Calificarea obligatiei de livrare a energiei electrice.
Obligatia de a livra cantitatea de 62.650 MWh dar cu executare succesiva pe parcursul mai multor luni, este o obligatie unica, aceasta fiind o obligatie divizibila in ceea ce priveste modalitatea de executare, respectiv in fiecare luna urmand sa se livreze cantitatea prevazuta in contract.
- Articolul 1057 si urmatoarele Cod civil
- Articolul 1073 si urmatoarele Cod civil
- Articolul 969 si urmatoarele Cod civil
- Articolul 977 si urmatoarele Cod civil
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.1000 din 30. 10.2014)
Deliberand asupra apelului de fata, retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.5827/24.09.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr.50434/3/2011 a fost admisa in parte cererea principala, astfel cum a fost modificata si completata formulata de reclamanta-parata SC ICPE E. T. SA in contradictoriu cu parata-reclamanta SC T. I. SA si cu parata B. C. R. SA, s-a constatat incetarea contractului de vanzare-cumparare a energiei electrice nr.93/21.03.2011 intervenita la data de 06.06.2011 prin denuntare unilaterala la initiativa reclamantei parate, au fost respinse restul pretentiilor reclamantei parate ca neintemeiate, a fost admisa cererea reconventionala formulata de parata reclamanta SC T. I. SA in contradictoriu cu reclamanta parata SC ICPEE. T. SA si a fost obligata reclamanta parata la plata catre parata reclamanta a sumei de 1.934.265,88 lei, reprezentand diferenta compensatie si avans achitat in contul contractului, precum si 23.459 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca la data de 21.03.2011, reclamanta-parata S.C. ICPEE. T. S.A. si parata-reclamanta S.C. T. I. S.A. au incheiat contractul de vanzare-cumparare a energiei electrice nr. 93 (filele 10-21, TRIBUNAL, vol. I), prin care cea dintai s-a obligat sa vanda, iar secunda sa cumpere cantitatea de 62.650 MWh de energie electrica mentionata in Anexa nr. 2 la contract, la pretul de 169,3 lei/MWh, fara TVA si accize, stabilit in Anexa nr. 3. Potrivit art. 3 alin. (1) din contract, cantitatile de energie electrica reprezinta obligatii ferme pentru ambele parti; conform alin. (2), acestea pot fi modificate doar cu acordul ambelor parti.
Durata de valabilitate a contractului, potrivit art. 10 alin. (1) din contract, a fost stabilita de la data de 15.04.2011, ora 0,00 pana la data de 31.12.2011, ora 24.00.
Conform prevederilor contractului, acesta urma sa inceteze inainte de termen, printre altele, fie prin acordul partilor la data expirarii unui termen de 5 zile de la solicitarea uneia dintre parti (art. 29 lit. a), fie prin „reziliere” din initiativa vanzatorului (art. 28 alin. 1-4) sau a cumparatorului (art. 28 alin. 5-6).
Astfel, partile au stabilit ca rezilierea contractului din initiativa vanzatorului inainte de data de expirare poate avea loc cu un preaviz de 30 de zile si cu respectarea art. 28 alin. 3, care prevede obligatia vanzatorului de a plati cumparatorului o compensatie pentru prejudiciul cauzat prin nerealizarea tranzactiilor contractate de vanzare-cumparare energie, compensatie pentru care s-a indicat explicit modul de calcul – produsul dintre: a) diferenta, daca e negativa, dintre pretul de contract si pretul energiei electrice pe care cumparatorul, actionand intr-o maniera comerciala rezonabila, poate sa cumpere sau ar fi putut sa cumpere de pe piata interna de energie electrica (de exemplu PZU), si b) cantitatea de energie electrica nelivrata – precum si scadenta acestei obligatii de plata (30 de zile calendaristice de la data primirii prin fax a facturii de compensatie, insotita de documentul cuprinzand datele privind pretul de piata utilizat pentru calcularea compensatiei).
S-a stabilit, totodata, ca la expirarea preavizului contractul este desfiintat de plin drept, fara a mai fi necesara punerea in intarziere, fara nicio alta formalitate prealabila si fara interventia instantei de judecata.
Din analiza clauzei mai sus amintite, avand in vedere si dezlegarea data de instanta de apel problemelor de drept supuse controlului judiciar, obligatorie pentru judecatorul fondului in rejudecarea cauzei, tribunalul
retine ca partile au stabilit, prin art. 28 alin. 1-3 din contract, posibilitatea denuntarii unilaterale a acestuia, de catre vanzator, independent de culpa cumparatorului in executarea obligatiilor contractuale – rezilierea in sens propriu fi I. o sanctiune pentru neexecutarea culpabila a contractului sinalagmatic de catre una dintre parti, alta decat cea care o invoca.
Stipularea unei clauze de denuntare (revocare) a contractului la initiativa unei parti reprezinta o concretizare a principiului libertatii contractuale, partile stabil I. de comun acord, la momentul incheierii contractului, asupra posibilitatii ca acesta sa inceteze inainte de termen la initiativa uneia din ele, fara a mai fi necesar si acordul cocontractantului.
Sunt lipsite de relevanta, cat priveste interventia acestei cauze de incetare a contractului, sustinerile reclamantei-parate in sensul ca s-a aflat intr-o imposibilitate obiectiva de a-si indeplini obligatiile contractuale fata de parata-reclamanta, din motive independente de vointa sa, ca urmare a faptului ca SC KBS T. S.R.L, cu care aceasta a incheiat un alt contract de vanzare-cumparare (filele 24-33, tribunal, vol. I), nu si-a onorat obligatiile contractuale de a livra energia electrica ce urma a fi revanduta paratei-reclamante.
Nu pot fi retinute, de asemenea, nici sustinerile reclamantei-parate referitoare la incidenta art. 30 din contract. Modificarea de circumstante la care se refera prevederea contractuala priveste aspecte ce intervin in timpul executarii contractului, independente de vointa partilor, ca urmare a modificarii/abrogarii unor acte normative, asa cum rezulta atat din definitia notiunii, cat si din enumerarea, chiar daca exemplificativa, folosita. Dincolo de acest fapt, pentru incetarea contractului prin denuntare unilaterala, nu prezinta importanta motivatia partii care are initiativa incetarii.
Singurele conditii pentru desfiintarea contractului de vanzare-cumparare a energiei electrice nr. 93/21.03.2011 prin denuntare unilaterala constau in comunicarea manifestarii de vointa a vanzatorului de a pune capat contractului si expirarea termenului de preaviz de 30 de zile de la aceasta data.
In acest sens, tribunalul retine ca prin adresa nr. 325/04.05.2011, reclamanta-parata a solicitat paratei-reclamante „rezilierea” contractului incepand cu data de 09.05.2011, cu acordul ambelor parti, invocand prevederile art. 29 lit. b mai sus amintite, iar ulterior, prin adresa nr. 331/06.05.2011, a revenit asupra solicitarii anterioare, notificand parata cu privire la incetarea contractului in conformitate cu art. 28 alin. 1 din contract, de la data de 01.06.2011 (filele 35-36, dosar tribunal vol.I).
Ca raspuns la aceasta din urma, prin adresa nr. 2434/11.05.2011, parata-reclamanta i-a comunicat ca a luat act de vointa unilaterala a reclamantei-parate de incetare a contractului inainte de data de expirare, aceasta urmand sa-si produca efectele la data de 06.06.2011, respectiv la expirarea termenului de preaviz prevazut in contract.
Prin aceeasi adresa, parata-reclamanta a pretins plata compensatiei stabilite la art. 28 alin. 3 din contract, precum si restituirea avansului in suma de 806.138,88 lei platit in executarea contractului de vanzare-cumparare nr. 93/21.03.2011 si stornarea facturii de avans nr. EEAB0004324/27.04.2011 (filele 37-38, dosar tribunal vol.I).
Prin notificarea nr. 176/J/02.06.2011, parata-reclamanta S.C. T.- I. S.A. a comunicat reclamantei-parate S.C. ICPEE. T. S.A. cuantumul compensatiei solicitate in baza contractului, de 2.678.127 lei, pentru care a emis factura nr. TINM 062057/01.06.2011. Modul de calcul al compensatiei a fost prezentat in notificare.
Tribunalul constata ca nu exista divergente intre parti cu privire la momentul expirarii termenului de preaviz, respectiv data de 06.06.2011, ci numai asupra interpretarii clauzei contractuale referitoare la conditiile in care opereaza, de plin drept, incetarea contractului la initiativa vanzatorului, respectiv daca era sau nu stabilita si conditia platii compensatiei. Cum acest aspect a fost transat de instanta de apel, tribunalul retine ca este intemeiat primul capat al cererii principale si in consecinta, va constata incetarea contractului de vanzare-cumparare a energiei electrice nr. 93/21.03.2011 intervenita la data de 06.06.2011 prin denuntare unilaterala la initiativa reclamantei-parate.
Cat priveste cuantumul compensatiei (daunelor compensatorii) cuvenite paratei-reclamante in temeiul art. 28 alin. 3 din contract, se observa ca nu a fost contestata aplicabilitatea formulei de calcul stabilite prin contract, ci numai perioada in functie de care sunt datorate daunele contractuale, prin raportare la cantitatea de energie electrica ce trebuia livrata pana la data incetarii contractului.
Pe de o parte, reclamanta-parata S.C. ICPEE. T. S.A. a sustinut ca datoreaza paratei-reclamante o compensatie in cuantum de 543.643,2 lei, calculata in functie de cantitatea de energie electrica ce ar fi trebuit livrata lunar, conform Anexei nr. 2 la contract (fila 20, dosar tribunal vol. I) pana la data de 06.06.2011 (data incetarii contractului prin denuntare unilaterala)
Pe de alta parte, parata-reclamanta S.C. T.- I. S.A. a sustinut ca este indreptatita la plata unei compensatii in suma de 2.678.127 lei, stabilita in functie de intreaga cantitate de energie electrica ce nu a mai fost livrata si pe care a fost nevoita sa o achizitioneze de pe piata interna, asadar pana la data de 31.12.2011 (data incetarii contractului la expirarea duratei de valabilitate).
Examinand clauza penala inserata la art. 28 alin. 3 din contract, tribunalul constata ca partile au stabilit anticipat cuantumul prejudiciului cauzat cumparatorului prin denuntarea unilaterala a contractului de catre vanzator in functie de cantitatea de energie contractata pe durata stabilita la art. 10 alin. 1 din contract, si care nu a mai fost livrata ca urmare a incetarii contractului inainte de termen.
Aceasta concluzie rezulta din analiza coroborata a clauzei mai sus mentionate – „compensatie pentru prejudiciul cauzat prin nerealizarea tranzactiilor contractate de vanzare-cumparare energie” – cu cea stabilita la art. 3, care prevede obligativitatea pentru ambele parti a vanzarii-cumpararii cantitatilor din Anexa nr. 2, care reprezinta „obligatii ferme” pentru acestea, in lipsa acordului de vointe ulterior in sensul modificarii lor si cu Anexa nr. 2 in care se prevede cantitatea de energie electrica contractata, respectiv 62.650 MWh.
Faptul ca partile au agreat un grafic de livrare esalonata pe luni a cantitatii de 62.650 MWh prin Anexa nr. 2 nu inseamna ca si-au asumat obligatia de a v I.e, respectiv cumpara cantitatea de energie defalcata pe fiecare luna, asadar mai multe obligatii distincte de a v I.e fiecare cantitate lunara. Obligatia este unica, dar cu executare succesiva (esalonarea cantitatii pe parcursul mai multor luni reprezentand o modalitate de executare a unei singure obligatii), iar pentru a fi considerata executata, aceasta presupune livrarea intregii cantitati de energie electrica.
Ca atare, si prejudiciul estimat de parti la data incheierii contractului cauzat prin neexecutarea obligatiei de a v I.e trebuie raportat la cantitatea integrala de energie electrica nelivrata pana la data avuta in vedere de parti la momentul perfectarii contractului, deci pana la expirarea duratei contractuale, iar nu pana la o data care sa depinda exclusiv de vointa vanzatorului.
Nu poate fi primita teza reclamantei-parate, in sensul ca stipularea unui termen de preaviz de 30 zile – in care cumparatorul ar putea sa gaseasca un alt vanzator de energie electrice pentru a-si limita prejudiciul suferit prin denuntarea contractului – conduce la concluzia ca vointa partilor a fost aceea de a stabili daune compensatorii pana la data expirarii acestui termen.
Vointa partilor, astfel cum a fost exprimata prin art. 28 alin. 3 din contract, a fost aceea ca reclamanta-parata sa suporte diferenta dintre pretul pe care parata-reclamanta l-ar plati sau l-ar putea plati unui alt vanzator de energie electrica (identificat sau nu in termenul de preaviz) si pretul oferit de reclamanta-parata care a determinat-o sa incheie contractul cu aceasta in conditiile date, fara a avea posibilitatea de a se razgandi, la randul sau, decat cu plata unei compensatii similare.
Faptul ca parata-reclamanta a emis factura de compensatie la data de 01.06.2011, iar nu ulterior datei de 31.12.2011, nu poate fi considerat un argument in sprijinul tezei reclamantei-parate, intrucat art. 28 alin. 3 din contract face referire la pretul energiei electrice la care cumparatorul poate sa cumpere sau ar fi putut sa cumpere cantitatea contractata, asadar nu era necesar ca parata-reclamanta sa astepte data de 31.12.2011 pentru a cunoaste cuantumul diferentei de pret pe care ar trebui sa o suporte.
De altfel, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 134-144, dosar tribunal vol.I), parata-reclamanta a procedat la achizitionarea de energie electrica de pe piata interna, in cursul termenului de preaviz. Se putea stabili, prin urmare, diferenta de valoare dintre pretul de contract si pretul de cumparare a energiei electrice de pe piata interna la data emiterii facturii de compensatie.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmeaza sa constate ca daunele compensatorii cuvenite paratei-reclamante ca urmare a incetarii contractului la data de 06.06.2011, prin denuntare unilaterala la initiativa reclamantei-parate, sunt in cuantum de 2.678.127 lei, iar nu de 543.643,2 lei, astfel ca este neintemeiat cel de-al doilea capat de cerere principala.
Este intemeiata, insa, cererea reconventionala, in ceea ce priveste obligarea reclamantei-parate la plata sumei de 1.128.127 lei reprezentand diferenta ramasa in urma executarii scrisorii de garantie Bancara de catre parata-reclamanta (2.678.127 lei – 1.550.000 lei).
Cat priveste suma de 806.138,88 lei solicitata de parata-reclamanta prin cererea reconventionala, cu titlu de avans achitat si nerestituit, tribunalul retine ca prin art. 12.1 din contract, partile au stabilit ca vanzatorul sa emita o factura de avans reprezentand 100% din contravaloarea energiei pe care cumparatorul trebuie sa o plateasca pentru respectiva luna, factura ce trebuie achitata cel mai tarziu la data de 25 a lunii ce precede luna de contract. In acest sens, reclamanta-parata a emis factura nr. 99/21.03.2011 in valoare de 806.138,88 lei reprezentand 100% din contravaloarea cantitatii de 3840 MWh aferente lunii aprilie 2011, factura ce a fost achitata de parata-reclamanta la data de 24.03.2011 (filele 150, 152, dosar tribunal vol. I). Cum reclamanta-parata nu a mai livrat cantitatea de energie electrica platita in avans, iar contractul de vanzare-cumparare a fost desfiintat, reclamanta-parata trebuie sa restituie suma incasata in avans, care in lipsa unei contraprestatii, reprezinta o imbogatire fara just temei. De altfel, reclamanta-parata nici nu a contestat dreptul paratei-reclamante la restituirea acestei sume.
Prin urmare, a fost admisa in tot cererea reconventionala privind obligarea reclamantei la plata sumei de 1.934.265,88 lei reprezentand diferenta compensatie (1.128.127 lei) si avans achitat in contul contractului (806.138,88 lei).
Tribunalul a mai constatat ca, prin cel de-al treilea capat de cerere principala, astfel cum a fost completata la termenul din 03.04.2012, reclamanta-parata a solicitat obligarea paratei-reclamante la restituirea sumei de 200.218 lei rezultata in urma deducerii din suma de 1.550.000 lei (valoarea scrisorii de garantie incasate) a sumei de 806.138,88 lei reprezentand avans restituit si a sumei de 543.643,2 lei reprezentand daune compensatorii recunoscute. Cata vreme s-a stabilit ca daunele compensatorii datorate conform contractului depasesc valoarea indicata de reclamanta-parata si chiar valoarea garantiei, iar avansul nu a fost restituit prin executarea scrisorii de garantie Bancara (suma de 1.550.000 lei serv I. la acoperirea unei parti din daunele compensatorii in cuantum total de 2.678.127 lei), acest capat de cerere este neintemeiat, astfel ca a fost respins. In consecinta, in virtutea principiului accesorium sequitur principale, aceeasi soarta o va avea si capatul de cerere privind obligarea paratei-reclamante la plata dobanzii legale aferente sumei de 200.218 lei.
Referitor la executarea scrisorii de garantie Bancara, tribunalul a retinut ca in baza art. 14 din contractul de vanzare-cumparare nr. 93/21.03.2011, la cererea reclamantei-parate, parata B. C. R. SA a emis scrisoarea de garantie Bancara de buna executie (SGB) nr. G026351/820/23.03.2011 in valoare de 1.550.000 lei in favoarea paratei-reclamante SC T. I. SA (fila 72-73, dosar tribunal, vol. II), prin care s-a angajat in mod irevocabil si neconditionat ca, indiferent de valabilitatea si efectele juridice ale contractului de vanzare-cumparare nr. 93/21.03.2011, renuntand la beneficiul discutiunii si diviziunii, la orice contestatii si obiectiuni si fara a fi necesara vreo cerere de chemare in judecata sau sentinta arbitrala, sa plateasca paratei-reclamante orice suma pana la concurenta sumei de 1.550.000 lei, la prima cerere scrisa a acesteia, primita in perioada de valabilitate a scrisorii (pana la data de 15.01.2012), cerere continand si declaratia scrisa a paratei-reclamante care sa ateste ca nu a fost despagubita de reclamanta-parata, urmare a neonorarii de catre aceasta a obligatiilor contractuale, mentionand totodata in ce consta neindeplinirea acestor obligatii, insotita si de o copie a notificarii transmise catre parata-reclamanta cu privire la obligatiile neexecutate.
Prin cererea nr. 202/J/04.07.2011, parata-reclamanta SC T. I. SA a solicitat paratei B. C. R. SA plata sumei de 1.550.000 lei, reprezentand parte din prejudiciul in suma de 2.678.127 lei, mentionand ca nu a fost despagubita, indicand obligatiile neexecutate de reclamanta-parata (de a plati compensatia in termenul prevazut la art. 28 pct. 3 din contract) si anexand copii de pe notificarea transmisa acesteia sub nr. 176/J/02.06.2011 si de pe factura de compensatie nr. TINM062057/01.06.2011. Garantia de buna executie a fost executata la data de 08.07.2011 (filele 74-81, dosar tribunal vol. II).
Desi si-a intemeiat cererea privind obligarea paratei B. C. R. SA la plata sumei de 743.861,12 lei (diferenta dintre valoarea scrisorii de garantie, 1.550.000 lei si avansul in suma de 806.138,88 lei), pe raspunderea civila delictuala, reclamanta-parata nu facut dovada unei fapte ilicite a paratei care sa exceada obiectului conventiei lor (incalcarea obligatiilor asumate prin conventie antrenand un alt fel de raspundere civila, contractuala, care o exclude pe cea delictuala), nici a celorlalte conditii cerute de art. 998-999 din Codul civil din 1864 pentru angajarea raspunderii civile delictuale.
Prin urmare, tribunalul a respins ca neintemeiat si capatul de cerere principala formulat in contradictoriu cu parata B. C. R. SA priv I. obligarea acesteia plata sumei de 743.861,12 lei, fi I. respins, totodata, si capatul de cerere accesoriu privind obligarea paratei la plata dobanzii legale aferente sumei mai sus aratate.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis, in parte, cererea principala, astfel cum au fost modificata si completata formulata de reclamanta-parata SC ICPEE. T. SA, in contradictoriu cu parata-reclamanta SC T. I. SA si parata SC B. C. R. SA,va constatat incetarea contractului de vanzare-cumparare a energiei electrice nr. 93/21.03.2011 intervenita la data de 06.06.2011 prin denuntare unilaterala la initiativa reclamantei-parate si a respins restul pretentiilor reclamantei-parate ca neintemeiate; a admis cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta S.C. T. I. S.A. in contradictoriu cu reclamanta-parata S.C. ICPEE. T. S.A. si a obligat reclamanta-parata la plata catre parata-reclamanta a sumei de 1.934.265,88 lei reprezentand diferenta compensatie si avans achitat in contul contractului.
In temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, tribunalul a obligat reclamanta-parata la plata catre parata-reclamanta a sumei de 23.459 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar aferente pretentiilor admise din cererea reconventionala, constatand ca, desi a fost admis primul capat al cererii principale, aceasta nu determina obligarea paratei-reclamante la plata unor cheltuieli de judecata sau compensarea lor, conform art. 276 din Codul de procedura civila, cata vreme reclamanta-parata nu a achitat taxa judiciara de timbru si timbru judiciar distinct pentru acest capat de cerere, timbrajul fiind stabilit la valoarea celorlalte capete de cerere, ce au fost respinse.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta parata SC I.C.P.E.E. T. SA solicitand admiterea acestuia, modificarea in parte a sentintei civile apelate in sensul respingerii cererii reconventionale formulate.
In motivarea apelului s-a aratat urmatoarele:
1. Instanta de fond nu a respectat indrumarile Deciziei de casare referitoare la analizarea posibilitatii restrangerii compensatiei prevazute de art. 28 alin. 3 din Contract doar la perioada de valabilitate a Contractului, 15.04.2011-06.06.2011, dispuse in considerarea faptului ca perioada 06.06.2011-31.12.2011 a fost extracontractuala.
2. In mod gresit a stabilit judecatorul fondului ca obligatia apelantei a fost o obligatie nedivizibila, in realitate, atat obligatia apelantei reclamante, cat si obligatia intimatei au fost obligatii divizibile, compuse din obligatii indivizibile lunare (art. 1058 Cod civil).
3. Instanta de fond nu a observat ordinea in care trebuiau executate obligatiile asumate de apelanta – reclamanta si de intimata, desi acestea au fost expres stabilite prin art. 12.1 din Contractul nr. 93/2011.
Concret, potrivit art. 12.1 din Contract, intimata era prima care trebuia sa execute Contractul, executarea de catre apelanta a obligatiei de furnizare a energiei fi I. subsidiara obligatiei de plata anticipata a energiei.
4. In mod gresit a stabilit instanta de fond ca nelivrarea de catre apelanta a energiei, in perioada 01.05.2011-06.06.2011, a fost o culpa contractuala.
Nelivrarea de catre apelanta a energiei in perioada 01.05.2011- 06.06.2011 a fost o masura legitimata de clauzele Contractului (art. 19 lit. c) din Contract) si de lege (exceptia de neexecutare a Contractului - exceptio non adimpleti contractus), motiv pentru care nu datoreaza compensatie.
5. Instanta de fond nu a observat ca intimata nu a respectat obligatia de buna-credinta in executarea Contractului, atitudine comportamentala care nu o indreptateste la invocarea vreunui prejudiciu.
6. Cei mult, in cauza se poate retine culpa comuna a partilor, cu consecinta exonerarii oricareia dintre acestea Ia plata de daune in favoarea celeilalte.
Solicita, de asemenea, obligarea paratei-reclamante S.C. T. I. S.A. la plata cheltuielilor de judecata..
1. Instanta de fond nu a respectat indrumarea instantei de casare referitoare la analizarea posibilitatii restrangerii compensatiei prevazute de art. 28 alin. 3 din Contract doar la perioada de valabilitate a Contractului, 15.04.2011-06.06.2011, dispusa in considerarea faptului ca perioada 06.06.2011-31.12.2011 a fost perioada extracontractuala.
Instanta de casare a dispus ca in rejudecare sa fie analizate sustinerile apelantei privind restrangerea compensatiei la perioada contractuala 15.04.2011-06.06.2011 (pag. 7/paragraful 5 din Decizia civila nr. 474/2012).
In rejudecare insa, instanta de fond a omis sa faca o analiza clara si transparenta a perioadei pentru care apelanta datoreaza compensatie intimatei, lipsind in acest sens din cuprinsul hotararii rationamentul juridic care sa legitimeze solutia pronuntata.
Este indubitabil ca perioada in care s-a derulat efectiv Contractul nr. 93/2011 a fost exclusiv perioada 15.04.2011-06.06.2011.
La fel de evident este ca perioada 06.06.2011-31.12.2011, a devenit, dupa denuntarea unilaterala de catre apelanta a Contractului, perioada extracontractuala.
Pe cale de consecinta, discutia privind compensatia datorata de apelanta intimatei nu poate privi decat perioada 15.04.2011-06.06.2011, iar nu si perioada 06.06.2011-31.12.2011.
Chiar si in acest caz, obligarea apelantei la plata catre intimata a compensatiei pe perioada 15.04.2011-06.06.2011 trebuie analizata distinct, pentru perioadele 15.04.2011- 30.04.2011 si, respectiv, 01.05.2011-06.06.2011, dupa cum urmeaza:
a) pentru perioada 15.04.2011-30.04.2011, perioada in care apelanta din motive obiective, fi I. victima a infractiunii de inselaciune savarsita de furnizorul nostru de energie S.C. KBS T. S.R.L. nu a reusit sa livreze intimatei energie, apelanta poate fi obligata la plata compensatiei, motivat de faptul ca energia ce urma a fi livrata in aceasta perioada fusese achitata anticipat de intimata, conform clauzelor contractuale;
b) pentru perioada 01.05.2011-06.06.2011, apelanta nu datoreaza compensatie intimatei, motivat de imprejurarea ca pentru luna mai 2011 intimata nu si-a indeplinit obligatia de plata anticipata a energiei, fapt care a legitimat apelanta sa nu-si indeplineasca obligatia corelativa.
Prin urmare, incepand cu data de 01.05.2011, nu se mai poate sustine ca apelanta nu a livrat energia contractata, deoarece era indreptatita sa procedeze astfel, motivat de faptul ca nu a incasat anticipat pretul pentru energie, conform clauzelor contractuale.
Mai intelege sa precizeze ca intimata a acceptat ca livrarea energiei sa inceapa la 01.05.2011 si, totodata, a propus ca obligatia restanta a apelantei sa fie inlocuita cu o obligatie alternativa, solicitandu-i fie sa livreze energia datorata pe perioada 15.04.2011-30.04.2011, fie sa restituie suma incasata pentru energia nelivrata in aprilie
Apelanta a ales sa restituie suma incasata pentru luna aprilie, motiv pentru care a stornat factura aferenta lunii aprilie 2011.
Desi pentru luna urmatoare de Contract, mai 2011, fiecare parte trebuia sa-si execute obligatiile asumate, in ordinea stabilita in Contract, intimata a refuzat sa plateasca anticipat pretul energiei pe care urma sa
o primeasca, motiv pentru care apelanta la randul ei, a refuzat sa execute obligatia corelativa, facultate permisa de prevederile art. 19 lit. c din Contract.
In concluzie, dispozitia instantei de obligare a apelantei la plata compensatiei pentru perioada 15.04.2011-31.12.2011, fara a analiza distinct perioadele relevante ale Contractului, au condus la o solutie nelegala, dat fi I. ca incepand cu 01.05.2011, intimata nu si-a respectat obligatiile contractuale asumate, fapt care exonereaza apelanta de indeplinirea obligatiei corelative.
In sfarsit, apreciaza ca suma pretinsa de intimata-reclamanta cu titlu de prejudiciu a fost gresit acordata de instanta de judecata fara efectuarea unei expertize de specialitate, cu atat mai mult cu cat prejudiciul a fost facturat de intimata Ia data de 01.06.2011, pentru perioada 01.05.2011-31.12.2011, in raport de cotatia PZU (Piata pentru Ziua Urmatoare), in conditiile in care la data facturarii nu se putea anticipa cotatia PZU pentru perioada 01.06.2011-31.12.2011.
Un argument suplimentar in acest sens este faptui ca din documentele depuse la dosar rezulta ca intimata a cumparat energie electrica printr-un contract bilateral (PCCB), iar nu de pe PZU.
2. In mod gresit a stabilit judecatorul fondului ca obligatia apelantei a fost o obligatie nedivizibila, in realitate, atat obligatia apelantei, cat si obligatia intimatei au fost obligatii divizibile, compuse din obligatii indivizibile lunare (art. 1058 Cod civil).
Instanta de fond a calificat gresit obligatia apelantei de livrare a energiei ca fi I. o obligatie indivizibila.
In realitate, atat obligatia apelantei, cat si obligatia intimatei au fost obligatii divizibile, asa cum rezulta din insesi clauzele contractuale, respectiv art. 2 - Obiectul contractului si art. 3 - Conditiile de desfasurare a vanzarii din Contract, in care se vorbeste de "cantitatile de energie", de "obligatiile ferme ale partilor", de "modificarea cantitatilor de energie prin acordul partilor", dar si din interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1057 si urm. Cod civil.
Totodata, asa cum rezulta din cuprinsul Contractului, este indubitabil ca vointa partilor a fost in sensul stabilirii si executarii de obligatii divizibile, obligatiile lunare de livrare si, respectiv de plata a energiei fi I. obligatii nedivizibile, in sensul dispozitiilor art. 1058 Cod civil.
In aceste conditii, se verifica si din acest punct de vedere faptul ca dupa data de 30.04.2011, data pana Ia care apelanta nu a livrat energie, s-a inceput executarea unei noi obligatii, respectiv cea aferenta lunii mai 2011, pentru care intimata nu si-a executat obligatia contractuala asumata (de plata anticipata a energiei), fapt care a dus la suspendarea
raporturilor contractuale.
3. Instanta de fond nu a observat ordinea in care trebuiau executate obligatiile asumate de apelanta si de intimata, desi acestea au fost expres stabilite prin art. 12.1 din Contractul nr. 93/2011.
Concret, potrivit art. 12.1 din Contract, intimata era prima care trebuia sa execute Contractul, executarea de catre apelanta a obligatiei de furnizare a energiei fi I. subsidiara (ulterioara) obligatiei de plata anticipata a energiei.
Judecatorul fondului trebuia sa retina ca prin clauza prevazuta in art. 12.1. din Contract, apelanta si intimata a stabilit expres ordinea de executare a obligatiilor, prima obligatie care trebuia executata fi I. obligatia asumata de intimata, constand in plata integrala si anticipata a facturii emise de apelanta pentru luna urmatoare de Contract.
Pe cale de consecinta, in mod gresit a concluzionat judecatorul fondului ca apelanta nu si-a indeplinit obligatia de livrare a energiei, in conditiile in care executarea obligatiei apelantei era conditionata de executarea anterioara a obligatiei asumate de intimata.
Obligatia apelantei devenea scadenta numai daca intimata si-ar fi indeplinit propria obligatie de plata anticipata a energiei, aceasta fi I. prima in ordinea executarii Contractului.
Rezulta deci ca solutionarea judicioasa a prezentei cauze nu se putea face fara stabilirea ordinii in care trebuiau executate obligatiile partilor semnatare ale Contractului nr.93/2011, importanta stabilirii ordinii de executare a obligatiilor rezultand inclusiv din faptul ca legiuitorul a prevazut o reglementare expresa in Noul Cod civil, prin dispozitiile art. 1555 din Noul Cod Civil.
4. In mod gresit a stabilit instanta de fond ca nelivrarea de catre apelanta a energiei, in perioada 01.05.2011-06.06.2011, a fost o culpa contractuala.
Nelivrarea de catre apelanta a energiei in perioada 01.05.2011-06.06.2011 a fost o masura legitimata de clauzele Contractului (art. 19 lit. c) din Contract) si de lege (exceptia de neexecutare a Contractului - exceptio non adimpleti contractus), motiv pentru care nu datoram compensatie.
Din probatoriul aflat la dosar, rezulta indubitabil ca intimata nu a achitat Factura nr. 4324/27.04.2011, emisa de apelanta pentru luna mai 2011.
Neplata de catre intimata a facturii reprezentand contravaloarea energiei electrice ce urma a fi livrata de apelanta in luna mai 2011, a indreptatit apelanta, in temeiul dispozitiilor art. 19 lit. c) din Contract, sa nu livreze energia contractata, pana la executarea de catre S.C. T. I. S.A. a obligatiei de plata.
Rezulta deci ca nelivrarea energiei de catre apelanta nu poate fi calificata drept o culpa contractuala, ci o masura legitima adoptata in vederea protejarii propriilor interese.
Pe scurt, instanta de fond nu a retinut ca, potrivit clauzelor contractuale (art. 19 lit. c din Contract) si a legii (exceptio non adimplenti contractus), apelanta s-a bucurat de o reala protectie, constand in dreptul de a nu executa obligatia asumata in cazul neexecutarii de catre intimata a obligatiei de plata anticipata a facturilor, conform ordinii stabilite pentru executarea Contractului.
Concluzionand, nerespectarea de catre intimata a obligatiilor asumate echivaleaza cu culpa contractuala a acesteia, motiv pentru care intimata nu este indreptatita sa pretinda apelantei despagubiri.
In contextul de mai sus, sintagma "sistare a livrarii de energie", mentionata in cuprinsul art. 19 lit. c) si art. 27 din Contract, trebuie interpretata si inteleasa, conform dispozitiilor art. 977 si art. 983 Cod civil, in sensul de "neincepere a livrarii de energie"
Aceeasi concluzie se impune si pentru perioada 30.05.2011-06.06.2011, motivat de imprejurarea ca neincasand suma facturata pentru luna mai 2011, apelanta nu a mai livrat energie si nici nu a mai emis facturi pentru lunile urmatoare lunii mai 2011.
Pe cale de consecinta, solutia judicioasa ce trebuia dispusa de judecatorul fondului era de respingere a pretentiilor intimatei privind obligarea apelantei la plata daunelor pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale, in conditiile in care cea dintai nerespectare a obligatiilor contractuale a venit din partea intimatei-reclamante, care nu este astfel indreptatita la a pret de daune.
5. Instanta de fond nu a observat ca intimata nu a respectat obligatia de buna-credinta in executarea Contractului, atitudine comportamentala care nu o indreptateste la invocarea vreunui prejudiciu.
in Contractul nr. 93/21.03.2011, partile au prevazut doua clauze de dezicere, atat pentru apelanta, cat si pentru intimata, reprezentand drepturi potestative conventionale.
Apelanta a activat clauza de dezicere, prin denuntarea unilaterala a Contractului, motivat, in principal, de refuzul intimatei de a executa obligatia asumata de plata anticipata a energiei.
Aceasta neexecutare a Contractului de catre intimata s-a suprapus peste neexecutarea de catre S.C. KBS T. S.R.L. a obligatiei de livrare de energie catre apelanta, situatie comunicata de altfel intimatei. In acest context, S.C. I.C.P.E. ELECTRONCOND TEHNOLOCIES S.A. a suferit un dublu prejudiciu, motiv care a facut imposibila cumpararea din piata a energiei pe care o contractase cu intimata.
Din atitudinea comportamentala a intimatei-reclamante rezulta reaua-credinta a acesteia in executarea Contractului si scopul urmarit, respectiv obligarea apelantei de a denunta Contractul.
Obligatia de executare cu buna-credinta a Contractului de care era tinuta intimata reprezinta, de altfel, obligatia-sursa a celorlalte obligatii contractuale, respectiv obligatia de loialitate, obligatia de cooperare, obligatia de coerenta contractuala, obligatia de informare, consiliere, atentionare etc..
Astfel, avand in vedere obligatia de coerenta contractuala de care trebuia sa dea dovada intimata, nu se poate explica de ce aceasta, cunoscand problemele create apelantei de furnizorul S.C. KBS T. S.R.L, nu si-a indeplinit intocmai obligatia principala de plata anticipata a energiei, pentru a face posibil ca apelanta sa achizitioneze energie de la alt furnizor si nici nu a acceptat rezilierea de comun acord a Contractului.
Cu alte cuvinte, desi nu dorea continuarea Contractului (refuzand sa-si execute obligatia principala de plata anticipata a energiei), intimata nu a acceptat nici rezilierea Contractului, toate acestea proband intentia evidenta a intimatei de a forta denuntarea de catre apelanta a Contractului, urmarind executarea imediata a Scrisorii de Garantie Bancara in valoare de 1.550.000 Lei si obligarea apelantei la plata compensatiei.
In plus, solicitarea intimatei de restituire a sumei de 806.138,88 lei, reprezentand contravaloarea energiei din primul interval contractual, regularizata conform prevederilor art. 12.2. din Contract, a fost lipsita de legitimitate, in conditiile in care apelanta, respectand prevederile contractuale, regularizase contabil incasarile din luna aprilie 2011 si era indreptatita sa incaseze de la intimata suma de 755.755,20 lei (TVA inclus), reprezentand diferenta dintre valoarea energiei aferenta lunii mai 2011 si suma deja incasata in aprilie 2011.
Cu alte cuvinte, nici sub acest aspect intimata nu justifica niciun interes real pentru o astfel de masura comportamentala, cata vreme plata energiei lunare era garantata de apelanta prin Scrisoarea de Garantie Bancara in valoare de 1.550.000 lei, emisa in favoarea intimatei, platibila la vedere, fara rezerva beneficiului discutiunii sau al diviziunii, pe care de altfel aceasta a si executat-o la data de 04.07.2011.
Pretentia nejustificata a intimatei naste suspiciuni cu privire la buna-credinta a acesteia in derularea raporturilor contractuale incheiate cu apelanta.
Astfel, neacceptarea de catre intimata a propunerii rezilierii ce comun acord a Contractului, in conditiile in care refuza executarea acestuia, nu poate fi explicata decat prin scopul nelegitim urmarit de aceasta de a colecta despagubiri de la apelanta, fie mentinand Contractul in vigoare, fie obligand apelanta sa denunte unilateral contractul.
Din pacate, conducerea de atunci a apelantei nu a inteles scopul urmarit de intimata si a facut greselile sugerate de aceasta.
Rezulta deci ca denuntarea unilaterala a Contractului nu a fost initiativa apelantei, ci a fost rezultatul situatiei imposibile create de intimata.
In acest context, trebuie avuta in vedere doctrina si practica judiciara, potrivit cu care incalcare obligatiei de buna-credinta contractuala, implicit a celei de coerenta contractuala, poate duce la reducerea sau respingerea, dupa caz, a despagubirilor pretinse de cel care a incalcat aceasta obligatie.
Este evident ca apelanta a decis sa denunte unilateral Contractul pentru a diminua daunele la care ar fi fost obligata daca s-ar fi mentinut valabilitatea Contractului. Mai exact, apelanta a incercat sa limiteze in timp daunele prevazute in art. 19 lit. d) din Contract.
Niciodata insa, apelanta nu a inteles ca denuntand Contractul urma a fi obligata la plata unei compensatii egale cu cea la care ar fi fost obligata daca acesta ar fi fost mentinut in vigoare pana la 31.12.2011.
Prin urmare, revazand comparativ clauzele de la art. 19 lit. d) si art. 28 alin. 3 din Contract, a ales sa denunte raporturile incheiate cu intimata, intelegand ca in felul acesta va limita aceste cheltuieli la perioada de derulare efectiva a Contractului, respectiv 15.04.2011-06.06.2011.
In plus, calculul compensatiei prevazute la art. 28 alin. 3 din Contract a avut in vedere pretul la care intimata "poate sa cumpere" sau "ar fi putut sa cumpere" energie de pe piata interna energie.
Timpul prezent al verbului a putea a fost folosit in sintagma "poate sa cumpere" doar cu referire la posibila actiune de cumparare de energie in timpul derularii Contractului, respectiv in perioada 15.04.2011-06.06.2011.
Pentru nicio alta perioada de timp nu se justifica folosirea timpului prezent pentru verbele care reglementeaza posibilitatea de cumparare a energiei de catre intimata, cu atat mai putin pentru tranzactiile viitoare ce ar fi putut interveni in perioada ce urma dupa incetarea Contractului, respectiv 06.06.2011-31.12.2011.
Concluzia de mai sus este confirmata de cea de-a doua sintagma folosita in cuprinsul art. 28 alin. 3 din Contract, respectiv "ar fi putut sa cumpere".
Daca aceasta sintagma s-ar fi referit la intreaga perioada contractuala, astfel cum pretinde intimata, termenul folosit ar fi trebuit sa fie "ar fi putut sa cumpere", "va cumpara" sau "ar putea sa cumpere",
prin folosirea deci a timpului perfect al modului conditional optativ si a timpului viitor ale verbului a putea.
Este evident ca, la data semnarii Contractului (21.03.2011), partile nu se puteau referi la energia pe care intimata urma sa o cumpere din piata dupa rezilierea Contractului (incepand cu 06.06.2011) ca fi I. energia pe care aceasta "ar fi putut sa o cumpere", ci doar ca fi I. energia pe care "o va cumpara,, sau "ar putea sa o cumpere".
Concluzionand, este de natura evidentei ca sintagma "ar fi putut sa cumpere" a avut in vedere energia pe care intimata putea sa o cumpere din piata anterior rezilierii Contractului, deci in timpul perioadei contractuale in care apelanta nu a indeplinit obligatia de livrare a energiei.
Analizand prin simetrie prevederile art. 28 alin. 6 din Contract, observa ca partile au stabilit ca in cazul denuntarii unilaterale a Contractului din initiativa cumparatorului, compensatia datorata apelantei urma a se calcula ca produsul dintre "energia neacceptata" de cumparator si diferenta pozitiva dintre pretul de contract si cel la care poate fi comercializata catre terti energia.
Or, notiunea de "energie neacceptata", date fi I. conditiile tehnice in care se poate efectiv manifesta refuzul de primire a energiei, nu are sens decat daca Contractul este in vigoare, iar nu si dupa rezilierea acestuia.
Mai trebuie retinut ca daunele prevazute in art. 19 lit. d) si art. 21 lit. c) din Contract au continut identic cu cele prevazute in art. 28 alin. 6 si, respectiv, art. 28 alin. 3 din Contract, singura deosebire fi I. ca in primele doua cazuri daunele sunt datorate daca se dovedeste vina celui care este obligat la plata acestora, Cumparator sau Vanzator, dupa caz.
6. Cel mult, in cauza se poate retine culpa comuna a partilor, cu consecinta exonerarii oricareia dintre acestea la plata de daune in favoarea celeilalte.
Instanta de apel nu poate ignora pozitia dificila a apelantei din perioada aprilie-mai 2011, apelanta fi I. "captiva" atat in Contractul incheiat cu furnizorul S.C. KBS T. S.R.L., cat si in Contractul incheiat cu intimata, dat fi I. ca aceasta din urma a refuzat sa achite apelantei sumele datorate.
Asa cum rezulta din Adresa nr. 338/28.02.2013 emisa de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti (in legatura cu Dosarul nr. 3756/P/2011), s-a dispus inceperea urmaririi penale a numitei B. C., reprezentanta legala a S.C. KBS T. S.R.L., pentru savarsirea infractiunii de inselaciune la incheierea Contractului de furnizare a energiei electrice nr. 13/02 din 21.03.2011. In temeiul acestui Contract, apelanta a achitat in avans contravaloarea energiei pe care o achizitionase in vederea livrarii catre intimata.
Solicita instantei de apel sa retina ca apelanta a achitat in avans energia pe care trebuia sa o primeasca de la KBS, dar pe care nu a primit-o si, in acelasi timp, a suportat costurile emiterii, in favoarea intimatei, a Scrisorii de Garantie Bancara, prin Indisponibilizarea sumei de 1.550.000 lei, toate acestea limitand substantial fondurile proprii ale apelantei, astfel incat nu a mai fost posibila achizitionarea de la alt furnizor a energiei contractate de intimata.
Reitereaza faptul ca prin Scrisoarea de Garantie Bancara, executabila la simpla prezentare, fara beneficiul discutiunii si al diviziunii, intimata a beneficiat de siguranta incontestabila a fiecarei plati lunare la care s-a angajat, in sensul ca putea oricand recupera sumele achitate in cazul in care nu primea in schimb energie, astfel incat refuzul acesteia de a plati factura aferenta lunii mai 2011 nu are nicio justificare contractuala sau prudentiala.
Apelanta a recunoscut intimatei, in corespondenta purtata, ca are dificultati in derularea Contractului incheiat cu furnizorul S.C. KBS T. S.R.L., dar aceasta imprejurare nu inseamna ca apelanta nu putea identifica un alt furnizor in cazul in care intimata si-ar fi indeplinit obligatia de plata in avans a contravalorii energiei care urma a-i fi furnizata in cursul lunii mai 2011.
Asa cum corect a retinut instanta de fond (pag. 12/paragraful 5 din Sentinta civila nr. 5827/27.09.2013), prezentul litigiu trebuie solutionat exclusiv in raport de clauzele cuprinse in Contractul nr. 93/2011, aspectele privind relatiile contractuale ale apelantei cu furnizorul S.C. KBS T. S.R.L. neavand relevanta in cauza.
Urmand acest rationament, rezulta ca defectuoasa derulare a raporturilor dintre apelanta si furnizorul initial ales pentru a cumpara energia ce trebuia livrata intimatei nu inseamna ca apelanta nu putea sa-si indeplineasca obligatiile asumate fata de aceasta, cata vreme se poate identifica un alt furnizor de energie, daca ar fi beneficiat de plata anticipata a acesteia, conform Contractului.
Concluzionand, culpa contractuala a apelantei putea fi dovedita doar in ipoteza nelivrarii energiei dupa incasarea anticipata a contravalorii acesteia de ia intimata, fi I. total gresita hotararea instantei de fond prin care s-a stabilit ca apelanta trebuia sa-si indeplineasca obligatiile contractuale pentru luna mai 2011, chiar si in situatia neindeplinirii de catre intimata a obligatiei corelative de plata anticipata a facturii emise de apelanta pentru aceasta luna.
In drept s-au invocat prevederile art.282 si urm. C.pr.civ., art.1057 si urm.C.civ, art.1073 si urm C.civ., art.969 si urm. C.civ., art.977si urm. C.civ.
Intimata parata reclamanta SC T. I. SA a formulat la data de 13.05.2014 intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii s-a aratat cu privire la motivele de apel urmatoarele:
1. Apelanta sustine ca instanta de fond nu a respectat indrumarile Deciziei de casare referitoare la analizarea posibilitatii restrangerii compensatiei doar la perioada de valabilitate a contractului.
Solicita respingerea acestui motiv ca fi I. neintemeiat. Din lecturarea sentintei apelate ( pag. 13-14) este evident ca prima instanta a analizat pe larg aceste aspecte, fi I. invocate dispozitiile art. 10 alin. 1 coroborate cu articolul 3 din contract.
2 Apelanta sustine ca judecatorul fondului a gresit cand a stabilit ca obligatia de furnizare a energiei electrice este o obligatie nedivizibila.
Considera ca prima instanta a retinut si motivat corect ca este in situatia unei obligatii unice de furnizare a cantitatii de 62.650 MWh, dar cu executare succesiva (esalonarea cantitatii pe parcursul mai multor luni reprezentand o modalitate de executare a unei singure obligatii). Un argument in plus, pe langa cele retinute de prima instanta, in sensul ca nu este in situatia unor obligatii distincte de a vinde fiecare cantitate lunara, il reprezinta si mecanismul contractual prevazut la art. 12.2 si 12.3 din contract, intre lunile contractuale si cantitatea de energie electrica efectiv furnizata exista o stransa legatura. Din acest motiv in fiecare luna se emite o factura de regularizare pentru luna anterioara de contract, valoarea facturii de regularizare fi I. diminuata cu valoarea facturii de avans.
De altfel, in cuprinsul Anexei 2 este mentionat foarte clar ca aferent perioadei contractuale 15.04.2011-31.12.2011 cantitatea de energie electrica este de 62.650 MWh, si numai livrarea este impartita pe luni calendaristice.
Intrucat vointa partilor primeaza si pentru a nu lasa niciun dubiu cu privire la acest motiv de apel, aminteste si cuprinsul adresei ICPE nr. 276/15.04 2011, prin care apelanta, la punctul 2, explica mecanismul de recuperare a perioadei pentru care a amanat livrarea energiei electrice: „cantitatea de energie electrica, contractata initial, aferenta zilelor de 15-19.04.2011 va fi furnizata de vanzator suplimentar pe parcursul contractului, in baza unui grafic acceptat de parti". Altfel spus, apelanta recunoaste ca trebuie si se angajeaza sa respecte obligatia unica de furnizare a cantitatii de 62.650 MWh.
3. Instanta de fond nu a observat ordinea in care trebuiau executate obligatiile asumate de parti.
Intimata nu insista asupra acestui motiv de apel, intrucat a aratat pe larg la pct. II eroarea in care se afla apelanta.
Chiar daca prin absurd ar considera ca intre parti a existat un acord de vointa cu privire la inceperea furnizarii la 1 mai 2011 acest termen nu a fost respectat de catre apelanta, mai mult obligatia T. de plata a facturii aferenta lunii mai, asa cum a aratat, a fost stabilita de catre apelanta la 16 mai 2011, ulterior denuntarii contractului.
4. Se sustine ca in mod gresit instanta de fond a retinut culpa contractuala a ICPE in perioada 01 05.2011-06 06.2011.
Acest motiv de apel este de-a dreptul haios. Chiar apelanta prin cererea de chemare in judecata si-a recunoscut aceasta culpa prin acceptarea la plata a compensatiei aferente perioadei 15 04.2011- 06.06.2011. Prin actiune apelanta sustine „ In mod corect, compensatia trebuie calculata pentru perioada de valabilitate a contractului, cuprinsa intre data de 15.04.2011 si data de 06.06.2011." (pag 4 ultimul alineat).
Instanta practic nu a fost investita cu analiza culpei contractuale a apelantei in perioada mentionata, (cu atat mai putin analiza distincta a perioadelor 15.04.2011 - 30.04.2011 si 01.05.2011-06 06.2011) din moment ce chiar apelanta si-a recunoscut aceasta culpa prin cererea de chemare in judecata.
5. Se sustine ca instanta de fond nu a observat ca intimata nu a respectat obligatia de buna-credinta in executarea contractului.
Si acest motiv de apel se bazeaza pe aceeasi eroare a apelantei care se regaseste si in cazul motivului trei de apel, cu privire la ordinea executarii obligatiilor si prin urmare intimata nu va relua aceleasi aparari. Din analiza situatiei de fapt si a corespondentei emisa de catre apelanta, rezulta cine nu si-a putut onora contractul si din ce motive. Restul sustinerilor, in sensul ca intimata a dorit sa provoace denuntarea unilaterala a contractului pentru a incasa compensatia, sunt simple fabulatii, cu atat mai mult cu cat buna credinta a T. este dovedita si de invitatia adresata ICPE pentru a identifica o posibilitate de cumparare a cantitatii de energie electrica de 62650 MWh din alte surse, la un pret cat mai apropiat de pretul din contact, pentru a diminua astfel valoarea compensatiei.(adresa nr. 95/12.05.2011 pct. 3)
6. In acest caz intimata nu este in situatia unui motiv de apel veritabil. Apelanta sustine ideea unei culpe comune a partilor, determinata de atitudinea T. de a refuza sa achite apelantei sumele datorate.
Asa cum a aratat, intimata a achitat factura de avans aferenta lunii aprilie 2011, pe cand apelanta nu a livrat energia electrica contractata. In aceste conditii nu se poate discuta decat de culpa exclusiva a apelantei.
In drept s-au invocat prevederile art.111, 115 si urm. C.pr.civ.
Apelanta reclamanta parata a formulat la data de 22.05.2014 cerere de suspendare a executarii sentintei civile nr.5827/27.09.2013, iar la termenul de judecata din data de 29.05.2014 apelanta a depus la dosar cerere de renuntare la dreptul pretins in ceea ce priveste cererea de chemare in judecata si cererea completatoare.
Sub aspectul probatoriului, Curtea a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Prin incheierea de sedinta din data de 27.06.2014 a fost admisa cererea de suspendare a executarii sentintei civile nr.5827/24.09.2013 pana la solutionarea apelului.
Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate si in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
1. In ceea ce priveste prima critica referitoare la faptul ca instanta de fond nu a respectat indrumarea instantei de casare referitoare la analizarea posibilitatii de restrangere a compensatiei prevazute la art.28 lain.3 din contract doar la perioada de valabilitate a contractului, 15.04.2011-06.06.2011 dispusa in considerarea faptului ca perioada 06.06.2011-31.12.2001 a fost perioada extracontractuala, Curtea retine ca prin decizia nr.474/03.12.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Civila prin care s-a admis apelul declarat de SC ICPEE. T. SA impotriva sentintei civile nr.8324/12.06.2012, s-a retinut ca prima instanta nu a analizat deloc argumentele reclamantei parate in sustinerea capatului doi al cererii principale, referitoare la necesitatea cuantificarii compensatiei prevazute la art.28 alin.3 din contract doar pentru perioada de valabilitate a contractului , 15.04.2011-06.06.2011.
Astfel, prin cel de-al doilea capat de cerere a solicitat sa se stabileasca la suma de 534.634,2 lei cuantumul daunelor contractuale generate de rezilierea de plin drept a contractului la data de 06.06.2011.
Curtea constata ca prin sentinta apelata prima instanta a analizat toate argumentele apelantei cu privire la cuantumul compensatiei cuvenite intimatei parate reclamante in temeiul art.28 alin.3 din contract. In acest sens prima instanta a analizat continutul clauzei penale inscrise in art.28 alin.3 din contractul nr.93/21.03.2011, coroborat cu dispozitiile art. 3 din contract si cu cele ale Anexei nr.2 , stabil I., in mod corect ca, prejudiciul cauzat cumparatorului prin denuntarea unilaterala a contractului de catre vanzator se stabileste in functie de cantitatea de energie contractata pe perioada prevazuta la art.10 alin.1 din contract, respectiv 15.04.2011-31.12.2011.
Nu poate fi retinuta sustinerea apelantei in sensul ca aceasta compensatie datorata intimatei nu poate privi decat perioada contractuala respectiv 15.04.2011-06.06.2011 si nu si perioada extracontractuala de la 06.06.2011 la 31.12.2011 deoarece potrivit art.28 alin.3 din contract in caz de reziliere unilaterala a contractului din initiativa vanzatorului, acesta are obligatia de a plati cumparatorului o compensatie pentru prejudiciul cauzat prin nerealizarea tranzactiilor de vanzare cumparare energie, care se calculeaza ca produsul dintre diferenta, daca este negativa dintre pretul de contract si pretul energiei electrice pe care cumparatorul, actionand intr-o maniera comerciala rezonabila, poate sa cumpere sau ar fi putut sa cumpere de pe piata interna de energie (de exp PUZ) si cantitatea de energie nelivrata, iar potrivit art.3 cantitatea de energie electrica ce urmeaza sa fie cumparata de catre cumparator de la vanzator este prevazuta in Anexa 2, respectiv 62.650 MWh. Prin urmare, din interpretarea coroborata a acestor clauze contractuale rezulta ca s-a avut in vedere intreaga cantitate de energie contractata, care potrivit Anexei nr.2 urma sa fie livrata esalonat pe perioada aprilie-decembrie 2011. Prin urmare, nu exista niciun temei legal sau contractual pentru care aceasta compensatie sa se calculeze dosar pentru perioada 15.04.2011-06.06.2011 cand a incetat contractul ca urmare a denuntarii unilaterale de catre vanzator. Astfel daca partile ar fi dorit sa stabileasca aceasta compensatie, in caz de denuntare unilaterala a contractului numai pana la expirarea celor 30 de zile de preaviz ar fi prevazut expres acest lucru si nu s-ar mai fi referit la nerealizarea tranzactiilor contractate de vanzare-cumparare energie.
In ceea ce priveste analizarea distincta a compensatiei pentru perioadele 15.04.2011-30.04.2011 si 1.05.2011-06.06.2011 Curtea apreciaza ca nu se impune o astfel de analiza cata vreme, asa cum am arata mai sus compensatia de calculeaza pentru intreaga perioada prevazuta in contract, respectiv 15.04.2011-31.12.2011, ca urmare a denuntarii contractului la data de 06.05.2011 de catre vanzator.(fila 36 dosar fond initial).
2. Cea de-a doua critica referitoare la calificarea obligatiei apelantei de livrare a energiei ca fiind o obligatie indivizibila, Curtea retine ca prima instanta nu a dat o astfel de calificare obligatiei asumate de catre vanzatoare. Astfel prima instanta a retinut ca vanzatoarea si-a asumat o obligatie unica de a livra cantitatea de 62.650 MWh, dar cu executare succesiva pe parcursul mai multor luni. Curtea constata ca apelanta face confuzie intre obligatii divizibile, indivizibile si asumarea uneia sau mai multor obligatii. Astfel, in cauza de fata, vanzatoarea si-a asumat o obligatie unica, aceea de livra cantitatea de energie electrica prevazuta in anexa nr.2 la contract, respectiv cantitatea de 62.650 MWh, aceasta fiind o obligatie divizibila in ceea ce priveste modalitatea de executare, respectiv in fiecare luna urma sa se livreze cantitatea prevazuta in anexa nr.2.
Nicaieri in cuprinsul hotararii atacate prima instanta nu califica obligatia de livrare a energiei electrice asumata de catre apelanta ca fi I. o obligatie indivizibila, ci vorbeste despre o obligatie unica cu executare succesiva. Astfel obligatia unica asumata de o parte poate fi divizibila sau indivizibila, in cauza de fata obligatia asumata asa cum s-a aratat mai sus este divizibila din punct de vedere al executarii.
3. Si cea de-a treia critica formulata este nefondata. Astfel, in ceea ce priveste ordinea executarii obligatiilor asumate de parti prin contract Curtea retine ca potrivit art.12.1 din contract ”pe intreaga durata a contractului vanzatorul va emite catre cumparator in data de 20 a lunii ce precede luna de contract o factura de avans reprezentand 100% din contravaloarea energiei pe care cumparatorul trebuie sa o plateasca pentru respectiva luna contractuala calculata conform prevederile art.11, factura ce va fi achitata integral de catre cumparator pana cel mai tarziu in data de 25 a lunii ce precede luna de contract”. Prin urmare, conform acestui articol, ordinea de executare a obligatiilor este cea mentionata si de apelanta, respectiv mai intai trebuie executata obligatia cumparatorului de plata in avans a energiei electrice conform facturii emise de vanzatoare si apoi livrarea de catre vanzatoare a energiei achitate.
Insa, in speta de fata, acest articol trebuie interpretat in raport de situatia concreta determinata de nefurnizarea energiei electrice de catre vanzatoare.
Astfel la data de 21.03.2011 apelanta a emis factura fiscala nr.99 in valoare de 806.138,88 lei reprezentand contravaloare energie electrica conform contract 93/21.03.2011 pentru perioada 15-30 aprilie 2011 avand scadenta la data de 24.03.2011 (fila 150 dosar fond initial). Intimata a achitat aceasta suma la data scadenta astfel cum rezulta din ordinul de plata nr.3190197/3190343/24.03.2011 (fila 152 dosar fond initial) si extrasul de cont depus la dosar. (fila 151 dosar fond initial).
Prin urmare, pentru luna aprilie intimata si-a indeplinit obligatia de plata in avans, insa cea care nu si-a indeplinit propria obligatia este chiar apelanta care nu a livrat energia electrica achitata in avans. Intrucat apelanta nu a fost in masura sa livreze energia electrica aferenta lunii aprilie, aceasta a solicitat decalarea inceperii contractului initial cu trei zile respectiv pana pe 18.04.2011(adresa nr.259/12.04.2011 fila 35 vol.1 dosar apel), apoi pana pe data de 20.04.2011 (adresa nr.276/15.04.2011 fila 36 vol.1 dosar apel) si in cele din urma inceperea derularii contractului incepand cu data de 1.05.2011 (adresa nr.297/27.04.2011 fila 38 vol. dosar apel). In aceasta ultima adresa s-a prevazut ca plata facturii corespunzatoare energiei ce se va livra in perioada 01.05.2011-31.05.2011 va avea termenul scadent pe data de 03.05.2011. Ulterior, prin notificarea nr.304/29.04.2011 emisa de catre apelanta catre intimata s-a prevazut ca livrarile de energie electrica vor incepe in data de 4.05.2011, iar termenul de scadenta a facturii pentru energia electrica livrata in luna mai a fost decalat pana in data de 16.05.2011 (fila 41 vol.1 dosar apel).
Curtea retine ca ulterior acestei notificari dar inainte de scadenta facturii pentru energia electrica aferenta lunii mai, apelata a emis la data de 06.05.2011 notificarea nr.331 (fila 36 dosar fond initial) privind incetarea contractului 93/21.03.2011 in conformitate cu art.28 pct.1 , incepand cu data de 01.06.2011.
In acest context nu se poate retine ca intimata nu si-a executat obligatia de plata a pretului anticipat cat timp denuntarea unilaterala a contractului a intervenit inainte de scadenta facturii pentru luna mai.
4. In ceea ce priveste cea de-a patra critica, Curtea apreciaza ca si aceasta este nefondata.
Astfel, apelanta sustine ca factura nr.4324/27.04.2011 emisa pentru luna mai nu a fost achitata de intimata lucru care a indreptatit-o pe apelanta sa nu livreze energia contractata pana la executarea de catre SC T. I. SA a obligatiei de plata. Din inscrisurile depuse la dosar Curtea retine ca, in realitate, motivul pentru care apelanta nu a livrat cantitatea de energie contractata pentru luna mai il reprezinta faptul ca a fost in imposibilitate de a livra aceasta energie ca urmare a nelivrarii energiei electrice contractate cu furnizorul sau, respectiv SC KBS T. SRL aspect ce reiese din adresele emise de apelanta catre intimata (filele 35-43 vol.1 dosar apel).
Mai mult, asa cum s-a aratat mai sus, apelanta nu si-a indeplinit obligatia de a livra energia electrica pentru luna aprilie 2011, respectiv pentru perioada 15.04.-30.04.2011, desi intimata a achitat in avans contravaloarea energiei electrice ce trebuia livrata in aceasta perioada, iar pentru luna mai apelanta a emis mai multe adrese catre intimata in care o informa pe intimata cu privire la amanarea termenului de la care va incepe livrarea energiei electrice, decaland totodata si scadenta facturii aferente lunii mai pana la data de 16.05.2011. Prin urmare apelanta nu poate invoca exceptia de neexecutare a contractului in sustinerea lipsei culpei proprii in executarea obligatiei asumate, cu atat mai mult cu cat inaintea scadentei obligatiei de plata a intimatei apelanta a denuntat unilateral contractul.
5. Referitor la cea de-a cincea critica Curtea apreciaza ca este nefondata, neputandu-se retine reaua credinta a intimatei in executarea obligatiei de plata, denuntarea contractului de catre apelanta fi I. determinata de imposibilitatea sa de a livra cantitatile de energie electrica contractate astfel cum rezulta din adresa nr.325/04.05.2011 emisa catre intimata (fila 43 vol.1 dosar apel) si nu de neexecutarea obligatiei de plata a intimatei, cum sustine apelanta, cata vreme obligatia de plata nu era scadenta la momentul denuntarii contractului de catre apelanta vanzatoare (adresa nr.304/29.04.2011 fila 41 vol.1 dosar apel.)
In ceea ce priveste sustinerea apelantei ca prin denuntarea unilaterala a contractului a urmarit limitarea cheltuielilor la perioada de derulare efectiva a contractului, respectiv 15.04.2011-06.06.2011 Curtea apreciaza ca vointa reala a partilor, care se desprinde din clauzele contractuale, respectiv art.28 alin.3 din contract, a fost de a stabili anticipat daunele determinate prin denuntarea unilaterala a contractului inainte de expirarea duratei pentru care s-a incheiat, pe intreaga perioada pentru care s-a incheiat contractul si nu doar pentru perioada cuprinsa intre data de 15.04.2011 si data implinirii termenului de preaviz de 30 de zile stabilit in cazul denuntarii unilaterale. A interpreta clauzele contractuale in sensul sustinut de apelanta ar insemna ca partile sa poata denunta oricand unilateral contractul fara nicio sanctiune, lipsind astfel de continut prevederea contractuala din alin.3 al art.28 din contract.
6. Cu privire la ultima critica formulata prin motivele de apel Curtea apreciaza ca este nefondata, neputandu-se retine culpa intimatei in executarea propriilor obligatii, pentru motivele expuse la pct.3,4 si 5.
Prin urmare toate criticile formulate, care vizeaza in principal cererea reconventionala sunt nefondate, pentru motivele expuse mai sus.
Curtea mai retine ca la data de 29.05.2014 apelanta a depus la dosar cerere de renuntare la dreptul pretins in ceea ce priveste cererea de chemare in judecata si cererea completatoare. Potrivit art.247 alin.1 C.pr.civ. in caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanta da o hotarare prin care va respinge cererea in fond si va hotari asupra cheltuielilor, iar potrivit alin.2 al aceluiasi articol, renuntarea la drept se poate face si fara invoirea celeilalte parti, atat in prima instanta cat si in apel.
Fata de aceste dispozitii legale si fata de cererea de renuntare formulata atat oral cat si inscris de catre apelanta de renuntare la insusi dreptul pretins, atat in ceea ce priveste cererea de chemare in judecata cat si in ceea ce priveste cere