/1989, nr. 2088/1994 si nr. 5/1997, actul dotal nr.3222/1934, actul de vanzare-cumparare nr. 2594/1929, incheierea de suspendare din 12.02.2001 a Curtii de Apel Constanta si expertiza tehnica topografica.
Prin sentinta civila nr.1301/31.10.2003 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata contestatia reclamantelor.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamantii nu au facut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului notificat, intrucat contractul de vanzare-cumparare nr.38338/1928 prin care autorul lor G.V. a cumparat terenul in litigiu cuprindea un pact comisoriu de gr.IV - cumparatorul obligandu-se sa construiasca intr-un termen de 4 ani de la data punerii in posesie, sub sanctiunea rezilierii contractului de vanzare-cumparare de plin drept, fara notificare si fara alta formalitate de punere in intarziere.
Intrucat autorii reclamantilor nu au construit in termenul stipulat, bunul a reintrat in patrimoniul statului, iar in prezent este afectat de constructii cu caracter definitiv care apartin paratei, situatie in care a apreciat prima instanta ca preluarea terenului de catre stat nu s-a facut abuziv.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel reclamantele C.I.M. si P.G. care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:
1. Instanta de fond nu avea abilitatea de a constata intervenita rezolutiunea de fata, fara a fi investita cu judecarea acestei pricini, iar pe de alta parte pactul comisoriu de gradul IV nu poate fi invocat decat de partea cocontractanta si nu de o terta persoana, in termenul de prescriptie prevazut de lege, ceea ce in cauza nu s-a intamplat niciodata.
2. Instanta de fond a depasit cadrul procesual stabilit prin cererea introductiva, pronuntandu-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Prima instanta nu a fost investita cu o actiune in revendicare, pentru a putea pune in discutie existenta sau nu a unui drept de proprietate al autoarei reclamantilor, ci cu o actiune in anularea dispozitiei nr.389/23.07.2001 emisa de Primarul Orasului Eforie, in temeiul Legii nr.10/2001, situatie in care avea obligatia sa se limiteze a analiza cererea si probele in limitele contestatiei formulate de reclamanti si in raport de recunoasterile pe care unitatea detinatoare le-a facut, Ori, in decizia atacata, unitatea detinatoare nu a contestat niciodata calitatea de persoana indreptatita a reclamantilor, ci a retinut ca bunul nu e restituibil in natura, fiind ocupat de constructii, situatie in care masurile reparatorii in echivalent vor putea fi acordate de A.P.A.P.S. Bucuresti.
Parata nu a prezentat nici un titlu cu privire la terenul in litigiu si nici nu a dovedit ca toate constructiile existente pe teren au fost realizate in baza unor autorizatii de constructie, situatie in care deveneau incidente in speta dispozitiile art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Pe parcursul solutionarii apelului, la termenul de judecata din 22 martie 2004, reprezentantul al intimatei S.C. E. SA Eforie Nord a invederat instantei ca pe rolul Judecatoriei Constanta se afla inregistrat dosarul civil nr.14153/2002 avand ca obiect anularea actelor de instrainare efectuate cu privire la terenul in litigiu, actiune promovata de reclamanti in temeiul art.46 din Legea nr.10/2001.
In baza art.244 pct.1 Cod pr.civila, instanta a dispus suspendarea judecatii apelului.
La data de 10 martie 2008, apelantele reclamantei C.I.M. si P.G. au solicitat repunerea pe rol a cauzei si continuarea judecatii, intrucat cauzele care au determinat suspendarea conform art.244 pct.1 Cod pr.civila au incetat, urmare a pronuntarii decizia civile nr.35/ CA/ 14.01.2008 a Curtii de Apel Constanta.
Constatand incetate cauzele care au determinat suspendarea judecarii apelului, instanta a dispus repunerea pe rol a apelului si continuarea judecatii.
Pe parcursul solutionarii apelului intimata-parata S.C. E. S.A. s-a reorganizat devenind S.C. THR M.N. S.A.
Analizand legalitatea hotararii apelate in raport cu criticile reclamantilor se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
1. Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr.10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 exprimate in contextul profund reparatoriu, este de precizat ca, prin acest act normativ, legiuitorul a urmarit sa inlature prejudiciile suferite de proprietar prin abuzurile savarsite de stat.
Conform dispozitiilor art.3 si 4 din Legea nr.10/2001, sunt indreptatiti la masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau dupa caz, prin echivalent persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite.
Reclamantii s-au legitimat ca mostenitori ai defunctei A.V., decedata la 6.04.1973, asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr.447/1973, nr.1517/1988, nr.2088/1994 si nr.5/1997, autoarea lor fiind proprietara terenului in suprafata de 513 m.p. identificat cu lotul nr.559, teren situat in Eforie Nord, in baza actului dotal autentificat sub nr.3222/1934 intocmit de parintii sai E. si G.V.
Prin actul de vanzare-cumparare nr.2594/1929 G.V. a cumparat de la Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti lotul nr.559, in suprafata de 513 m.p. din localitatea Eforie, actul de vanzare-cumparare fiind incheiat in conditiile speciale ale Eforiei Spitalelor Civile Bucuresti pentru vanzari de loturi in Techirghiol. Conform clauzelor contractuale, cumparatorul se obliga sa cladeasca intr-o perioada de 4 ani de la data punerii in posesie, sub sanctiunea rezilierii de drept, fara nici o pretentiune din partea cumparatorului; lotul de teren reintrand liber de sarcini in proprietatea vanzatoarei.
In solutionarea acestei cauze, Tribunalul Constanta a incalcat principiile contradictorialitatii si egalitatii armelor partilor in procesul civil, procedura desfasurata in fata acestei instante neraspunzand exigentelor art.6 din Conventie.
Curtea Europeana a retinut constant ca "sarcina judecatorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului, sa faca obiectul unei dezbateri in contradictoriu intre parti (CEDO, Ruiz-Mateos contra Spaniei, hotararea din 23 iunie 1993, seria A nr.262).
Pentru a asigura respectarea acestei cerinte, judecatorul va fi obligat sa puna in discutia partilor toate chestiunile de care depinde solutionarea cauzei, iar in cazul in care in cauza au fost administrate probatorii cu inscrisuri sau expertize, judecatorul are obligatia de a asigura partilor din proces posibilitatea sa se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei.
Conform principiului egalitatii armelor, trebuie acordat ambelor parti un drept comparabil de acces la dosarul cauzei (CEDO, Bendenoun contra Frantei, hotararea din 24.01.1994, seria A, nr.284).
In speta se retine ca dupa administrarea probatoriilor cu inscrisuri si expertiza imobiliara cu ocazia cuvantului in fond, partile au pus concluzii exclusiv cu privire la posibilitatea restituirii in natura a terenului notificat si cu privire la caracterul neautorizat al constructiilor edificate pe teren, iar instanta de judecata, in considerentele hotararii a analizat exclusiv calitatea reclamantilor de persoane indreptatite la masuri reparatorii conform Legii nr.10/2001, retinand ca reclamantii nu pot beneficia de prevederile acestei legi intrucat nu sunt proprietarii imobilului, contractul de vanzare-cumparare fiind reziliat de plin drept.
Se retine ca problema rezilierii contractului de vanzare-cumparare nr.2594/1929 incheiat intre autorii reclamantilor V.G. si E. in calitate de cumparatori si Eforia Spitalelor Civile Bucuresti in calitate de vanzatoare nu a facut obiectul unor dezbateri contradictorii, cu ocazia cuvantului in fond, la data de 24 octombrie 2003, parata solicitand respingerea contestatiei motivat de faptul ca terenul notificat este ocupat,iar detinerea terenului de catre parata este legala, bunul fiind transmis prin D. nr.54/1995 a fostului IHR Eforie Nord autoarea sa, pentru construirea unor casute pentru turisti.
Instanta de fond a retinut in mod gresit ca reclamantii nu se legitimeaza ca persoane indreptatite la restituirea bunului notificat, in natura sau prin echivalent, intrucat autorii lor au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului urmare a rezilierii de drept a contractului de vanzare-cumparare pentru neexecutarea obligatiei de a construi intr-un termen de 4 ani de la data punerii in posesia terenului.
Pactul comisoriu inserat in contractul de vanzare-cumparare incheiat in anul 1929 la art.13, care contine clauza potrivit caruia vanzarea se desfiinteaza fara somatie, judecata sau punerea in intarziere si fara nici o pretentiune din partea cumparatorului, in cazul in care cumparatorul nu construieste intr-un termen de 4 ani de la data punerii in posesie asupra terenului vandut este, dupa termenii folositi, un pact comisoriu de gradul IV, care are drept efect desfiintarea neconditionata a contractului dupa expirarea termenului stipulat in act.
In privinta momentului in care are loc desfiintarea contractului in cuprinsul caruia a fost inserat un pact comisoriu expres de gr.IV, se retine ca desfiintarea nu se produce numai ca efect al unei imprejurari obiective - neexecutarea obligatiilor unei parti dar si ca efect al manifestarii vointei creditorului de a face efectiva aceasta sanctiune.
In cauza se retine ca nu s-a facut dovada manifestarii de vointa a creditorului-vanzatoare Eforia Spitalelor Civile Bucuresti de a pune capat contractul de vanzare-cumparare ca urmare a neexecutarii obligatiei asumate de cumparator de a construi pe teren intr-un termen de 4 ani, si mai mult dupa implinirea termenului de 5ani prevazut de art.3 din contract, care reglementa o clauza de inalienabilitate a terenului timp de 5 ani de la cumparare, cumparatorul a donat acest bun fiicei sale Victoria cu ocazia casatoriei acesteia cu ing. I.A.A. (in baza actului dotal nr.3222/6.02.1934, actul fiind perfectat fara nici o opozitie din partea creditoarei Eforia Spitalelor Civile Bucuresti).
Fata de aceste considerente se retine ca in mod gresit prima instanta a retinut ca reclamantii nu au calitatea de persoane indreptatite conform art.3 din Legea nr.10/2001, pentru a solicita restituirea in natura sau despagubiri pentru terenul in litigiu, ce a facut obiectul notificarii nr.484/18.06.2005.
2. Conform dispozitiilor art.129 ultimul alineat Cod pr.civila, instantei de judecata ii revine obligatia de a se pronunta in limitele investirii, cu privire la partile si obiectul dedus judecatii, analiza cererii reclamantului urmand a fi facuta in limitele contestatiei si in raport cu recunoasterile pe care unitatea detinatoare le-a facut prin decizia contestata.
Se retine ca reclamantul a supus controlului judiciar dispozitia nr.389/07.2001 emisa de S.C. E. SA prin care s-a respins cererea sa de restituire in natura a terenului in suprafata de 513 m.p. situat in orasul Eforie Nord si prin care i s-a propus acordarea unor despagubiri de catre A.P.A.P.S. Bucuresti.
Paratul nu a contestat calitatea reclamantului de persoana indreptatita la restituirea imobilului notificat prin echivalent, situatie in care in mod gresit prima instanta s-a preocupat exclusiv de acest aspect, care nu a facut obiectul unor dezbateri contradictorii si a omis sa cerceteze temeinicia cererii reclamantului de restituire a bunului in natura, iar nu prin echivalent.
In procesul de solutionare a notificarii depuse de persoanele indreptatite, Legea nr.10/2001 - art.1 alin.(1), art.7 si art.9 - impune respectarea principiului prevalentei restituirii in natura a imobilelor ce fac obiectul notificarii si numai in cazul in care aceasta masura nu este posibila sau este expres inlaturata de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte.
Desi reclamantul a supus controlului judiciar legalitatea deciziei mai sus aratate, sub aspectul respingerii cererii de restituire in natura a terenului, instanta nu a analizat sustinerile si apararile partilor, sub acest aspect hotararea pronuntata neraspunzand exigentelor art.6 din C.E.D.O.
Conform jurisprudentei CEDO, notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta interna, care nu a motivat decat pe scurt hotararea, sa fi examinat totusi in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse si, fara a cere un raspuns detaliat fiecarui argument al reclamantului, aceasta obligatie presupune totusi, ca partea interesata sa poata astepta un raspuns specific si explicit la mijloacele decisive pentru solutionarea procedurii in cauza (Hotararea in cauza Albina impotriva Romaniei din 28 aprilie 2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu impotriva Romaniei, hotarare din 8 iunie 2006).
Constatandu-se ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului contestatiei reclamantului, iar prin hotararea apelata nu s-a dat un raspuns explicit si specific reclamantului in legatura cu temeinicia pretentiei sale de restituire in natura a terenului in suprafata de 513 m.p., in baza art.297 Cod pr.civila, se va admite apelul reclamantului, se va desfiinta hotararea apelata, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului Constanta, in limitele investirii.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut constant in jurisprudenta sa, ca dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt cu adevarat"studiate" adica examinate de catre tribunalul sesizat. Art.6 din CEDO implica in sarcina instantei obligatia de a face o examinare efectiva a mijloacelor, argumentelor si ofertelor de dovezi ale partilor.
In conditiile in care cererea reclamantilor a fost respinsa ca nefondata, iar din considerentele hotararii nu rezulta ca pretentiile intervenientei au fost efectiv analizate, se impune, in conformitate cu dispozitiile art.297 Cod pr.civila, desfiintarea hotararii primei instante si trimiterea ei spre rejudecare, prima instanta urmand sa dea o solutie unitara cererilor cu care a fost investita.