Retragere actionar. Stabilire drepturi.

DOMENIUL – Litigii cu profesionistii
Retragere actionar. Stabilire drepturi.

Retragerea voluntara a asociatului din societate are drept consecinte incetarea calitatii de asociat si rascumpararea de catre societate a partilor sociale ale asociatului retras. Acesta, insa, participa atat la beneficii, cat si la pierderi pana la retragere, cuvenindu-i-se pentru partile sociale echivalentul banesc al cotei sale de participare la capitalul social raportat la valoarea activului net detinut de societate.
Ca principiu, drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculeaza in raport de valoarea reala a activului si pasivului de la data retragerii.
Astfel, trebuie evaluate elementele de activ si de pasiv prin folosirea unor metode de evaluare recunoscute de standardele internationale de evaluare, trebuie apoi determinat activul net pe baza bilantului sau a balantei de verificare si se efectueaza partajul activului net al societatii, in vederea stabilirii partii care i se cuvine asociatului care se retrage, in functie de cota de participare la capitalul social.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1838 din 31.10.2014)

Prin sentinta civila nr. 765 de la data de 20.02.2014 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Civila, s-a admis in parte cererea, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamanta C.C., in contradictoriu cu paratii N.M., E T SRL, s-a autorizat retragerea reclamantei C.C. din SC E T SRL, a fost obligata parata SC E T SRL sa plateasca reclamantei suma de 5.451.295,90 lei, reprezentand cota-parte cuvenita pentru partile sale detinute in aceasta societate. S-a constatat ca structura capitalului social in urma retragerii reclamantei din societatea parata este urmatoarea: - Asociatul N.M. detine 100% din capitalul social al SC E T SRL.
Au fost respinse restul pretentiilor ca nefondate.
Au fost compensate cheltuielile de judecata efectuate de parti si obligate paratele in solidar la plata catre reclamanta a sumei de 66.340,08 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In motivare s-a retinut ca reclamanta si parata sunt asociate ale societatii E T SRL, al carei capital social este impartit in 3100 parti sociale, din care reclamanta C.C.V. detine 775 parti sociale reprezentand 25% din capitalul social, iar parata N.M. poseda 2325 parti sociale reprezentand 75% din capitalul social. Aceasta societate a fost infiintata in anul 1994 si are ca obiect principal de activitate editarea si distribuirea de carti in tara si in strainatate.
Reclamanta a solicitat instantei prin cererea dedusa judecatii incuviintarea retragerii sale din societate, motivata de existenta unor grave neintelegeri intre asociati si a lipsei intentiei de a conlucra in vederea dezvoltarii activitatii societatii, cu obligarea E T la plata drepturilor ce i se cuvin din capitalul social.
Retragerea asociatului reprezinta iesirea voluntara a unui asociat din societate, cu consecinta pierderii calitatii de asociat si a drepturilor care iau nastere din statutul de asociat, precum dreptul la beneficii. Totodata, asociatul retras are dreptul sa primeasca contravaloarea partilor sociale pe care le detine in societate.
Regimul juridic al retragerii asociatilor din societate este guvernat de dispozitiile art. 226 din Legea societatilor comerciale.
Sub aspectul existentei motivelor temeinice – intrucat legea nu detaliaza imprejurarile ce se pot constitui in motive temeinice, in practica si in doctrina s-a retinut ca expresia „motive temeinice”, trebuie inteleasa prin prisma acelor imprejurari care au condus la o lipsa de incredere intre asociati si care reprezinta un impediment real de cooperare pentru realizarea scopului legal urmarit prin infiintarea persoanei juridice.
In cazul de fata, increderea intre asociati si intentia de a conlucra nu se mai regasesc, din moment ce reclamanta si parata se acuza reciproc de intreprinderea unor activitati menite sa prejudicieze in mod grav activitatea societatii.
Existenta unor importante neintelegeri intre cele doua asociate se deduce si din faptul ca aceasta solicitare formulata de catre reclamanta a fost gasita intemeiata de catre parata N.M. care prin intampinarea depusa a solicitat admiterea acestui petit, pozitie ce a fost reiterata in mod constant pe parcursul derularii cercetarii judecatoresti, iar instanta a luat act de aceasta achiesare la cererea de retragere voluntara din societate prin incheierea de sedinta din 10 octombrie 2011.
Tribunalul nu a putut retine insa sustinerea exprimata in sedinta publica din 3 decembrie 2012, prin care s-a invederat ca in cauza a operat o retragere prin acordul asociatelor in conditiile prevazute de art. 226 lit. b) din Legea 31/1990.
Articolul 226 din Legea societatilor stabileste ca in cazul in care drepturile cuvenite asociatului retras pentru partile sale sociale nu poate fi determinat prin acordul partilor, acestea vor fi stabilite de catre un expert desemnat de catre instanta de judecata. Pentru determinarea valorii partii corespunzatoare din patrimoniul social instanta a solicitat aportul unui expert autorizat.
Expertul desemnat in cauza a determinat pretul partilor sociale intr-o maniera clara si sigura la doua momente solicitate de catre instanta, plecandu-se de la documentele financiar-contabile puse la dispozitie de catre parate.
Intr-adevar, exista mai multe metode de stabilire a valorii efective a partilor sociale ori actiunilor. Printre acestea, valoarea contabila sau teoretica este metoda cea mai simpla si se intemeiaza pe ideea ca partea sociala confera dreptul la o fractiune din capitalul propriu, astfel cum acesta poate fi calculat plecand de la bilantul societatii. Prin divizarea fondurilor proprii reevaluate la numarul de parti sociale existente se obtine valoarea contabila a titlului.
Valoarea de randament este mai conforma postulatului de baza care considera ca valoarea unui bun este data de profitul pe care acesta il genereaza.
Cum suntem in prezenta unei societati cu raspundere limitata, metoda bursiera stabilita in functiile de cotatiile la bursa nu-si gaseste aplicabilitatea.
In speta, pentru a stabili drepturile cuvenite reclamantei ca urmare a retragerii sale din societate, expertul desemnat impreuna cu expertii parte au stabilit ca metoda de evaluare, metoda activului net corectat pe baza bilantului contabil incheiat la data de 31 decembrie 2011.
Prin aceasta metoda patrimoniala activul net a fost stabilit pornind de la activul net contabil modificat in mod pozitiv sau negativ pe baza rezultatelor obtinute in urma evaluarii conturilor si a deducerii obligatiilor fiscale.
Din grupul E T fac parte urmatoarele societati:
- parata S.C. E T S.R.L. avand ca asociate pe reclamanta cu o cota de participare la capitalul social de 25% si parata N.M. detinand restul de 75%;
- S.C. E T B M S.R.L., cu asociatii care detin urmatoarele procente din capitalul social: I.C. 20%, R.T. 60%, S.C. E T S.R.L. 20%;
- S.C. P S.A., avand ca asociati S.C. E T S.R.L. ce detine 79,821% din capitalul sau social si alti actionari detin restul de 20,179%;
- S.C. T LLC, infiintata in anul 2003 de catre asociatii C.C. ce detine 25% din capital si N.M. 75%;
Prin urmare, cum societatea parata S.C. E T S.R.L. detine si o parte din capitalul social al societatilor S.C. E T B M S.R.L. si S.C. P S.A., expertul pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantei a determinat valoarea activului net detinut de S.C. E T S.R.L. si in aceste doua societati.
Astfel, la data de 31.12.2011 valoarea activului net al paratei S.C. E T S.R.L. s-a retinut a fi de 12.285.320 lei, din care reclamantei i se cuvine 3.071.330 lei.
La aceeasi data, valoarea activului net al S.C. E T B M S.R.L. s-a stabilit a fi de 2.120.921 lei, iar cum reclamata detine 25% din 20% cat detine societatea parata, in urma partajului acestui activ, drepturile acesteia se ridica la suma de 106.046 lei.
Activul net al S.C. P S.A. a fost evaluat la suma de 21.369.277 lei din care valoarea activului net cuvenit reclamantei care se retrage este de 4.264.292 lei.
In total expertul a retinut ca reclamantei i se cuvine un activ net partajat in valoare totala de 7.441.668 lei.
Cum bilantul contabil aferent anului 2012 a fost predat expertului la data de 5 septembrie 2013, cu ocazia formularii raspunsului la obiectiuni, la solicitarea instantei a procedat la recalcularea drepturilor cuvenite reclamantei in functie de aceste situatii financiare.
Astfel, la data de 31.12.2012 valoarea activului net al paratei S.C. E T S.R.L. s-a retinut a fi de 2.011.769 lei, din care reclamantei i se cuvine 100.588 lei.
La aceeasi data valoarea activului net al S.C. E T B M S.R.L. s-a stabilit a fi de 2.120.921 lei, iar cum reclamata detine 25% din 20% cat detine societatea parata, in urma partajului acestui activ, drepturile acesteia se ridica la suma de 106.046 lei.
Activul net al S.C. P S.A. a fost evaluat la suma de 21.159.244 lei din care valoarea activului net cuvenit reclamantei care se retrage este de 4.222.380 lei.
In total expertul a retinut ca reclamantei i se cuvine un activ net partajat in valoare totala de 4.961.948 lei.
De asemenea s-a retinut ca valoarea dividendelor neridicate de catre reclamanta in perioada 01.07.2007-31.12.2012 ar fi de 182.090 lei, iar cu dobanda aferenta calculata pana la data de 31 martie 2013 se ajunge la totalul de 254.517 lei.
Cum prin adresa nr. 26711 emisa de catre OSIM la data de 9 octombrie 2013, s-a comunicat faptul ca parata a inregistrat marcile T nr. 024755 si marca R C nr. 068338, la solicitarea instantei si plecand de la concluziile raportului de evaluare extrajudiciara a marcii T, cum valoarea acestei marci nu a fost inclusa in activul net, expertul a apreciat ca reclamantei ii revine conform participatiei sale de 25% la capitalul social al SC T SRL, suma de 489.347,50 de lei.
Tribunalul a retinut valorile stabilite de expert la data de 31.12.2012, apreciind ca drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculeaza in raport de valoarea reala a activelor de la data retragerii.
Data fiind dimensiunea importanta a activelor detinute de catre parata T, actualizarea la zi este dificil de realizat de catre expert, activitatile economice desfasurate in cadrul societatii conducand la modificarea permanenta a elementelor de activ si de pasiv si pe cale de consecinta si a activului net, astfel incat data cea mai apropiata de momentul solutionarii cauzei ce a putut fi avuta in vedere de expert este cea a ultimului bilant pus la dispozitie de catre societatea parata.
Prin urmare, tribunalul socoteste ca drepturile reclamantei cuvenite pentru partile sale sociale ca urmare a retragerii din societatea parata sunt in cuantum de 5.451.295, 50 lei , compusa din valoarea activului net partajat in valoare totala de 4.961.948 lei la care se va adauga si valoarea marcilor detinute de 489.347,50 lei.
Nu poate fi primita critica formulata de catre parate in sensul ca expertul care a efectuat lucrarea nu a avut in vedere la calcularea drepturilor ce se cuvin reclamantei si prin raportare la data efectuarii expertizei, ci valoarea datorata a fost stabilita exclusiv prin evaluarea patrimoniului social inregistrat la data de 31 decembrie 2011.
Se are in vedere de catre instanta faptul ca expertul a argumentat in mod riguros motivul pentru care patrimoniul social inregistrat de catre T SRL nu se putea evalua decat pe baza informatiilor din bilant, data fiind dimensiunea activelor.
Mai mult, paratele, desi formuleaza aceasta critica, nu au prezentat expertului bilantul aferent anului 2012 decat la data de 5 septembrie 2013, in conditiile in care raportul de expertiza a fost depus la dosarul cauzei la data de 19 aprilie 2013.
Nici cea de-a doua critica prezentata de catre parate cu privire la nerespectarea etapelor prevazute in cap. III din Ordinului MF nr.1376/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societatilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociati din cadrul societatilor comerciale si tratamentul fiscal al acestora nu este justificata.
Intr-adevar, in normele mentionate se prevede ca evaluarea elementelor de activ si de pasiv se realizeaza prin folosirea ori de cate ori este posibil a cel putin doua metode de evaluare recunoscute de standardele internationale de evaluare.
Or, din cuprinsul raportului de expertiza observam ca evaluarea a fost efectuata prin aplicarea unor metode agreate de catre toate partile litigante.
S-a mai sustinut de catre parate ca in aprecierea patrimoniului E T S.R.L. nu s-a procedat si la evaluarea conturilor, ci acestea au fost retinute asa cum au fost prezentate in bilantul contabil. Se impunea in opinia sa corectarea de catre expert a activului net constatat cu bunurile evidentiate in activ, dar care nu mai puteau fi valorificate cum ar fi de exemplu stocurile de marfuri si produsele finite depreciate, clientii incerti, in litigiu ori in faliment si de la care nu mai pot fi recuperate creantele.
Este nefondata in opinia instantei si aceasta critica, in raspunsul la obiectiunile formulate expertul prezentand pe larg modalitatea in care au fost evaluate elementele de activ si de pasiv pentru determinarea capitalului propriu, justificand de ce parcurgerea si celei de-a doua etape nu mai era necesara.
Corectarea de care fac vorbire paratele nu se mai impunea a fi operata din moment ce, dupa cum rezulta din nota anexa explicativa nr. 6, pct. 2 si 3 la bilantul pe anul 2011, ajustarile de valoare au fost deja efectuate de catre societate la data bilantului.
Cea de-a treia nemultumire a paratelor referitoare la evaluarea efectuata de catre expert priveste modalitatea in care au fost evaluate imobilizarile financiare si titlurile de participare pe care parata E T SRL le detine in societatile S.C. E T B M S.R.L. si S.C. P S.A. Sustine ca din moment ce in activul net contabil al societatii parate au fost incluse si imobilizarile financiare de natura titlurilor de participare, in mod eronat expertul a inclus in activul net partajat al E T SRL si catimea corespunzatoarea partilor sociale detinute din activul net al S.C. E T B M S.R.L. si S.C. P S.A. Considera ca in acest mod s-a ajuns ca valoarea partilor sociale se dubleaza, acestea fiind contabilizate o data ca element activ, respectiv titluri de participare in patrimoniul social al E T SRL si a doua oara prin aditionarea activului net partajat din patrimoniul social al celor doua societati al caror asociat este.
Pe de o parte, paratii nu au probat contrariul celor retinute de expert, in sensul ca au depus inscrisuri din care sa rezulte componenta contului referitor la titluri de participare. Mai mult, cum convingator argumenteaza expertul numit de instanta, societatea parata nu a depus un bilant consolidat in care sa fie inclus si patrimoniul celor doua societati al carei asociat este, fiecare dintre cele trei societati care fac parte din grupul T depunand la organele fiscale bilanturi contabile independente.
Valoarea pe care o detine societatea parata in S.C. E T B M S.R.L. si S.C. P S.A. nu poate fi stabilita in functie de valoarea nominala globala a titlurilor emise de acestea pentru remunerarea acestor aporturi.
Cum reclamanta a participat la viata sociala ulterior constituirii societatii, in momentul in care a formulat alegerea de a se retrage din societate valoarea partilor sociale pe care la detine indirect in cele doua entitati amintite nu poate fi determinata prin valoarea nominala a titlului de participare corespunzatoare aportului sau, deoarece astfel nu ar fi decat un simplu imprumutator al societatii, ci trebuie sa beneficieze de cota-parte din fondurile proprii pe care aceste societati le poseda la data retragerii sale.
Cu privire la modalitatea in care au fost stabilite sumele de care reclamanta ar trebui sa beneficieze cu titlu de dividende, paratele considera ca din moment ce aceste sume au fost individualizate deja ca obligatie de plata cu titlu de dividende repartizate, acestea nu mai pot fi incluse inca o data cu titlu de contravaloare a partilor sociale detinute.
Instanta considera aceasta aparare a paratelor pertinenta si prin raportare la raspunsul expertului la aceasta obiectiune, urmand a nu retine suma de 254.517 lei mentionata in raportul de expertiza ca reprezentand dividende.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata N.M., solicitand in principal, casarea in parte a hotararii recurate si retinerea/trimiterea cauzei spre rejudecare;in subsidiar, modificarea in parte a hotararii recurate in sensul admiterii in parte a cererii privind obligarea societatii T la plata drepturilor care i se cuvin intimatei-reclamante din participarea la capitalul social,
In sustinerea recursului se arata ca hotararea recurata este nelegala - incidenta motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C.pr.civ. Legiuitorul recunoaste posibilitatea unui asociat de a se retrage din societatea al carui membru este, in anumite ipoteze expres stabilite. Interpretarea literala a textului de lege conduce la concluzia neechivoca ca situatia reglementata de legiuitor priveste retragerea asociatului din societatea in care detine aceasta calitate si nu din alte societati sau in raporturile cu alte societati.
Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sociale, se stabilesc fie prin acordul partilor, fie de catre un expert desemnat de catre acestia sau de catre instanta de judecata, in caz de neintelegere.
In ceea ce priveste modalitatea de evaluare a drepturilor cuvenite asociatului retras, legiuitorul nu stabileste care sunt metodele de evaluare. Legiuitorul enumera doar posibilitatile pe care le are asociatul pentru a obtine evaluarea drepturilor sale, nu si criteriile de evaluare. Sub acest din urma aspect, a revenit doctrinei si practicii in materie sa cristalizeze/sa contureze aceste notiuni. Interpretarea dispozitiilor legale apare ca fiind cvasiunanima in sensul ca drepturile asociatului retras se evalueaza in termeni de valori reale.
Hotararea recurata cuprinde motive contradictorii, confuzia instantei asupra unor notiuni de evaluare, rationamentul propus fiind contrazis de rezultatul validat, motivul de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Nu este astfel limpede daca valoarea „teoretica" a fost cea apreciata ca fiind corecta sau valoarea „reala" a fost cea considerata ca reflecta cel mai bine sensul normelor legale. Desi instanta de judecata isi incepe motivarea explicand optiunea sa catre varianta teoretica de evaluare, in opozitie cu valoarea de randament sau cea reala, comerciala, in final rationamentul apare sa tinda catre acceptarea ideii ca valoarea reala a activelor la data retragerii este cea care corespunde cerintelor legale in speta.
Motivatia este in mod cert contradictorie. Confuzia creata prin retinerea ambigua a unor notiuni diferite este cu atat mai evidenta cu cat in final, instanta de judecata valideaza in cauza opinia unui expert contabil care nu a evaluat nimic in ceea ce priveste activele si pasivele societatii, ci a reflectat in opinia sa valorile patrimoniale astfel cum acestea se regaseau teoretic in contabilitate.
Astfel, contrar rationamentului pe care ea insasi il expune, instanta ajunge sa valideze in cauza o expertiza care reflecta exact opusul argumentatiei sale - si anume o expertiza realizata exclusiv prin reflectarea fidela a datelor din bilant, fara aplicarea celei mai mici corectii catre valoarea reala.
In mod similar si valoarea societatilor E T B M si P S.A. a fost stabilita exclusiv prin raportare la datele din bilant si nu in sensul determinarii unei valori reale.
Motivarea unei hotarari trebuie sa fie clara, precisa, sa nu se rezume la o insiruire de fapte, sa se refere la probele administrate in cauza si sa fie in concordanta cu acestea, sa raspunda in fapt si in drept la toate pretentiile formulate de catre parti, sa conduca in mod logic si convingator la solutia din dispozitiv. Totodata, motivarea hotararii trebuie sa fie efectiva, pentru a garanta dreptul la aparare al partilor, in sensul ca acestea vor putea exercita in mod efectiv calea de atac, numai daca sunt cunoscute argumentele de fapt si de drept retinute in sentinta atacata.
Instanta de fond a dispus obligarea T la plata catre reclamanta a sumei de 5.451.295,90 lei, reprezentand cota-parte cuvenita pentru partile sale detinute in societate. Din analiza solutiei pronuntate de instanta de fond rezulta ca hotararea recurata a fost pronuntata cu interpretarea si aplicarea gresita a dispozitiilor legale.
Nicaieri din cuprinsul dispozitiilor legale nu rezulta ca institutia juridica a retragerii din societate si calculul drepturilor asociatului retras reglementat de legiuitor poate privi si alte societati, in care societatea din care se doreste retragerea are participatii. Conceptul de determinare a dreptului asociatului retras si prin adaugarea valorii partilor sociale detinute „indirect" in alte entitati nu apare nicaieri recunoscut.
Imprejurarea ca, la randul ei, societatea are participatii si in alte societati, nu face ca asociatul sa poata reclama vreun beneficiu in raport de drepturile pe care societatea le detine in aceste alte societati (altul decat dividendele care se incaseaza de la aceasta societate, care se fac venituri ale societatii si care isi urmeaza cursul legal). Asociatul ce doreste sa se retraga din societate nu are niciun fel de raporturi juridice cu aceste alte societati.
Prima eroare - se adauga cota-parte din valoarea activului net contabil al societatilor E T B M S.R.L si P S.A. la care societatea T detine aceste participatii; A doua eroare - se adauga valoarea de piata a marcii T, astfel cum aceasta a fost stabilita la data de 05.11.2012 de un evaluator independent.
Valoarea contabila a participatiilor detinute de societatea T in societatile E T B M S.R.L. si P S.A. este deja reflectata in patrimoniul societatii sub forma de imobilizari financiare (contul contabil 26).Acest lucru rezulta din situatiile financiare ale societatii T la data de 31.12.2012 (respectiv situatia activelor imobilizate la data de 31.12.2012-formular 40), balanta de verificare analitica la data de 31.12.2012 si fisa contului 26 la data de 31.12.2012.
Totodata, dividendele pe care societatea T le-a primit ca urmare a participarii la capitalul social al celor doua societati sunt reflectate in patrimoniul social al T prin rezultatul financiar, respectiv prin profitul realizat din incasarea dividendelor, profit care a fost valorificat in calculul activului net contabil inregistrat la T, fiind element de capital propriu.
Includerea in calculul remuneratiei ce se cuvine reclamantei a acestor sume inseamna in fapt ca, cota parte ce se cuvine reclamantei din valoarea participatiilor detinute de Societate in societatile E T B M S.R.L. si P S.A. este inclusa de doua ori in calculul drepturilor reclamantei.
Firesc ar fi fost ca valoarea reala a participatiilor detinute de societatea T in societatile E T B M S.R.L. si P S.A. sa fie inclusa in valoarea de piata a T la data de 31.12.2012, stabilita pe baza de principii de evaluare.
Simpla adaugare a valorii de piata a marcii T la valoarea activului net contabil al societatii la data de 31.12.2012, este in mod evident incorecta, intrucat rezultatul insumarii acestor doua valori nu reprezinta valoarea reala a societatii la data de 31.12.2012 (valoarea reala a societatii T fiind influentata si de valoarea de piata a celorlalte elemente de active si datorii ale societatii).
Nu exista niciun argument legal pentru care valoarea marcii sa fie evaluata distinct de celelalte active ale societatii. Principiile de evaluare ar trebui aplicate unitar si in aceeasi maniera pentru toate activele societatii si nu diferentiat, atata timp cat nu exista o prevedere legala care sa permita o astfel de distinctie.
A aplica dispozitiile legale in sensul dispus de instanta de judecata conduce practic la o decapitalizare a societatii si la afectarea drepturilor celorlalti asociati, intrucat se ajunge practic ca valoarea drepturilor cuvenite sa fie mai mare decat valoarea insasi a patrimoniului societatii din care asociatul se retrage, ceea ce este de neconceput.
In subsidiar, in ipoteza in care marca nu ar fi fost evaluata ca parte integranta a activului net, atunci valoarea acesteia ar fi trebuit luata in considerare de catre instanta de judecata ca urmare a administrarii nemijlocite a probelor. Or, evaluarea marcii Teora a fost efectuata printr-un raport extrajudiciar depus la dosarul cauzei de intimata-reclamanta, iar abia, ulterior, dna. expert B.D. a preluat concluziile raportului extrajudiciar in raspunsul la obiectiunile formulate de parti impotriva raportului de expertiza contabila, insa fara a efectua o evaluare propriu-zisa a marcii, in caz contrar incalcandu-se principiul nemijlocirii administrarii probelor de catre instanta de judecata.
Este limpede ca mecanismul retragerii din societate nu poate privi alte societati, participatii sau drepturi detinute indirect, asociatul retras nu are nici un fel de raporturi juridice cu societatile detinute, deci cu atat mai putin o eventuala calitate de „imprumutator".
Cit priveste argumentul instantei legat de nedepunerea bilantului consolidat, in conformitate cu Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene ("OMF 3055/2009"), societatea T nu avea obligatia de a depune un bilant consolidat in care sa includa patrimoniul societatilor E T B M si P, intrucat societatea, impreuna cu celelalte doua societati nu indeplinea cel putin doua din criteriile prevazute de OMF 3055/2009 respectiv: o cifra de afaceri neta mai mare de 35.040.000 euro, total active mai mari de 17.520.000 Euro si numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar de cel putin 250. Aceste informatii rezulta din situatiile financiare individuale la datele de 31.12.2011 si 31.12.2012 depuse de fiecare din cele 3 societati.
Astfel, evaluarea societatii trebuia efectuata de catre evaluatori autorizati in conformitate cu prevederile OG nr. 24/2011 privind unele masuri in domeniul evaluarii bunurilor (in continuare OG nr. 24/2011). Cu toate ca expertul avea calitatea de evaluator autorizat de Uniunea Nationala a Evaluatorilor Autorizati din Romania, aceasta a efectuat o expertiza contabila si nu un raport de evaluare al intreprinderii care sa stabileasca valoarea reala a acesteia. Or, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 2 din OG. nr. 24/2011, prin evaluarea unei intreprinderi se intelege activitatea de estimare a valorii intreprinderii ce trebuie sa fie materializata intr-un raport de evaluare care sa respecte principiile si standardele specifice ale acestei activitati. Prin urmare, expertul era obligat sa intocmeasca un raport de evaluare si nu o expertiza contabila care sa se limiteze la a aprecia strict valoarea contabila a societatii ce in mod clar nu corespunde si valorii reale a acesteia.
Totodata, Legea nr. 31/1990 prevede in mod expres (la art. 134 alin. (4), faptul ca este necesar ca drepturile actionarului retras sa fie stabilite de catre un expert autorizat (evaluator) independent, ca valoare medie ce rezulta din aplicarea a cel putin doua metode de evaluare recunoscute de legislatia in vigoare la data evaluarii, in cazurile in care actionarul se retrage ca urmare a faptului ca nu a votat in favoarea unei hotarari a adunarii generale sau ca urmare a faptului ca nu este in favoarea fuziunii/divizarii societatii. Legea nu exclude posibilitatea de a utiliza aceasta metoda de stabilire a drepturilor asociatului si in alte cazuri de retragere (de ex. in cazul unor neintelegerilor intre asociati).
Pentru identitate de ratiune, mecanismul de determinare a drepturilor asociatului retras ar trebui sa fie acelasi (adica aceste drepturi ar trebui sa fie stabilite pe baza valorii reale efectuate pe criterii de evaluare) indiferent de motivele care stau la baza retragerii asociatului.
In mod gresit, instanta de fond a validat ca drepturile reclamantei sa reprezinte valoarea contabila a societatii si nu valoarea reala a activelor acesteia
Modalitatea de evaluare a drepturilor cuvenite asociatului retras este una singura - valoarea reala a activelor societatii si nu valoarea contabila.
Solutia de admitere integrala a cheltuielilor de judecata este nelegala.
Dispozitiile art. 274 alin. (3) Cod proc.civ. permit judecatorului sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor daca constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari.
Raportat la desfasurarea prezentei cauze, cuantumul cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocatial este nepotrivit de mare. De asemenea, obligarea la suportarea integrala a acestuia este nelegala raportat la intinderea culpei procesuale si la regula stabilita conform art. 276 C.pr.civ.
Pe de o parte, trebuie avut in vedere principiul conform caruia obligarea la plata cheltuielilor de judecata a partii care cade in pretentii are la baza culpa procesuala ce rezulta implicit din pierderea procesului, insa, dispozitiile art. 274 si art. 276 impun instantei sa aprecieze in concret atat asupra intinderii culpei procesuale cat si cu privire la raportul dintre onorariul solicitat si munca indeplinita de avocat. In prezenta cauza, instanta a omis efectuarea unei astfel de analize. Reclamanta a renuntat la judecata primului capat de cerere. Sub aceste doua aspecte lipseste chiar temeiul reprezentat de culpa procesuala care ar putea justifica obligarea la suportarea acestor cheltuieli. Cauza s-a suspendat din culpa procesuala a reclamantei. Prin urmare, se solicita sa se constate caracterul excesiv al sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata si pe cale de consecinta, reducerea in mod corespunzator a acestora, cu cel putin 2/3.
Parata S.C. E T S.R.L. a formulat recurs, solicitandu-se casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei la instanta de fond in vederea administrarii probelor cu expertizele tehnice deja incuviintate de instanta de fond si a celei respinse, iar in subsidiar, in temeiul dispozitiilor prev. de art. 304 pct. 9 C.pr. civ. modificarea hotararii atacate, rejudecarea cauzei, iar pe fond reducerea drepturilor cuvenite intimatei-reclamante C.C. din partile sociale detinute la subscrisa societate, ca urmare a evaluarii corecte a titlurilor de participare, inlaturarea drepturilor cuvenite privitoare la evaluarea marcii ca neprobate si cenzurarea cheltuielilor de judecata Ia care SC E T SRL a fost obligata prin sentinta recurata.
Este necesara administrarea unei contraexpertize contabile cat si a probei cu expertiza mobiliara privind evaluarea drepturilor cuvenite reclamantei-intimate, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Astfel, se solicita refacerea probei cu expertiza contabila judiciara insotita de o necesara proba cu expertiza mobiliara initial incuviintata, prin dispunerea uni contraexpertize, in ceea ce priveste evaluarea imobilizarilor financiare si a titlurilor de participare pe care subscrisa societate le detine la societatile SC E T B M SRL si S.C. P S.A.
La termenul din data de 23.01.2014 s-a formulat cerere de incuviintare a unei contraexpertize (o noua expertiza) motivat de faptul ca, prin raspunsul la obiectiunile formulate, expertul judiciar desemnat, B.E. si-a pastrat in totalitate concluziile formulate, fara a modifica in vreun fel drepturile de retragere ale reclamantei-intimate, determinate in mod nelegal din valoarea activului net detinut in aceste societati.
1. Prin modul in care a raspuns la obiectiunea nr.3, expertul desemnat confirma faptul ca in calculul patrimoniului social a cuprins si imobilizarile financiare cu titlu de "participatiile detinute"de SC E T SRL la capitalul social al altor societati.
Cu toate acestea, in calculul drepturilor cuvenite reclamantei, instanta a atribuit cota-parte detinuta pe seama patrimoniului social al societatilor E T B M SRL si P SA, societati la care reclamanta nu detine participatii la capitalul social.
Expertul contabil este intr-o grava eroare, intrucat din niciun document existent la dosarul cauzei nu rezulta ca reclamanta a solicitat iesirea si din societatile in care SC E T SRL detine participatii si nici nu putea face acest lucru intrucat:-prin participarea Ia capitalul social al SC E T SRL, participatiile reclamantei s-au depersonalizat in relatiile pe care SC E T SRL le are fata de terti.- La E T B M SRL, C.C., nu este asociat, motiv pentru care nici nu putea sa solicite retragerea din aceasta societate.
Participatiile pe care le are SC E T SRL la capitalul social al celor doua societati au dat dreptul ca asociatii sa primeasca dividende, reprezentand o cota parte din beneficiile realizate de aceste societati (cuvenite paratei recurente), iar inregistrarea dividendelor primite, precum si a imobilizarilor financiare sub forma de titluri de participare in activul bilantier, reprezinta efectul participarii la capitalul social al celor doua societati.
Participatiile pe care le are SC E T SRL la capitalul social al celor doua societati, sunt reflectate in patrimonial social al SC E T SRL, prin contul contabil "Titluri de Participare", al carui sold a fost valorificat in calculul activului net contabil inregistrat la SC E T SRL sub forma de imobilizari financiare.
Dividendele primite de SC E T SRL ca urmare a participarii la capitalul social al celor doua societati, sunt reflectate in patrimoniul social al SC E T SRL, prin rezultatul financiar, respectiv prin profitul realizat din incasarea dividendelor, profit care a fost valorificat in calculul activului net contabil inregistrat la SC E T SRL, fiind element de capital propriu.
Algoritmul de calcul este total eronat si nu a tinut seama de reglementarile legale referitoare la consolidarea conturilor cuprinse in punctul 40 din Reglementarile Contabile conforme cu Directiva a VII-A a Comunitatii Economice Europene, cuprinse in OMFP 3055/2009. Din calcule, nu rezulta ca au fost excluse datoriile si creantele dintre cele 3 entitati, veniturile si cheltuielile aferente tranzactiilor dintre cele 3 entitati, profiturile si pierderile rezultate din tranzactiile efectuate intre cele trei entitati precum si dividendele interne realizate intre cele 3 entitati. Aceasta conduce la o determinare eronata a cotei-parti de activ net partajat.
Astfel, daca ar fi fost corect determinate prin expertiza contabila, drepturile cuvenite reclamantei ar fi trebuit sa fie de 636.980 lei din activul net al societatii. In caz contrar, s-ar ajunge la o concluzie aberanta, ca activul net al SC E T SRL sa fie depasit de asa-zisul calcul al drepturilor cuvenite reclamantei Curta Corina cu peste 2.895.375. lei, ceea ce ar duce la respingerea capatului de cerere privitor la retragere, deoarece in caz contrar ar avea drept efect decapitalizarea societatii si pe cale de consecinta dizolvarea societatii.
In conformitate cu sectiunea 7, art. 206 alin 4 din Legea 297/2004 modificat prin OUG 32/2012, pretul actiunilor se determina de un expert autorizat, potrivit legii, potrivit standardelor internationale de evaluare, iar in conformitate cu alin 41 din acelasi articol, in situatia in care pretul stabilit prin raportul de evaluare nu este un pret echitabil. C.N.V.M, ca organism de reglementare va putea solicita refacerea evaluarii. Drepturile protejate, aplicand in aceasta situatie principiul echitatii, deoarece doctrina este controversata iar legea tace, cand este vorba de respingerea cererii de retragere pe cale judiciara, sunt covarsitor de partea persoanei juridice SC E T SRL, care au fost indirect confirmate chiar prin actul de renuntare a reclamantei la capatul de cerere privind dizolvarea societatii.
Eroarea de drept pe care o face expertul desemnat in cauza, necenzurata de catre instanta de fond, se refera la activul net partajat cuvenit asociatei C.C. conform participatiei sale pe baza bilantului contabil incheiat la 31.12.201 1 al S.C. P S.A.
Astfel, admitand un activ net partajat cuvenit direct asociatului retras al SC E T SRL pe baza participatiei acestei societati de 79, 821% din SC P SA, ar insemna ca s-ar admite un efect nerecunoscut de lege al actiunilor detinute de catre noi la societatea amintita si anume ca acestea ar fi titluri de valoare perfecte, asimilabile cambiei care ar putea transmite nu numai drepturi de creanta inscrise pe acestea, dar si drepturi ce s-ar naste in persoana detinatorului sau asociatilor acestuia asupra patrimoniului SC P SA, care potrivit legii cunoaste un singur titular si anume P SA insasi (art. 65 din LSC).
Astfel, si in obiectiunile la expertiza s-a aratat ca s-a aplicat cota de 25% asupra activului net al societatii controlata de recurenta, in beneficiul reclamantei, desi dreptul la o asemenea operatie economico-juridica nu il avea nici macar societatea titulara a actiunilor P. O asemenea abordare ar fi posibila numai atunci cand atat societatea detinatoare, cat si societatea in care se detineau actiunile ar fi fost supuse unei dizolvari simultane, ceea ce este o ipoteza la care reclamanta, prin vointa sa, si-a adus o contributie contrara.
Ca o concluzie, asociatii care se retrag din societate au dreptul sa ceara calcularea cotei lor asupra intregului activ social corespunzator SC E T SRL, intinderea acestui drept putand include doar rezervele care trebuie sa fie constituite de catre societate conform legii si statutului sau.
Rationamentul instantei de fond potrivit caruia asociatul retras nu poate fi considerat un simplu imprumutator al societatii, ci dimpotriva in baza fondurilor proprii reclamate, un coproprietar al activului net detinut de aceasta si chiar mai mult, un revendicator al cotei-parti corespunzatoare imobilizarilor financiare in alte societatii, nu este conforma dreptului societar.
Potrivit art. 118 alin. (2) din Lg. 161/2003 "Grupul de interes economic este persoana juridica cu scop patrimonial, care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant."Prin urmare, afirmatia instantei legata de calificarea paratei E T ca "grup E T" este nelegala si contravine dispozitiilor citate mai sus, intrucat fiecare din asa-zisii componenti ai grupului au o personalitate juridica proprie, fiind in acelasi timp un subiect procesual civil distinct, la dosar neexistand nicio proba (hotarare judecatoreasca) care sa dovedeasca constituirea unui asemenea grup.
Raportul de expertiza trebuia sa prevada in analiza si evaluarea elementelor de pasiv si activ cel putin doua metode de evaluare recunoscute de standardele internationale de evaluare.
Desi instanta recunoaste ca evaluarea elementelor de activ si de pasiv ar fi trebuit sa se realizeze prin doua metode, in mod nereal se afirma de catre aceasta ca recurenta ar fi fost de acord cu evaluarea patrimoniului prin singura metoda, aleasa de expertul B.E., desi afirmatia nu este adevarata, deoarece nu exista nicio dovada in acest sens, iar in plus chiar in ipoteza in care expertul parte S.V. s-ar fi raportat numai la o singura metoda de evaluare, acesta nu poate reprezenta partea, contributia sa fiind una de lamurire a partii care l-a propus.
Sintagma ‘‘evaluarea elementelor de activ‘‘‘ nu inseamna acelasi lucru cu sintagma "evaluarea conturilor‘‘ care in situatiile financiare sunt prezentate sub forma unor solduri ale conturilor, evaluate la costul istoric, iar determinarea activului net contabil presupune deducerea din valoarea activelor evaluate la costul istoric, a tuturor obligatiilor datorate de societate la un moment dat si nu numai a obligatiilor fiscale.
Exista totala contradictie intre motivarea instantei referitoare la metoda de evaluare achiesata de catre toti expertii respectiv "metoda activului net contabil corectat" si sumele retinute de instanta care au reprezentat "activ net" .
Fara a da definitia celor doi termeni, suma reprezentand "activ net contabil corectat" care trebuia sa rezulte dintr-un raport de evaluare intocmit, nu este acelasi lucru cu suma reprezentand "activ net" care a rezultat dintr-un calcul aritmetic al sumelor inscrise in situatiile financiare la costul istoric si care nu reflecta valoarea actuala.
In cazul persoanelor juridice romane care detin participatii in capitalul altor societati comerciale si care intocmesc situatii financiare consolidate, calculul si plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecarei persoane juridice din grup.
Respingerea solicitarii pentru efectuarea unei contraexpertize, este lipsita de temei legal, cand arata ca "nu s-a depus un singur bilant consolidat de catre SC E T B care sa le includa si pe celelalte doua societati", intrucat asa cum s-a aratat mai sus, SC E T B nu a avut aceasta obligatie legala, intrucat nu au fost realizate criteriile pentru depunerea bilantului consolidat, ignorand reglementarile cuprinse sub acest aspect in Ordinul 3055/2009 in vigoare in perioada pentru care s-a efectuat expertiza contabila judiciara.
Evaluarea marcii T s-a efectuat printr-un Raport de expertiza extrajudiciara cu incalcarea principiului nemijlocirii prevazut de art. 169 alin. (1) C.pr. civ, potrivit cu care probele se administreaza in mod direct in fata instantei de judecata.
In mod gresit instanta de fond isi bazeaza evaluarea marcii T pe o expertiza extrajudiciara depusa de reclamanta-intimata, expertiza la care se raporteaza si pe care o valideaza in mod nelegal, incalcand astfel principiul nemijlocirii administrarii probelor in fata instantei de judecata.
Persistand in greseala instanta fond a obligat pana si la cheltuielile reprezentand onorariul expertului extrajudiciar, desi acesta nu a fost numit in conditiile art. 202 C.pr. civ., ci a fost selectat in mod arbitrar de parte.
Instanta de fond atribuie expertului desemnat rolul pe care il are organul de control fiscal in verificarea indeplinirii obligatiilor fiscale avand la baza principiul declarativ.
Cu alte cuvinte Raportul de expertiza contabila in care au fost insiruite cifrele preluate intocmai din bilantul contabil al SC P SA (cum de altfel si instanta precizeza ca expertul contabil a determinat pretul actiunilor plecandu-se de la documentele financiar contabile) nu poate inlocui operatiunea de evaluare a pretului actiunilor in conformitate cu standardele internationale de evaluare, iar acest pret al actiunilor trebuie sa fie prezentat intr-un raport de evaluare.
Reclamanta C.C.V. a declarat recurs, solicitand modificarea hotararii recurate in sensul: respingerii capatului de cerere privind retragerea din cadrul S.C. E T S.R.L. ca ramas fara obiect / neintemeiat,obligarii paratei S.C. E T S.R.L. la plata sumei de 7.441.668 lei, reprezentand contravaloarea drepturilor cuvenite in urma retragerii din S.C. E T S.R.L si obligarii in solidar a paratelor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prima faza procesuala.
In sustinerea recursului se arata ca solutia instantei de judecata, in ceea ce priveste capatul de cerere privind retragerea din societate, este nelegala, fiind data cu interpretarea gresita a prevederilor art. 226 alin. 1 lit.b din Legea nr.31/1990.In speta, a operat o retragere din cadrul paratei S.C. E T S.R.L., in baza art.226 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, intrucat a existat acordul de vointa al paratei N.M., cealalta asociata in cadrul societatii. Acordul de vointa al asociatilor cu privire la retragerea din cadrul S.C. E T S.R.L. a intervenit la data de 05.11.2013 si a produs efecte retroactive pana la data de 23.05.2011.
In acest sens, trebuie subliniata cronologia manifestarilor de vointa, precum si natura acestora: -25.02.2011 - exista numai manifestarea de vointa in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub conditia suspensiva a respingerii capatul de cerere privind dizolvarea societatii si nu exista o manifestare de vointa din partea celeilalte asociate, motiv pentru care nu se putea realiza retragerea, -20.05.2011 - exista manifestarea de vointa in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub conditia suspensiva a respingerii capatul de cerere privind dizolvarea societatii si exista o manifestare de vointa din partea celeilalte asociate, insa datorita conditiei suspensive nu se putea realiza retragerea, -23.05.2011 - exista manifestarea de vointa, in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub conditia suspensiva a respingerii capatul de cerere privind dizolvarea societatii si exista o manifestare de vointa din partea celeilalte asociate, insa datorita conditiei suspensive nu se putea realiza retragerea, -23.05.2011 - 05.11.2012 - exista manifestarea de vointa in sensul retragerii din societate, manifestare aflata sub conditia suspensiva a respingerii capatul de cerere privind dizolvarea societatii si exista o manifestare de vointa din partea celeilalte asociate, insa datorita conditiei suspensive nu se putea realiza -05.11.2012 - exista manifestarea de vointa in sensul retragerii din societate, manifestare consolidata retroactiv prin implinirea conditiei suspensive, prin renuntarea la capatul de cerere privind dizolvarea si exista si manifestarea de vointa din partea celeilalte asociate, fiind realizat acordul de vointa.
In aceste conditii, devine evident ca la data de 05.11.2012, s-a format acordul de vointa intre reclamanta si parata N.M. cu privire la retragerea din cadrul S.C. E T S.R.L., intrucat la aceasta data s-au intalnit cele doua manifestari de vointa, formandu-se acordul tuturor asociatilor, in sensul art.226 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990.
Mai mult, fata de faptul ca acest acord s-a format ca urmare a indeplinirii unei conditii suspensive, constand in renuntarea la capatul de cerere privind dizolvarea societatii, rezulta ca desi acordul s-a format la data de 05.11.2012, acesta produce efecte retroactive pana la data de 23.05.2011, a fost adus la cunostinta acordul paratei privind retragerea, in cadrul sedintei AGA din 23.05.2011.
Efectele retroactive ale acordului asociatilor se datoreaza efectelor retroactive ale indeplinirii conditiei suspensive, efecte stabilite in mod expres de prevederile art.1015 din Vechiul Cod Civil care prevad: "Conditia indeplinita are efect din ziua in care angajamentul s-a contractat".
Fata de toate aceste motive, retragerea din cadrul paratei S.C. E T S.R.L. a operat cu efect retroactiv tocmai de la data de 23.05.2011, motiv pentru care instanta trebuia sa respinga ca ramas fara obiect/neintemeiat capatul de cerere privind autorizarea retragerii din societate, iar nu sa autorizeze retragerea.
Tocmai de aceea, sunt nelegale, atat incheierea de sedinta din 03.12.2012, cat si sentinta pronuntata in cauza, intrucat prin acestea, in mod nelegal, prima instanta de judecata nu a retinut ca primul capat de cerere (retragerea) ramasese fara obiect.
In continuare, este nelegala argumentatia instantei, in sensul ca la dosarul cauzei nu ar exista inscrisuri din care sa rezulte pozitia neechivoca a partilor in sensul retragerii, intrucat la dosar exista mai multe acte juridice/acte procedurale, care dovedesc pozitia neechivoca a partilor privind retragerea din societate.
Este nelegala argumentatia instantei, in sensul ca actele societare nu ar fi fost modificate, intrucat la dosarul cauzei exista actul aditional incheiat de parata N.M. prin care aceasta modifica atat contractul de societate, cat si statutul S.C. E T S.R.L.
Nu in ultimul rand, este nelegala argumentatia instantei, in sensul ca formalitatile de publicitate nu ar fi fost indeplinite, intrucat, pe de o parte, hotararea AGA din 23.05.2011 a fost inregistrata la registrul comertului, iar pe de alta parte, potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.26/1990, lipsa unei astfel de inregistrari nu ar fi putut fi opusa de instanta de judecata, intrucat aceasta a cunoscut modificarile survenite printr-o alta cale, cunoscand continutul dosarului de instanta.
In ceea ce priveste drepturile cuvenite, ca urmare a retragerii din societate, in cauza, au fost intocmite doua rapoarte de expertiza (un raport de expertiza initial si un raspuns la obiectiuni care a stabilit in plus si un alt mod de calcul al drepturilor).Atat prin raportul de expertiza, depus la dosar pentru termenul din 22.04.2013, cat si prin raspunsul la obiectiuni la raportul de expertiza, depus la dosar pentru termenul din 25.11.2013, experta contabila a stabilit ca, prin raportare la data de 05.11.2012 (data cand s-a renuntat la capatul de cerere privind dizolvarea), cat si prin raportare la momentul intocmirii raportului, drepturile cuvenite sunt in cuantum de 7.441.668 lei+ 489.347,5 lei (contravaloarea marcii T).
Prin raspunsul la obiectiuni la raportul de expertiza, depus la dosar pentru termenul din 25.11.2013, experta contabila a stabilit ca, prin raportare la data de 05 31.12.2012 (data ultimului bilant al S.C. E T S.R.L.), drepturile sunt in cuantum de 4.961.948 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea marcii T).
Prima instanta de judecata a considerat ca drepturile cuvenite urmeaza sa fie apreciate prin raportare la o data cat mai apropiata de momentul retragerii, adica cat mai aproape de momentul pronuntarii hotararii judecatoresti, motiv pentru care a retinut ca sumele de bani care se cuvin sunt de 4.961.948 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea marcii T).
In primul rand, solutia instantei de judecata este nelegala, fiind data cu aplicarea gresita a prevederilor art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990.
Retragerea din cadrul S.C. E T S.R.L. s-a realizat la data de 23.05.2011, iar nu la data cand prima instanta de judecata a pronuntat hotararea in prima instanta.
In acest sens, in situatia in care se admite primul motiv de recurs si se retine faptul ca la data de 23.05.2011 a operat retragerea din cadrul paratei S.C. E T S.R.L., drepturile ce cuvenite ar trebui sa fie raportate la un moment cat mai apropiat acestei date, sens in care ar trebui raportate la bilantul S.C. E T S.R.L., respectiv la bilanturile societatilor din grupul T, incheiate la data de 31.12.2011.
Or, in acest caz drepturile sunt in cuantum de 7.441.668 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea marcii T).
In al doilea rand, chiar daca nu se admite primul motiv de recurs si se considera ca retragerea din societate s-a realizat la momentul pronuntarii hotararii, se impun concluziile raportului de expertiza, respectiv raspunsul la obiectiuni, in sensul ca drepturile sunt in cuantum de 7.441.861 lei + 489.347,5 lei (contravaloarea marcii T).
Nu se impune a fi luata in considerare varianta calcularii drepturilor prin raportare la bilantul S.C. E T S.R.L. din 31.12.2012, intrucat acest din urma act a fost intocmit de societatea parata cu scopul direct de a prejudicia reclamanta, o dovada in acest sens fiind diferenta colosala intre datele din bilantul de la 31.12.2011 si datele din bilantul de la 31.12.2012.
Astfel, daca potrivit bilantului la 31.12.2011, activul net era in valoare de 12.285.320 lei, potrivit bilantului la 31.12.2012, al aceleasi S.C. E T S.R.L., activul net era in valoare de 2.555.920 lei, de aproape 5 ori mai mic, desi pentru perioada 2011-2012 parata S.C. E T S.R.L. nu a probat nici scaderi ale vanzarilor, nici instrainari de active si nici alte operatiuni care sa conduca la diminuarea activului acesteia.
Trebuie subliniat faptul ca aceasta diminuare, cu aproape 80% a activului net al S.C. E T S.R.L., nu a fost justificata, in mod real, de catre paratele din prezenta cauza, prin niciun mijloc de proba, aceasta diminuare fiind creionata prin bilantul din 31.12.2012 si doar cu scopul diminuarii drepturilor cuvenite reclamantei.
Recursurile au fost declarate in termen legal, fiind timbrate cu taxele de timbru prevazute de lege.
Reclamanta C.C.V. a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea recursurilor paratelor ca neintemeiate.
Paratele au depus intampinari, solicitand respingerea recursului declarat de reclamanta si admiterea recursurilor proprii.
Recurentele au administrat proba cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului in limitele recursurilor formulate in temeiul art.3041 Cod procedura civila, Curtea constata si retine urmatoarele:
Recurenta reclamanta critica nelegalitatea si netemeinicia sentintei, invocand ca, urmare a interpretarii gresite a dispozitiilor art.226 alin.1 lit.b) din Legea nr.31/1990, nu s-ar fi tinut cont de acordul de vointa al partilor privind retragerea din societate inca din data de 05.11.2012, cu consecinte retroactive pana la data de 23.05.2011, inclusiv in ce priveste plata drepturilor patrimoniale cuvenite ca urmare a retragerii din societate prin raportare la un moment cat mai apropiat acestei date, respectiv la bilanturile societatilor din grupul T, incheiate la data de 31.12.2011.
Legea nr.31/1990 reglementeaza atat o retragere amiabila, prin conventia asociatilor, cat si una judiciara, supusa aprecierii instantei.
Reclamanta recurenta a investit instanta cu o cerere de retragere intemeiata pe dispozitiile art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990, potrivit carora „in lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau cand nu se realizeaza acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, in baza unei hotarari a tribunalului, supusa numai recursului, in termen de 15 zile de la comunicare”.
In aplicarea principiului disponibilitatii, instanta este obligata sa se pronunte cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum aceasta solicitare este expusa in cuprinsul cererii de chemare in judecata, nefiind pusa in discutia partilor nici schimbarea calificarii juridice a cererii.
Recurenta reclamanta este, deci, in situatia de a invoca in calea de atac, in ce priveste cererea de chemare in judecata formulata un alt temei de drept decat cel sustinut in fata primei instante, ceea ce nu este admisibil in raport de dispozitiile art.316 si art.294 alin. 1 din vechiul Cod de procedura civila.
In sustinerea punctului sau de vedere se arata ca, in data de 20.05.2011, parata recurenta N.M. si-ar fi exprimat acordul cu privire la retragerea reclamantei recurente C.C.V. din cadrul SC E T SRL, conform declaratiei autentificate sub nr.643/20.05.2011 de catre Ambasada Romaniei din Washington.
In data de 23.05.2011, in cadrul sedintei AGA a SC E T SRL, s-ar fi luat act de retragere, hotararea AGA din data de 23.05.2011 a SC E T SRL fiind inregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti.
Curtea retine ca impotriva hotararii AGA a SC E T SRL din data de 23.05.2011, insasi recurenta a formulat actiune in anularea acesteia, care a format obiectul dosarului nr.51611/3/2011 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila.
In acest dosar, recurenta a exprimat un punct de vedere contrar celui din recursul in speta, in sensul ca „nu ar fi formulat nicio cerere de retragere din societate, in cauza nefiind intrunit un acord unanim cu privire la retragerea din societate”.
In acelasi sens, instanta a anulat irevocabil hotararea AGA nr.1/23.05.2011 a societatii E T SRL in ce priveste retragerea asociatei C.C.V., prin sentinta civila nr.14492/18.10.2012 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila.
Astfel, instanta a retinut cu putere de lucru judecat ca „acordul asociatilor cu privire la retragerea reclamantei Curta Corina Viorica din societate, conform art.226 alin.1 lit.b) din Legea nr.31/1990 nu a existat, astfel incat nu se putea lua act de retragere”.
Punctul de vedere exprimat in mod repetat in fata instantei de fond de catre asociata, parata recurenta N.M., in sensul ca era de acord cu retragerea din societate a reclamantei, in mod corect a fost calificat de catre instanta de fond ca o achiesare la primul capat de cerere privind retragerea, neputand imbraca forma unui acord al asociatilor, in conditiile art.226 alin.1 lit.b) din Legea nr.31/1990, intrucat nu era prealabil demersului judiciar al reclamantei, care a investit instanta cu o cerere intemeiata pe dispozitiile art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990.
Nu putea sa se constate un asemenea acord al asociatilor, din moment ce nu a existat si o modificare corespunzatoare a actelor constitutive ale societatii, iar reclamanta recurenta C.C.V. s-a manifestat expres ca asociat al E T SRL, participand si exprimandu-si punctul de vedere si votul corespunzator in cadrul adunarilor generale ulterioare ale societatii din 2013 si chiar 2014.
Prin urmare, nu avea cum sa ramana lipsita de obiect cererea de retragere din societate, chiar in situatia acordului coasociatei, fiind necesara hotararea instantei, conform dispozitiilor art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990.
Nu pot fi retinute nici apararile recurentei parate SC E T SRL in sensul inadmisibilitatii actiunii reclamantei, care in opinia acesteia s-ar intemeia doar pe dispozitiile art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990, intrucat, in ciuda pozitiei procesuale oscilante privind dispozitiile legale aplicabile ale art.226 alin.1 lit.b) sau c) din Legea nr.31/1990 si a solicitarii de a se constata ramanerea fara obiect a propriului capat de cerere privind retragerea din societate, nu a renuntat expres la acesta, instanta fiind investita deci, nu doar cu solicitarea privind drepturile cuvenite in urma retragerii din societate, dar si cu cea de autorizare a retragerii, in conditiile art.226 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990.
Intrucat nu sunt intemeiate sustinerile recurentei reclamante privind retragerea din societate in baza acordului de vointa al partilor, pentru considerentele expuse anterior, in mod subsecvent, nici in ce priveste plata drepturilor patrimoniale cuvenite nu se poate raporta la bilantul societatii din data de 31.12.2011.
In ce priveste recursurile paratelor, Curtea constata si retine urmatoarele:
Instanta de fond a apreciat ca drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate trebuie calculate in raport de valoarea reala a activelor de la data retragerii, fiind retinute valorile stabilite de expert la data de 31.12.2012, data cu care au fost de acord si recurentele parate.
Cu toate acestea, in contra celor stabilite chiar de catre instanta, in motivarea, de altfel confuza si contradictorie, a respingerii criticilor formulate de catre parate, sunt aduse ca argumente datele din expertiza contabila care erau reflectate in bilantul contabil al SC E T SRL pe anul 2011, desi se retine ca la dosar fusese depus bilantul contabil aferent anului 2012 si chiar instanta dispusese refacerea calculelor privind partajul activului net in baza bilantului contabil incheiat la data de 31.12.2012.
Prin urmare, in mod incorect au fost respinse solicitarile paratelor in ce priveste efectuarea unei contraexpertize din moment ce expertul contabil, in loc sa se raporteze la situatiile financiare aferente anului 2012, s-a raportat la cele aferente anului 2011, opinand pentru aducerea la zi prin aplicarea indicelui de inflatie.
In ce priveste marca T inregistrata ca atare la OSIM, instanta de fond a validat in mod gresit rationamentul expertului care a calculat o cota de 25% in favoarea reclamantei, in temeiul raportului de evaluare extrajudiciara, incalcandu-se astfel principiul administrarii nemijlocite a probelor de catre instanta de judecata, care se regaseste in dispozitiile art.169 Cod procedura civila.
In realitate, valoarea marcii ar fi trebuit inclusa in valoarea societatii T, pe baza careia ar fi trebuit stabilit cuantumul drepturilor cuvenite reclamantei, cu ocazia retragerii din societate, neexistand niciun temei pentru evaluarea distincta a acesteia, fata de celelalte active ale societatii, pentru care nu s-a procedat intr-o maniera unitara.
Paratele recurente au invocat in fata instantei de fond o eroare grava a expertului contabil care a denaturat cuantumul drepturilor patrimoniale cuvenite reclamantei ca efect al retragerii din societate, prin includerea de doua ori in calcul a valorii participatiilor detinute de E T SRL in societatea T B M SRL si P SA, acestea fiind deja reflectate in patrimoniul societatii si sub forma de imobilizari financiare si in contul de rezultate financiare, prin profitul din incasarea dividendelor.
Instanta de fond motiveaza in sensul ca paratii nu ar fi probat cele sustinute, in sensul ca nu ar fi depus inscrisuri din care sa rezulte componenta contului referitor la titlurile de participare.
Sub acest aspect, se constata ca prima instanta ignora inscrisurile depuse la dosar (filele 155-158 vol.III fond) si nu le analizeaza sub aspect probatoriu, desi faceau dovada celor sustinute de parate.
Desi drepturile cuvenite reclamantei au ca fundament retragerea din societatea E T SRL si nu din societatile unde E T SRL detinea titluri de participare, expertul contabil a calculat cota-parte cuvenita reclamantei din activul net partajat apartinand E T B M SRL si P SA, rationament insusit de instanta de fond, in contra dispozitiilor legale aplicabile ale art.226 alin.1 lit.c) din Legea 31/1990.
In realitate, reclamanta recurenta nu a solicitat retragerea din societatile E T B M SRL si P SA si nici nu detinea in mod direct parti din capitalul social al societatilor mentionate, fiind fata de acestea, pentru drepturile cuvenite ca urmare a retragerii, in situatia unui „creditor” al asociatului/actionarului E T SRL si nu al societatilor respective, neputand pretinde, deci, nici drepturi asupra patrimoniului acestora.
Prin urmare, se impune refacerea calculului privind drepturile cuvenite reclamantei pentru partile sociale detinute la E T SRL, in sensul celor expuse, de catre un expert contabil, proba ce nu poate fi administrata in recurs, conform art.305 Cod procedura civila.
Retragerea voluntara a asociatului din societate are drept consecinte incetarea calitatii de asociat si rascumpararea de catre societate a partilor sociale ale asociatului retras. Acesta, insa, participa atat la beneficii, cat si la pierderi pana la retragere, cuvenindu-i-se pentru partile sociale echivalentul banesc al cotei sale de participare la capitalul social raportat la valoarea activului net detinut de societate.
Ca principiu, drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculeaza in raport de valoarea reala a activului si pasivului de la data retragerii.
Astfel, trebuie evaluate elementele de activ si de pasiv prin folosirea unor metode de evaluare recunoscute de standardele internationale de evaluare, trebuie apoi determinat activul net pe baza bilantului sau a balantei de verificare si se efectueaza partajul activului net al societatii, in vederea stabilirii partii care i se cuvine asociatului care se retrage, in functie de cota de participare la capitalul social.
In speta, in stabilirea drepturilor cuvenite reclamantei, expertul nu a tinut seama de operatiunile mentionate, neprocedand la evaluarea activului societatii (in care erau incluse si participatiile la alte societati) si nici a pasivului (sub acest aspect a ignorat actele depuse de parate, retinand ca elemente de pasiv exclusiv obligatiile fiscale) la momentul retragerii din societate, in fundamentarea concluziilor expertizei folosindu-se exclusiv datele reflectate in bilantul contabil la nivelul anului 2011 si nu ale celui aflat la dosar privind anul 2012, in absenta unei autentice evaluari.
Instanta de fond nu a stabilit in mod corect drepturile care i se cuvin reclamantei, urmare a retragerii din societate, fiind necesara efectuarea unei alte expertize contabile, avand ca obiectiv stabilirea valorii reale a activului si pasivului societatii la data retragerii recurentei reclamante din societate, urmand a se stabili drepturile care i se cuvin acesteia, in raport de cota detinuta de 25% din capitalul social.
Pentru motivele aratate, nemaifiind utila cercetarea celorlalte motive de recurs, in temeiul art.304 ind.1, art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul reclamantei ca nefondat si a admis recursurile paratelor, a casat in parte sentinta, a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, respectiv Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila, fiind mentinute dispozitiile din sentinta privind autorizarea retragerii din societate, structura capitalului social si respingerea in parte a pretentiilor reclamantei, astfel cum s-a pronuntat prima instanta.
Instanta de trimitere a analizat si cuantificat cheltuielile de judecata datorate, pozitia juridica de parte castigatoare fiind determinata de raportul dintre continutul obiectului actiunii si rezultatul obtinut prin hotararea de solutionare a litigiului in conformitate cu prevederile art.274 Cod procedura civila.