Revendicare - Pactul comisoriu de gr.IV - denuntarea unilaterala a pactului comisoriu de partea interesata in desfiintarea contractului; cauze ce impiedica respectarea clauzei compromisorii. Decizie nr. 780/C din data de 17.09.2005
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Revendicare - Pactul comisoriu de gr.IV - denuntarea unilaterala a pactului comisoriu de partea interesata in desfiintarea contractului; cauze ce impiedica respectarea clauzei compromisorii.
Reclamanta I.A.C. a solicitat instantei in contradictoriu cu Prefectura Constanta, Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 Constanta ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna in principal: restituirea terenului situat in statiunea Mamaia, respectiv lotul nr.9 careul 48, conform Registrului de proprietar rol VIII, pagina 1600, nr.15994 din Planul cadastral al orasului Constanta intocmit in perioada 1936-1938 a carui forme si dimensiuni sunt consemnate in planul statiunii Mamaia.
In subsidiar, s-a solicitat anularea deciziei fostului Sfat Popular al Orasului Constanta nr.22043/58 prin care se reziliaza toate contractele de vanzare-cumparare pentru locurile din statiunea Mamaia, inclusiv contractul numitei MV si repunerea in posesie a subsemnatei in calitate de mostenitoare a suprafetei de teren evidentiata.
Examinand cererea formulata si probele administrate se retine ca reclamanta IAC este mostenitoarea legala a defunctei VM, care in baza contractului de vanzare-cumparare nr.2265 din 1932 conform copiei de la Arhivele Statului, a cumparat de la Primaria Constanta suprafata de 393,45 mp, iar prin procesul-verbal din 11 august 1942 este pusa in posesie cu suprafata cumparata, aceasta fiind individualizata, cu vecinatatile stabilite pe toate cele patru loturi si formand lotul nr.9.
In succesiunea incheierii actului de vanzare-cumparare, in cauza dedusa judecatii se constata denuntarea unilaterala a pactului comisoriu, chiar de partea interesata in desfiintarea contractului, respectiv Primaria Constanta.
Astfel, conform actului provenind de la arhivele statului se atesta ca intre M.V. si Primaria Constanta a intervenit un contract de vanzare-cumparare incheiat la data de 28.07.1932 cu nr.1604 si transcris la nr.2265/1932, pentru suprafata de 393,45 mp - fiind individualizat in teren. Terenul formeaza lotul 9, careul 48, iar plata s-a stabilit a fi facuta in 4 rate.
La 10 ani de la incheierea contractului, prin adresa Serviciului Perceptiei Circa I - Primaria Municipiului Constanta cu nr.12.205 din 21 martie 1942, se confirma plata ultimei rate, dupa care prin Procesul-verbal din 11 august 1942 in baza Ordinului nr.39880/42 a Primariei Constanta se pune in posesie cumparatoarea cu suprafata de 393,45 mp cu delimitarile inscrise in act .
In procesul-verbal de punere in posesie nu se face vorbire de respectarea sau existenta pactului comisoriu de gradul IV.
Mai mult, contractul nu mai exista in posesia nici uneia din partile contractuale , ambele confirmand existenta conventiei.
Pe cale de consecinta, instanta constata ca autoarea proprietarei este titulara dreptului de proprietate pretins, iar in lipsa contractului in continutul caruia ar fi existat inscris pactul comisoriu de gr.IV, foloseste reclamantei care pretinde, iar intimatul nu probeaza contrariul.
De precizat ca prin decizia din 5.12.1924 a Primariei Oras Constanta termenul de executare a unei constructii s-a prelungit de la 4 la 6 ani, iar prin decizia din 9.01.1926, s-a trecut la achitarea contravalorii terenului in patru rate anuale, sub sanctiunea desfiintarii contractului in caz de neplata.
Drept urmare, in cauza de fata, vanzarea conform regulii din zona Mamaia, are clauza pactului comisoriu, care este supusa unei conditii rezolutorii exprese care consta in facultatea pe care si-o rezerva vanzatorul de a relua lucrul vandut.
In acest context, analizand conditiile de valabilitate ale inscrisului de instrainare se retine ca vanzatorul are obligatia de a preda lucrul vandut cumparatorului si sa-l garanteze contra evictiunii si contra viciilor.
Predarea bunului in contextul Codului civil se produce de regula, prin insasi incheierea contractului - art.1314-1334 Cod civil, iar pentru cazuri anume partile stabilesc o data de predare.
In speta, s-a incheiat contractul, dar predarea s-a efectuat dupa 10 ani, fara a se face dovada unui alt termen de predare decat regula instituita de Codul civil.
Pe cale de consecinta, fata de data predarii bunului, in mod legal se presupune ca pactul comisoriu de gradul IV a expirat in anul 1936, iar vanzatorul denuntand unilateral clauza a inteles ca vanzarea sa-si produca efectele pe dreptul comun, intrucat in procesul-verbal de predare-primire nu se mentioneaza clauza compromisorie.
Examinand clauza si sub aspectul termenului de realizare a constructiei,dupa punerea in posesie, se constata ca acesta este de 6 ani, conform actului mentionat, astfel ca expira in anul 1948 - interval in care au existat evenimente fortuite si de schimbari sociale, economice si politice (razboi, schimbarea puterii politice cu efectele cunoscute).
Fata de aceste considerente, instanta constata ca in cauza dedusa judecatii, urmare a succesiunii ce a urmat incheierii contractului, platii pretului, predarea-primirea bunului si evenimentele social politice si de razboi ce au existat, contractul de vanzare-cumparare, incheiat de autoarea reclamantei este valabil, iar cererea de restituire a bunului este justificata.
Urmeaza a admite apelul, in limita investirii de la fond si judecand, schimba in tot sentinta, in sensul ca admite cererea si dispune restituirea terenului situat in Mamaia, lotul nr.9, careul 48.