Domeniul de competenta aratat prin art. 129 din Legea nr. 346/2002 este evident ca nu cuprinde si cererea prin care asiguratorul solicita restituirea sumelor deja platite unui tert pentru serviciile medicale prestate, chiar daca acest serviciu a fost acordat in cazul unui accident de munca, pentru ca cererea nu se refera nici la stabilirea si nici la modul de plata a serviciilor medicale acordate, in cauza fiind vorba de o actiune in regres a asiguratorului fata de angajatorul salariatului si fata de salariatul pentru care s-au platit cheltuielile de spitalizare.
Prin urmare, constatand ca cererea nu se circumscrie competentei speciale reglementate prin art. 129 din Legea nr. 346/2002 si tinand seama de caracterul actiunii formulate de reclamanta, respectiv actiune in regres pentru sumele platite unui tert, Curtea apreciaza ca litigiul apartine jurisdictiei dreptului comun referitoare la raspunderea civila delictuala, competenta dupa valoare atribuind litigiul, in acest caz, judecatoriei.
Reclamanta Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Constanta s-a adresat Judecatoriei Constanta cu o cerere de obligare a paratilor S.C. P.G. S.R.L. si Cretu Laurentiu la plata cheltuielilor de spitalizare achitate de catre C.J.A.S. Constanta pentru dl. C.L., salariat al S.C. P.G. S.R.L., ca urmare a accidentului de munca suferit de acesta.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca solicita de la cei doi paratii contravaloarea cheltuielilor de spitalizare achitate de C.J.A.S. Constanta catre Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta pentru asistenta medicala acordata paratului C.L. ca urmare a unui accident de munca
Reclamanta a aratat ca suma solicitata a fost avansata spitalului din bugetul Fondului National Unic de Asigurari Sociale si a invocat art. 29 alin. (1) lit.(a) si art. 106 din O:U.G. nr. 150/2002.
Prin sentinta civila nr. 20997 din 21.11.2008 Judecatoria Constanta a declinat cauza la Tribunalul Constanta retinand ca sunt incidente in speta prevederile legii nr. 346/2002, act normativ care contine norme din dreptul asigurarilor sociale de competenta tribunalului conform art. 2 alin. (1) lit. (c) din Codul de procedura civila.
Tribunalul, la randul sau, verificandu-si competenta din oficiu, a constatat ca actiunea in regres a administratorului Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate nu poate fi supusa jurisdictiei asigurarilor sociale pentru ca nu se refera la constatarea ori plata prestatiilor cuvenite beneficiarilor asigurarilor pentru accidente de munca ori boli profesionale, ci la restituirea catre C.A.S. Constanta a sumelor avansate conform art. 160 din O.U.G. nr. 150/2002.
Constatand ivit conflictul negativ de competenta intre Judecatoria Constanta si Tribunalul Constanta, in temeiul art. 21 din Codul de procedura civila a fost sesizata Curtea de Apel Constanta pentru pronuntarea unui regulator de competenta.
Examinand conflictul de competenta in temeiul art. 22 alin. 2 si 5 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca in cauza competenta de solutionare apartine judecatoriei, pentru urmatoarele considerente:
Prin sesizarea instantei de catre reclamanta Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Constanta s-a urmarit recuperarea sumelor achitate de catre reclamanta Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Constanta, cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru paratul C.L.entiu, care a suferit un accident de munca, cererea reclamantei fiind intemeiata pe dispozitiile OUG nr. 150/2002 si pe Ordinul comun 1220/890/2003 al Ministerului Sanatatii si Casei Nationale de Asigurari de Sanatate.
S-a considerat de catre prima instanta ca litigiul apartine jurisdictiei asigurarilor sociale, in acest caz fiind vorba de o raspundere speciala, derogatorie in materia asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale, raspundere care isi gaseste reglementarea in prevederile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale.
Codul de procedura civila nu stabileste printr-o norma generala competenta tribunalelor in materie de asigurari sociale, situatie in care competenta in aceasta materie ar putea stabili fi stabilita in favoarea tribunalului numai in conditiile existentei unei legi speciale atributive de competenta (pct. 4 din art. 2 Cod procedura civila).
Actul normativ cu incidenta in speta de fata, al carei obiect este recuperarea cheltuielilor avansate de reclamanta pentru serviciile medicale acordate paratului pentru un accident de munca, este Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale,care contine norme derogatorii referitoare la competenta.
Astfel, prin art. 129 din lege se stabileste competenta in prima instanta a tribunalelor pentru litigii privind:
a) modul de calcul al contributiei de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, precum si majorarea sau micsorarea cotei de contributie;
b) inregistrarea si evidenta contributiei de accidente de munca si boli profesionale;
c) incadrarea intr-o clasa de risc a angajatorului;
d) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile la asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale;
e) modul de stabilire si de plata a prestatiilor si serviciilor cuvenite beneficiarilor de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale;
f) plangerile impotriva proceselor-verbale de constatare a contraventiilor, incheiate conform prezentei legi;
g) orice alte decizii ale asiguratorului, in conformitate cu prevederile prezentei legi.
Fiind norme derogatorii, prevazute de un act normativ cu caracter special in materia asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale, ele sunt de stricta interpretare si aplicare, domeniul circumscris competentei prevazute de art. 129 din lege neputand fi extins si altor situatii, potrivit regulii de interpretare "exceptio est strictissimae interpretationis".
Domeniul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale atribuit competentei speciale a tribunalelor prin art.129 din Legea nr. 346/2002 priveste exclusiv incheierea si executarea raporturilor juridice de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, respectiv stabilirea si plata contributiei de asigurare, precum si modul in care se stabilesc si se platesc catre beneficiarii de asigurare prestatiile si serviciile cuvenite acestora (exemplu: reabilitarea medicala si recuperarea capacitatii de munca; reabilitarea si reconversia profesionala; investigatii de specialitate si analize de laborator, necesare stabilirii caracterului de profesionalitate al bolilor; indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca; indemnizatia pentru trecerea temporara in alt loc de munca si indemnizatia pentru reducerea timpului de munca; compensatiile pentru atingerea integritatii; despagubirile in caz de deces).
Domeniul de competenta aratat prin art. 129 sus citat este evident ca nu cuprinde si cererea prin care asiguratorul solicita restituirea sumelor deja platite unui tert pentru serviciile medicale prestate, chiar daca acest serviciu a fost acordat in cazul unui accident de munca, pentru ca cererea nu se refera nici la stabilirea si nici la modul de plata a serviciilor medicale acordate, in cauza fiind vorba de o actiune in regres a asiguratorului fata de angajatorul salariatului si fata de salariatul pentru care s-au platit cheltuielile de spitalizare.
Prin urmare, constatand ca cererea nu se circumscrie competentei speciale reglementate prin art. 129 din Legea nr. 346/2002 si tinand seama de caracterul actiunii formulate de reclamanta, respectiv actiune in regres pentru sumele platite unui tert, Curtea apreciaza ca litigiul apartine jurisdictiei dreptului comun referitoare la raspunderea civila delictuala, competenta dupa valoare atribuind litigiul, in acest caz, judecatoriei.