Faliment - actiune in anulare – abuz de drept
Se poate vorbi de un abuz de drept atunci cand titularul acestuia, cu rea credinta, il deturneaza de la finalitatea lui, dirijandu-l spre realizarea unui alt scop decat acela pentru care a fost recunoscut de lege. Considera Curtea, ca si judecatorul fondului, ca formularea unei contestatii la cererea de deschidere a procedurii introduse de catre creditori nu reprezinta, prin ea insasi, un abuz de drept procesual, astfel cum acesta a fost definit in considerente anterioare. Contestatia este reglementata de dispozitiile legii speciale, iar formularea acesteia nu a determinat, in mod direct, amanarea momentului deschiderii procedurii. Debitoarea era indrituita sa isi formuleze aparari, bazate pe contestarea creantelor ce faceau obiectul unor litigii (a se vedea decizia nr.615), iar imprejurarea ca aceste aparari au fost calificate de catre instanta de recurs ca nefondate nu poate determina concluzia ca ne aflam in prezenta unui abuz de drept procesual.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 956 din 10.04.2014)
Prin sentinta civila nr.9057/1.11.2013, pronuntata in dosarul nr.41395/3/2012, Tribunalul Bucuresti Sectia a VII a Civila a respins exceptia tardivitatii formularii cererii ca neintemeiata, a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins, ca inadmisibila, cererea formulata de reclamantul BFJ C G SPRL in contradictoriu cu paratii SC M SRL prin CI F T si SC M C R SRL, prin curator special R.R.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta fondului a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala sub nr.7634/3/2010, creditorul A SPRL a solicitat, in temeiul Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolventei debitorului SC M C R SRL, care se afla in stare de insolventa si fata de care detine o creanta certa, lichida si exigibila in suma de 57955,81 lei, debit.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala sub nr.13728/3/2010, creditorul SC M & A I F SRL a solicitat, in temeiul Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolventei debitorului SC M C R SRL, care se afla in stare de insolventa si fata de care detine o creanta certa, lichida si exigibila in suma de 205295,68 lei, debit.
Prin incheierea de sedinta din data de 25.06.2010 instanta a conexat dosarul nr. 13782/3/2010 la dosar nr. 7634/3/2010.
Prin sentinta comerciala nr. 4820 din 25.06.2010 instanta a respins cererea debitoarei de obligare a creditoarei SC M & A I Frig SRL la plata cautiunii. A respins cererile creditoarelor in contradictoriu cu debitoarea ca neintemeiate.
Prin decizia comerciala nr.615R din 07.04.2011 Curtea de Apel Bucuresti a admis recursurile creditoarelor, a modificat in parte sentinta nr. 4820 din 25.06.2010 in sensul ca a admis cererile creditoarelor, a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei si a trimis dosarul primei instante in vederea luarii primelor masuri.
Dosarul a fost inregistrat sub nr. 7634/3/2010/a1.
Prin incheierea din data de 15.07.2011 instanta a deschis procedura generala impotriva debitoarei, a desemnat administrat judiciar.
Administratorul judiciar a depus la dosar raportul prevazut de art.54 din lege si a notificat propunerea prin care solicita intrarea in faliment a debitorului prin procedura simplificata, intrucat debitorul nu a predat actele prevazute de art. 28 din lege.
Avand in vedere ca au fost indeplinite dispozitiile art.1 al.2 lit. lit. d) din lege, instanta a aprobat prin sentinta civila din data de 11.11.2011 concluziile raportului supus dezbaterii.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 54 alin 5, rap. la art 107 alin. 1 lit D din Legea nr 85/2006 privind procedura insolventei, a dispus intrarea in faliment prin procedura simplificata a debitorului. In baza art.107 alin.2 din lege a ridicat dreptul de administrare al debitorului si a dispus dizolvarea acestuia.
A retinut judecatorul sindic ca, potrivit art. 81 alin 1 din Legea nr. 85/2006, actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Lichidatorul judiciar a formulat actiunea in anularea transferurilor patrimoniale la data de 25.10.2012, in termen de 1 an si 3 luni de la data deschiderii procedurii.
Se invoca de catre parata E SA faptul ca raportul prevazut la art. 59 alin 1 din legea insolventei trebuia intocmit si depus la dosarul cauzei din data de 25.08.2011, respectiv la un interval de 40 de zile de la data deschiderii procedurii. Actiunea in anulare trebuia depusa in termen de 1 an de la data raportului pe cauze, termen care nu putea depasi 1 an si 6 luni de la data raportului pe cauze, in cazul in care acesta din urma nu ar fi fost depus in termenul de 40 de zile prevazut de lege.
Potrivit art. 81 alin 1 din Legea nr. 85/2006, actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Administratorul judiciar mentioneaza prin concluziile scrise faptul ca a formulat actiunea la momentul la care a luat cunostinta de actele care relevau tranzactiile ce fac obiectul prezentei actiuni avand in vedere faptul ca nu au fost puse la dispozitie de catre reprezentantii debitoarei actele contabile astfel ca nu a fost posibila intocmirea raportului privind cauzele si imprejurarile care au condus la aparitia starii de insolventa.
Potrivit art. 59 alin 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, in cazul procedurii simplificate, va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 40 de zile de la data desemnarii lichidatorului, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
Raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 din legea insolventei reprezinta opinia administratorului/lichidatorului judiciar asupra cauzelor care au dus la insolventa societatii debitoare, opinie care poate fi formulata doar in baza analizarii actelor contabile predate de catre debitor in indeplinirea obligatiei legale prevazute de dispozitiile art. 28 din legea insolventei.
Instituirea unui termen de 1 an de la depunerea raportului pe cauze pentru formularea actiunii prevazute de dispozitiile art. 80, dar nu mai tarziu de 1an si 6 luni de la data deschiderii procedurii tine de celeritatea procedurii cat si existenta unei probabilitati crescute de reintregirea a patrimoniului debitoarei, in cazul in care se constata incidenta art. 79-80 din lege, ca urmare a formularii in termen scurt a actiunii.
Cat priveste natura termenului de 1 an,respectiv 1an si 6 luni, instanta retine ca acesta este un termen de decadere, ci nu de prescriptie astfel cum sustine lichidatorului judiciar, nefiind susceptibil de suspendare si intrerupere prin prisma cazurilor prevazute de dispozitiile art. 13 si 16 din Decretul nr. 167/1958. In caz de depasire a acestui termen se poate solicita repunerea in termen, caz in care se vor putea invoca imprejurarile care au determinat imposibilitatea formularii in termen a actiunii.
Instanta considera ca neintocmirea raportului pe cauze din culpa administratorului statutar care nu a depus in termen util documentele contabile ale societatii nu afecteaza dreptul lichidatorului judiciar de a formula actiunea in anularea transferului patrimoniale cata vreme acesta se incadreaza in termenul de 1 an si 6 luni de la data deschiderii procedurii, termen de decadere.
In ceea ce priveste exceptisa inadmisibilitatii cauzei, instanta retine ca potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Lichidatorul judiciar invoca in cauza aplicarea dispozitiilor art. 85 alin 4 din legea insolventei potrivit carora prezumtia de frauda se pastreaza si in cazul in care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a intarziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 79 si 80.
In speta, actiunea a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 10.02.2010. Prin sentinta din data de 25.06.2010 instanta a respins cererea creditoarei ca neintemeiata. Prin decizia Curtii de Apel Bucuresti a fost admis recursul si modificata sentinta civila in sensul admiterii cererii creditorului.
Prin sentinta din data de 15.07.2011, instanta a deschis procedura generala si a stabilit termenele prevazute de dispozitiile art. 62 din lege.
In cauza sub nr. 7634/3/2010 au fost acordate doar trei termene de judecata, respectiv 16.04.2010, 28.05.2010 si 25.06.2010, data la care instant a ramas in pronuntare.
A apreciat judecatorul ca nu se poate retine in cauza existenta abuzurilor de drepturi procesuale pentru a intarzia deschdierea procedurii, formularea contestaiei la cererea creditorului reprezentand un drept al debitorului acordat conform legii insolventei, neputand fi sanctionat ca un abuz.
Prin urmare, instanta a constatat ca dispozitiile art. 85 alin 4 din legea insolventei nu sunt aplicabile in cauza.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs BFJ C G SPRL prin care a solicitat casarea sentintei atacate nr.9057/01.11.2013 in sensul respingerii exceptiei inadmisibilitatii si trimiterea cauzei la prima instanta pentru solutionarea pe fond a actiunii formulate de BFJ C G SPRL in calitate de lichidator judiciar al SC M C R SRL, pentru urmatoarele:
In motivarea cererii sale recurentul a aratat ca debitorul SC M C R SRL a intarziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 79, 80 din Legea 85/2006, prin abuz de drepturi procesuale.
Se sustine de catre recurent ca prezumtia de frauda este prevazuta de lege ca o masura de protectie a creditorilor contra abuzurilor savarsite de comerciantul debitor inainte de incetarea platilor sau ulterior acestei date prin instrainarea unor bunuri din patrimoniul sau, in cele mai multe dintre cazuri sub valoarea lor reala.
Avand in vedere prezumtia instituita in defavoarea debitorului, administratorul judiciar nu este tinut sa dovedeasca acest element: frauda nu trebuie dovedita ci doar afirmata, ramanand ca debitorul, prin administratorul special, sa rastoarne prezumtia de frauda.
In fapt impotriva SC M C R SRL a fost formulata o cerere de deschidere a procedurii insolventei la data de 10.02.2010 ce a facut obiectul dosarului 7634/3/2010 in care debitoarea a contestat in mod nereal starea de insolventa, prin sentinta 4820 din 25.06.2010 fiind respinsa cererea creditorilor ca neintemeiata, impotriva sentintei s-a formulat recurs care a fost admis prin decizia comerciala nr. 615R/07.04.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, constatandu-se ca debitoarea se afla in stare de insolventa la data de 25.06.2010.
In perioada decembrie 2007 - noiembrie 2008 debitoarea a instrainat intreg patrimoniul constand in imobilizari corporale cu o valoare de 20 mii RON (conform inscrisurilor existente in prezenta cauza precum si cele ce fac obiectul actiunii in anulare in dosarul 41398/3/2012) fapt ce intareste prezumtia ca acesta a uzat in mod abuziv de dreptul de a formula contestatie impotriva cererii de deschidere a procedurii intrucat la acel moment nu mai desfasura activitate.
Dupa vanzarea intregului patrimoniu incepand cu noiembrie 2008 debitoarea a incetat activitatea de unde rezulta clar ca a avut intentia de a sustrage bunurile ce fac obiectul actiunii in anulare in dauna creditorilor, si tot odata a precedat la tergiversare deschiderii procedurii insolventei in situatia clara in care incepand cu sfarsitul anului 2008 acesta nu mai avea cu ce sa isi desfasoare obiectul de activitate, iar prin abuz de drepturi procesuale a fost contestata starea de insolventa tocmai pentru a expira termenele la care se refera art. 79, 80 din Legea 85/2006.
Fata de situatiile prezentate se solicita sa se constate ca in mod cert debitoarea a avut clar intentia de a intarzia momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 79, 80 din Legea 85/2006 avand in vedere tranzactiile frauduloase efectuate, contestand, prin abuz de drepturi procesuale, starea de insolventa situatie nereala asa cum a fost st constata prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei iar la data de 25.06.2010 debitoarea se afla in stare de insolventa.
Actiunea in anulare a fost formulata de lichidatorul judiciar in temeiul art. 79 si art. 80 alin (1) lit. a), b) si c), art. 83, art. 84 alin. 2 si art. 85 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Constata Curtea cu caracter prealabil ca problema supusa cenzurii sale are in vedere, in principal, circumscrierea actiunii debitoarei care, in opinia reclamantului recurent, a intarziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art.79 si 80 din Legea nr.85/2006, prin abuz de drepturi procesuale.
Observa Curtea ca recurentul se limiteaza a descrie situatia de fapt care, de altfel, a fost retinuta in mod corect de catre judecatorul sindic, subliniind faptul ca impotriva SC M C R SRL a fost formulata o cerere de deschidere a procedurii insolventei la data de 10.02.2010 ce a facut obiectul dosarului 7634/3/2010, in care debitoarea a contestat in mod nereal starea de insolventa, prin sentinta 4820 din 25.06.2010 fiind respinsa cererea creditorilor ca neintemeiata; se arata ca impotriva sentintei s-a formulat recurs, care a fost admis prin decizia comerciala nr. 615R/07.04.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, constatandu-se ca debitoarea se afla in stare de insolventa la data de 25.06.2010.
Prin urmare, reclamantul recurent considera ca formularea contestatiei de catre debitoare cu referire la cererea de deschidere a procedurii introduse de SC M C R SRL reprezinta abuz de drept procesual atat timp cat, prin decizia comerciala nr.615R/7.04.2011 Curtea de Apel Bucuresti a constatat starea de insolventa.
Retine Curtea ca, potrivit art.85 alin.4 din Legea nr.85/2006, prezumtia de frauda se pastreaza si in cazul in care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a intarziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art.79 si art.80. Dispozitiile se refera la situatia in care actul anulabil a fost incheiat la un moment la care actul ar intra, dupa caz, in perioadele de timp la care se refera art.79 sau art.80 daca deschiderea procedurii ar interveni in conditii normale dar, prin abuz de drept procesual, debitorul reuseste sa tergiverseze deschiderea procedurii astfel incat data incheierii actului respectiv ramane in afara, in urma perioadelor de timp prevazute de art.79 sau art.80 si, prin urmare, desi in privinta celorlalte conditii ar putea fi anulat, actiunea nu mai poate fi admisa pentru ca nu mai este indeplinita si conditia referitoare la perioada suspecta. Totusi, pentru a fi asimilata aceasta perioada cu cea caracterizata de lege ca fiind suspecta, este necesara constatarea abuzului de drept procesual in concordanta cu dispozitiile art.723 din Codul de procedura civila.
In opinia Curtii recurentul nu a probat nici in fond, dar nici in calea de atac, abuzul de drept procesual, astfel cum acesta si-a gasit definirea in doctrina.
Se poate vorbi de un abuz de drept atunci cand titularul acestuia, cu rea credinta, il deturneaza de la finalitatea lui, dirijandu-l spre realizarea unui alt scop decat acela pentru care a fost recunoscut de lege. Considera Curtea, ca si judecatorul fondului, ca formularea unei contestatii la cererea de deschidere a procedurii introduse de catre creditori nu reprezinta, prin ea insasi, un abuz de drept procesual, astfel cum acesta a fost definit in considerente anterioare. Contestatia este reglementata de dispozitiile legii speciale, iar formularea acesteia nu a determinat, in mod direct, amanarea momentului deschiderii procedurii. Debitoarea era indrituita sa isi formuleze aparari, bazate pe contestarea creantelor ce faceau obiectul unor litigii (a se vedea decizia nr.615), iar imprejurarea ca aceste aparari au fost calificate de catre instanta de recurs ca nefondate nu poate determina concluzia ca ne aflam in prezenta unui abuz de drept procesual.
In consecinta, Curtea a apreciat ca judecatorul sindic a pronuntat o hotarare temeinica si legala, ce se impune a fi mentinuta, motiv pentru care, in temeiul art.312 alin.1 din codul de procedura civila, a respins recursul, ca nefondat.