Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii patrimoniale. Lipsa vinovatiei. Decizie nr. 2170R din data de 28.03.2014
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii patrimoniale. Lipsa vinovatiei.

- Art. 270 si 271 din Codul muncii

Recurentul invoca, in sprijinul sustinerii vinovatiei intimatului referatul justificativ intocmit la o luna de la data constatarii contraventiei,insa acesta nu poate constitui o dovada a vinovatiei paratului dat fiind faptul ca datele pe care agentul constatator le-a avut la dispozitie in momentul aplicarii sanctiunii au fost cele comunicate de catre persoana gasita la locul executarii lucrarilor, precum si cele inscrise in autorizatia de construire nr.XXX din 07.06.2000 emisa pe numele SC T. C. SRL,intimatul neavand asadar posibilitatea ca la momentul constatarii contraventiei la locul executarii lucrarilor sa obtina un certificat constatator actualizat la zi de la Oficiul Registrului Comertului din care sa rezulte alte informatii decat cele pe care le avea la dispozitie,cu atat mai mult cu cat un astfel de certificat a fost depus abia in faza procesuala a recursului in cauza ce a avut ca obiect plangere la procesul verbal de contraventie.
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca, Decizia civila nr. 2170R din 28.03.2014)

Prin sentinta civila nr.xxxx din data de 23.04.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr.xxxxxx/3/LM/2012, a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea privind pe reclamantul I.S.C., in contradictoriu cu paratul N.I.N. si a fost obligat reclamantul la plata sumei de 545 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen legal si motivat, reclamantul I.S.C..
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si in baza art.3041 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
O prima critica adusa de catre recurent sentintei atacate vizeaza incidenta in speta a dispozitiilor art.304 pct.7 Cod pr.civila,recurentul sustinand ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii,deoarece,desi in motivarea sentintei civile atacate, instanta de fond a retinut ca reclamantul I.S.C. a facut dovada existentei unui prejudiciu si nereparat (fila 48), totusi, in mod gresit, Tribunalul Bucuresti a retinut ca I.S.C. nu a facut dovada existentei faptei ilicite, respectiv a obligatiei neindeplinite de agentul constatator, a instructiunilor incalcate la intocmirea proceselor verbale de constatare a contraventiilor in cazul persoanelor juridice.
De asemenea, in mod gresit, tribunalul a retinut ca, in speta, conditiile cerute de textul art.270 din Codul muncii in vigoare, aplicabil ia data savarsirii faptei prejudiciabile, nu sunt indeplinite, raportat la existenta vinovatiei salariatului, paratul neraspunzand de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
Un al motiv de nelegalitate al sentintei civile atacate, il constituie faptul ca Tribunalul Bucuresti, in mod contradictoriu, a retinut ca reclamanta nu a formulat cerere de chemare in garantie in conditiile art.60 Cod procedura civila.
Aceasta critica nu este intemeiata,in mod corect instanta de fond,cu privire la existenta vinovatiei salariatului apreciind ca acest element nu a fost dovedit,precum si faptul ca actiunea intimatului in calitate de agent constatator se incadreaza in riscul normal al serviciului,cauza legala exoneratoare de raspundere potrivit art.270 alin.2 din Codul muncii in vigoare la data savarsirii faptei.
In temeiul dispozitiilor art.270 Codul muncii,salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si raspunderii civile contractuale,pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Potrivit dispozitiilor art.271 Codul muncii,pentru a exista raspunderea patrimoniala a salariatului fata de angajator,este necesar sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii:calitatea de salariat la angajatorul pagubit,fapta ilicita si personala a salariatului,savarsita in legatura cu munca sa,prejudicial cauzat patrimoniului angajatorului,raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu,vinovatia salariatului,doar indeplinirea cumulativa a acestor conditii atragand raspunderea patrimoniala.
Daca pe planul raspunderii disciplinare probarea incalcarii atributiilor de serviciu si a vinovatiei conduce la prezumarea rezultatului daunator si a legaturii cauzale,raspunderea patrimoniala necesita dovedirea separata a fiecarui element mai sus mentionat.
Temeiul raspunderii patrimoniale il constituie vinovatia salariatei,ce trebuie dovedita de angajator,in conditiile art.287 Codul muncii,cu exceptia situatiilor in care aceasta este prezumata.
Recurentul invoca,in sprijinul sustinerii vinovatiei intimatului referatul justificativ intocmit la o luna de la data constatarii contraventiei,insa acesta nu poate constitui o dovada a vinovatiei paratului dat fiind faptul ca datele pe care agentul constatator le-a avut la dispozitie in momentul aplicarii sanctiunii au fost cele comunicate de catre persoana gasita la locul executarii lucrarilor, precum si cele inscrise in autorizatia de construire nr.XXX din 07.06.2000 emisa pe numele SC T. C. SRL,intimatul neavand asadar posibilitatea ca la momentul constatarii contraventiei la locul executarii lucrarilor sa obtina un certificat constatator actualizat la zi de la Oficiul Registrului Comertului din care sa rezulte alte informatii decat cele pe care le avea la dispozitie,cu atat mai mult cu cat un astfel de certificat a fost depus abia in faza procesuala a recursului in cauza ce a avut ca obiect plangere la procesul verbal de contraventie.
Cat priveste faptul ca instanta de fond, a retinut ca reclamanta nu a formulat cerere de chemare in garantie in conditiile art.60 Cod procedura civila,acest fapt a fost in mod corect constatat de catre instanta de fond cat timp, in dosarul nr. 7866/2006 al Judecatoriei Braila, avand ca obiect pretentii, reclamanta nu a formulat cerere de chemare in garantie in conditiile art.60 C pr civ. ,retinandu-se astfel ca exceptia procesului rau condus, invocata de catre parat este intemeiata, acesta din urma facand dovada ca ar fi putut solicita administrarea de probe in dosarul nr.7866/2006 legate de culpa societatii cu privire la aparenta creata de M.M., asociat si fost administrator, probe ce ar fi condus la respingerea cererii SC T. Com SRL de obligare a Inspectoratului de Stat in Constructii la plata cheltuielilor de judecata.
Nu poate fi retinuta nici critica intemeiata pe dispozitiile art.304 pct.8 Cod pr.civila,instanta de fond interpretand corect actul dedus judecatii si pronuntandu-se in limitele sesizarii sale,analizand cererea cu care a fost investita,prin prisma dispozitiilor art.270 din Codul muncii,in vigoare la data savarsirii pretinsei fapte prejudiciabile-art.254 din Codul muncii republicat,concluzionand in sensul ca in speta nu sunt intrunite conditiile raspunderii materiale reglementate de textul de lege mai sus amintit.
Va fi inlaturata si critica recurentului intemeiata pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod pr.civila,cat timp sumele solicitate constand in actualizarea cu indicele de inflatie si cheltuielile de executare silita nu sunt rezultate ale culpei intimatului ci a recurentei reclamante,acesta avand posibilitatea executarii voluntare si imediate a obligatiei stabilite in sarcina acestuia prin hotarare judecatoreasca.
Recurentul sustine totodata dreptul comitentului la actiune in regres,aratand ca are dreptul de a pretinde de la salariatul vinovat restituirea intregii sume platite,insa,astfel cum s-a aratat mai sus,in speta nu s-a dovedit vinovatia salariatului,actiunea intimatului ce avea calitatea de agent constatator incadrandu-se in riscul normal al serviciului,cauza legala exoneratoare de raspundere,conform art.270 alin.2 din Codul muncii in varianta valabila la data savarsirii faptei de catre intimat.
Pentru considerentele aratate, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
In temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., va fi obligat recurentul sa plateasca intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata,reprezentand onorariu avocatial, dovedit cu chitanta, aflata la fila 15 dosar recurs.

Sursa: Portal.just.ro