Prin promisiunea de vanzare-cumparare pe care au incheiat-o, partile s-au obligat sa incheie in viitor actul de instrainare pentru imobilul ce constituie obiectul material al conventiei lor, deci antecontractul nu a transmis dreptul de proprietate de la promitentul-vanzator la beneficiarul cumparator, ci a dat nastere numai unor obligatii de a face in sarcina contractantilor, respectiv aceea de a vinde pentru promitent si aceea de a cumpara pentru beneficiarul promisiunii.
Fiind o actiune neevaluabila in bani, care priveste un drept personal, de creanta, hotararea prin care a fost solutionata nu intra sub incidenta prevederilor art.2821 alin.1 din Codul de procedura civila si putea fi atacata in mod legal doar cu apel, a carui solutionare era de competenta tribunalului, conform art.2 pct.2 din acelasi cod.
Prin actiunea inregistrata la 23.06.2006, reclamantul T.I. a solicitat instantei, in contradictoriu cu paratul D.S., ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare nr.99/16.11.2005 incheiat prin intermediul agentiei imobiliare S.C. L.C. S.R.L. si obligarea paratului la plata dublului sumei achitata cu titlu de avans, conform clauzei penale inserata in conventia partilor, si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca partile au convenit asupra vanzarii-cumpararii imobilului situat in Tulcea, zona En-Gros, compus din teren intravilan in suprafata de 100 mp si constructie formata din 2 incaperi, in schimbul unui pret de 18700 USD.
La data incheierii antecontractului a carui desfiintare se solicita reclamantul, in calitate de cumparator, a achitat un avans in suma de 5700 USD, iar diferenta de pret urma sa fie achitata la 12.12.2005, cand trebuia incheiat actul autentic de vanzare-cumparare, respectiv la 31.03.2006, cand partile urmau sa se prezinte la B.N.P. "Ene Frosina".
A mai sustinut reclamantul ca data perfectarii contractului a fost amanata ulterior la 10.04.2006 - din cauza caracterului incert al situatiei juridice a imobilului - ca nici acest termen nu a fost respectat de parat si ca, urmare a neindeplinirii obligatiilor asumate de promitentul vanzator, se impune rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare, cu aplicarea clauzei penale inserata in cuprinsul acestuia, conform careia paratul trebuie sa restituie dublul sumei primita ca avans daca nu se prezinta la B.N.P. "E.F." la data de 31.03.2006.
Prin sentinta civila nr.1109/18.04.2007 Judecatoria Tulcea a admis actiunea, a dispus rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare nr.99/16.11.2005 incheiat de parti prin agentia imobiliara S.C. L.C. S.R.L. Tulcea, a obligat paratul sa plateasca reclamantului 11.400 USD, reprezentand dublul sumei platita in avans, si 4675,5 lei cheltuieli de judecata.
La pronuntarea hotararii s-a avut in vedere ca perfectarea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat de parti cu privire la imobilul situat in Tulcea, zona En-Gros, nu a fost posibila din culpa paratului, care nu s-a prezentat la sediul biroului notarial la data convenita si nu a fost in masura sa transfere dreptul de proprietate asupra imobilului litigios pentru ca nici acesta, nici societatea pe care o reprezinta, nu erau titularii dreptului la momentul la care trebuia incheiat actul de vanzare-cumparare.
Recursul declarat impotriva acestei sentinte de parat a fost respins ca nefondat de Tribunalul Tulcea prin decizia civila nr. 672/26.09.2007.
In motivarea hotararii s-a retinut ca paratul nu a produs o dovada directa a faptului ca s-a prezentat la biroul notarului public unde urma sa se incheie actul de vanzare-cumparare, ca acesta nu si-a indeplinit obligatiile rezultate din antecontract pentru ca nu era titularul dreptului de proprietate asupra imobilului ce urma sa fie instrainat si ca neindeplinirea obligatiilor contractuale da creditorului dreptul la dezdaunare conform clauzei penale convenita de parti si in aplicarea prevederilor art.1066 si 1073 din Codul civil.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul si a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 alin.1 pct.1 din Codul de procedura civila, iar in motivare a invocat aplicarea gresita a prevederilor art.2821 din Codul de procedura civila si calificarea eronata a caii de atac la care era supusa sentinta instantei de fond.
A sustinut recurentul ca prin actiunea dedusa judecatii la fond s-a solicitat, in principal, rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat de parti, deci s-a formulat o cerere neevaluabila in bani, ca determinarea cailor de atac se face in raport cu natura cererii principale pe care hotararea atacata o solutioneaza si ca, in raport de aceasta imprejurare, sunt lipsite de relevanta pretentiile banesti formulate de reclamant prin actiune pentru ca au caracterul unei cereri accesorii.
Analizand legalitatea hotararii atacate in raport cu critica formulata instanta retine urmatoarele:
Posibilitatea provocarii unui control judiciar al hotararilor judecatoresti, pentru motive referitoare la pronuntarea acestora cu nerespectarea conditiilor formale, legal prevazute, de desfasurare a judecatii sau ca o consecinta a unui rationament jurisdictional eronat, este reglementata in prezent prin norma constitutionala.
Insa, potrivit art.129 din Constitutia Romaniei, revizuita, partile interesate pot exercita caile de atac numai in conditiile legii procesuale.
Corespunzator acestui principiu constitutional, legea procesual-civila a reglementat dreptul examinarii cauzei civile in trei grade de jurisdictie, determinand hotararile susceptibile a fi supuse reformarii, caile de atac si titularii acestora, precum si cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigura un control judiciar efectiv al hotararilor judecatoresti si satisface exigentele art. 21 din legea fundamentala, referitoare la liberul acces la justitie si la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Astfel, potrivit art.282 alin.1 din Codul de procedura civila, hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar prevederile art.2821 alin.1 din acelasi cod, dispun ca nu sunt supuse apelului, printre altele, hotararile judecatoresti date in prima instanta in litigiile al caror obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala.
Din interpretarea acestot dispozitii legale rezulta ca sunt supuse apelului hotararile pronuntate de judecatorie sau tribunal in prima instanta, pentru care legea nu prevede ca sunt date fara drept de apel.
In speta, litigiul dedus judecatii de reclamant are ca obiect rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare prin care partile au convenit asupra instrainarii unui imobil compus din constructie si teren situat in Tulcea, zona En Gros, in schimbul unui pret de 18.700 USD.
Desi valoarea pretului convenit este inferioara celei stabilita de dispozitiile art.2821 alin.1 din Codul de procedura civila, hotararea prin care instanta de fond a solutionat cererea reclamantului nu intra sub incidenta prevederilor legale mentionate deoarece actiunea in rezolutiunea unui antecontract de vanzare-cumparare nu este evaluabila in bani.
Prin promisiunea de vanzare-cumparare pe care au incheiat-o, partile s-au obligat sa incheie in viitor actul de instrainare pentru imobilul ce constituie obiectul material al conventiei lor, deci antecontractul nu a transmis dreptul de proprietate de la promitentul-vanzator la beneficiarul cumparator, ci a dat nastere numai unor obligatii de a face in sarcina contractantilor, respectiv aceea de a vinde pentru promitent si aceea de a cumpara pentru beneficiarul promisiunii.
Fiind o actiune neevaluabila in bani, care priveste un drept personal, de creanta, hotararea prin care a fost solutionata nu intra sub incidenta prevederilor art.2821 alin.1 din Codul de procedura civila si putea fi atacata in mod legal doar cu apel, a carui solutionare era de competenta tribunalului, conform art.2 pct.2 din acelasi cod.
Imprejurarea ca tribunalul a calificat gresit calea de atac exercitata de parat impotriva sentintei judecatoriei si a solutionat dosarul in recurs nu poate conduce la concluzia incalcarii principiului unicitatii caii de atac, cu consecinta inadmisibilitatii prezentului recurs, pentru ca o asemenea constatare ar echivala cu nesocotirea legii procesual civile atat sub aspectul determinarii cailor de atac, cat si al conditiilor formale, legal prevazute, referitoare la desfasurarea judecatii si la compunerea completului de judecata in fiecare faza a controlului judiciar.
Admiterea atacarii hotararii judecatoresti cu o alta cale de atac decat aceea stabilita de lege constituie o incalcare a principiului legalitatii acestora, a carui respectare obliga la exercitarea controlului judiciar in conformitate cu normele specifice fiecarei cai de atac, referitoare la compunerea completului de judecata si la desfasurarea judecatii, pentru ca in caz contrar hotararea este lovita de nulitate, fiind pronuntata cu incalcarea formelor procedurale impuse in mod imperativ de legiuitor.
Asa fiind, calificarea gresita a caii de atac de catre instanta care a exercitat controlul judiciar asupra hotararii pronuntata in fond nu poate avea drept consecinta inlaturarea dreptului partii de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obtine protectia dreptului sau cu respectarea normelor de procedura specifice fiecarei cai de atac, iar recunoasterea caracterului irevocabil al unei asemenea hotarari nu se poate realiza decat cu incalcarea acestor dispozitii, ce au caracter imperativ.
Considerentele ce preced conduc la concluzia ca hotararea recurata este supusa motivului de casare prev. de art. 304 pct. 1 din Codul de procedura civila - deoarece s-au incalcat dispozitiile legale referitoare la compunerea instantei, care au un caracter imperativ - si, prin urmare, in temeiul art. 312 alin.3 din acelasi cod, va fi casata si se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea, pentru solutionare in apel.
Decizia civila nr. 29/C/30.01.2008