Domeniu: Suspendare a executarii. Suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei.
SUSPENDAREA SUB SUPRAVEGHERE A EXECUTARII PEDEPSEI. INTERDICITIA DE PARASI TARA PE DURATA TERMENULUI DE SUPRAVEGHERE. PORPORTIONALITATE.
(decizia penala nr. 497/a/18 martie 2016 dosar nr. 1971/98/2015)
Prin sentinta penala nr.14/F din 27.01.2016, pronuntata de Tribunalul Ialomita – Sectia penala, in baza art. 396 alin. 2 Cod procedura penala rap. la art.292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedura penala a fost condamnat inculpatul N.I., la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de cumparare de influenta.
In baza art. 91-92 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si stabileste un termen de supraveghere de 2 ani.
A fost incredintata supravegherea inculpatului Serviciului de Probatiune Calarasi.
Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a trebuit sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
- sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
- sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
- sa anunte in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
- sa comunice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 93 alin. 2 Cod penal s-a impus ca inculpatul sa respecte obligatia de a nu parasi teritoriul Romaniei fara acordul instantei.
In baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a trebuit sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 60 de zile la Primaria D., respectiv S.C. M. S. P. R. D. S.R.L., in conditiile ce se vor stabili de Serviciul de Probatiune Calarasi .
In temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedura penala, s-au pus in vedere inculpatului dispozitiile art. 96 privind sanctiunea revocarii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere in caz de incalcare, cu rea–credinta, a masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse acestuia, ori de savarsire de noi infractiuni in cursul termenului de incercare.
In baza art. 292 alin. 4 Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 250 euro (echivalentul in lei la data executarii ).
Onorariu avocat oficiu in suma de 750 lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justitiei.
In baza art. 274 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul N.I. la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita nr. 517/P/2014 din data de 23.06.2015, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului N.I. pentru savarsirea infractiunii de cumparare de influenta, prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal;
In actul de sesizare a instantei, s-a retinut, in esenta, ca in cursul lunii februarie 2014, inculpatul N-I-. a oferit inculpatului R.M.J., prin intermediul inculpatului S.I.S. de 250 euro, inculpatul R. lasand sa se creada ca are influenta asupra lucratorilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor Ialomita, pentru a-i determina pe acestia sa-l declare admis la proba practica pentru obtinerea permisului de conducere.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel inculpatul N.I. care a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale si rejudecand, pe fond, inlaturarea interdictiei de a parasi Romania, pe motiv ca are un loc de munca in strainatate, dorind sa si-l pastreze.
Inculpatul, prezent si asistat de aparator a mentionat ca a avut o conduita procesuala buna, are un comportament bun atat in societate cat si in familie.
In fata instantei de apel, inculpatul a mentionat ca nu doreste sa dea declaratii, dar si le mentine pe cele date anterior.
Curtea, analizand hotararea atacata in cauza in raport de motivele invocate si de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt si de drept, apreciaza ca apelul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Curtea constata ca prima instan?a a impus inculpatului ca urmare a condamnarii la o pedeapsa cu inchisoarea cu suspendare sub supraveghere interdic?ia de a parasi teritoriul tarii fara acordul instan?ei pe durata termenului de supraveghere.
Aceasta masura restrictiva trebuie examinata si in raport de dispozitiile art. 2 din protocolul nr. 4 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Potrivit acestui text, oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui Stat are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta sa. Alin. 3 al acestui articol stabileste situatiile in care se pot aduce restrangerii dreptului la libera circulatie: „exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora”.
Curtea EDO a stabilit ca libertatea de miscare, asa cum este garantata de art. 2 Protocol 4, este reglementata pentru a asigura oricarei persoane libertatea de deplasare pe teritoriul unui stat si sa paraseasca acest teritoriu, ceea ce implica dreptul de a pleca in orice alt stat doreste si care il primeste (Peltonen vs. Finlanda, hotararea Comisiei din 20.02.1995). Libertatea de miscare interzice orice masura de natura a aduce atingere acestui drept sau exercitiului sau fara a indeplini conditiile de a fi necesara intr-o societate democratica, in vederea atingerii unuia dintre scopurile legitime enumerate limitativ in paragraful 3 (Baumann v. Franta).
Curtea EDO a stabilit ca obligatia de a solicita permisiunea autoritatilor de a pleca este o ingerinta adusa libertatii de miscare (Ivanov vs. Ucraina), astfel incat apreciem ca interdic?ia prev. de art. 85 alin. 2 lit. i C. pen. intra in campul de aplicare al art. 2 Protocol 4, urmand a fi analizate conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a fi justificata: sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca unul din scopurile legitime si sa fie necesara intr-o societate democratica - sa fie proportionala cu scopul urmarit.
Analizand masura dispusa in prezenta cauza, judecatorul constata ca aceasta este prevazuta de lege in art. 85 alin. 2 lit. i C. pen. a obliga?ie aferenta suspendarii sub supraveghere a pedepsei inchisorii, dispozitie care indeplineste conditiile de accesibilitate si previzibilitate impuse de jurisprudenta Curtii ca si calitati ale legii. Totodata, interdic?ia urmareste un scop legitim: siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale.
Masura prin care se aduce atingere libertatii de miscare trebuie sa fie necesara intr-o societate democratica, astfel incat ingerinta sa nu depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea scopului, cu alte cuvinte potrivit testului proportionalitatii masura restrictiva trebuie sa fie necesara si suficienta pentru realizarea functiei sale de protectie (Bartik vs. Rusia). Echilibrul intre interesul general de asigurare a siguranta publica, mentinere a ordinii publice si prevenire a faptelor penale si interesul personal al inculpatului de a se bucura de libertatea de miscare este evaluat in raport de circumstantele speciale ale fiecarei cauze. Restrictia poate fi justificata intr-un caz concret daca exista indicii cu privire la un interes general care sa depaseasca interesul individual la exercitarea libertatii de miscare (Hajibeyli vs Azerbaijan).
In prezenta cauza, Curtea apreciaza ca, in raport de natura infrac?iunii pentru care inculpatul a fost condamnat, de conduita procesuala a inculpatului (care a recunoscut savar?irea faptei si a colaborat cu organele judiciare), de circumstan?ele personale (are un loc de munca in strainatate), aplicarea unei astfel de interdic?ii nu este necesara ?i propor?ionala cu scopul pentru care a fost aplicata, astfel incat se impune inlaturarea sa pentru a da posibilitatea inculpatului sa i?i exercite pe deplin dreptul la munca si libertatea de mi?care.
Fata de cele retinute, Curtea, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. va admite apelul declarat apelantul inculpat N.I., va desfiinta in parte sentinta apelata si va dispune inlaturarea obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei fara acordul instantei impusa apelantului prin sentinta apelata.